SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 7597/07 prezentată de Stanislava SMRŽOVÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 10 iunie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președintele Rait Maruste, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek; La 24 ianuarie 2007, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, așa cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, având în vedere declarația oficială de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, după ce a intenționat să o soluționeze, face următoarea decizie făcând apel la reclamantă, Stanislava Smržová, este cetățean ceh, născut în 1958 și rezident în Beroun. Ea este reprezentată în fața Curții de către D. Černý, avocat în baroul ceh. Guvernul ceh ( Printr-un contract de vânzare încheiat în 1966, părinții recurentei au achiziționat o casă care se afla în posesia statului Cehoslovac în urma unei confiscări din 1955 și din care ocupau o parte din 1959. La 24 iulie 1995, A.H., fiica foștilor proprietari ai casei la care se afla până în momentul confiscării acesteia, a introdus în fața Tribunalului Districtual (Okresní soud) de Beroun o cerere de restituire, întemeiată pe Legea nr. 87/1991 privind reabilitarea extrajudiciară. După decesul părinților săi, procedura a fost efectuată împotriva recurentei ca moștenitoare. Hotărârea Tribunalului Districtual din 26 octombrie 1999, prin care A.H. a formulat cererea sa, a fost anulată, la 7 iunie 2000, de către Tribunalul Regional (Krajský soud) din Praga. La 10 iunie 2003, tribunalul de district a solicitat recurentei să restituie A.H. o treime indivizivă din casă, fără terenuri. Pe baza unui raport de competență, instanța concluzionează că evaluarea proprietății realizate în 1966 nu era în conformitate cu normele în vigoare în La 5 mai 2004, tribunalul regional a reformat hotărârea prin hotărârea că reclamanta era obligată să restituie A.H. nu numai o treime indivizivă din casă, ci și o treime indivizivă din teren. Prin Hotărârea din 28 septembrie 2005, Curtea Supremă (Nejvyší soud) La 21 martie 2006, recurenta a introdus o acțiune constituțională, susținând că hotărârile pronunțate în speță erau contrare articolului 6 alineatul (1) din convenție și articolului 1 din Protocolul nr. 1 precum și jurisprudenței Curții. Aceasta se plângea, printre altele, că legislația cehă nu permitea corectarea vechilor prejudicii fără crearea unor noi erori și că dreptul la care avea dreptul în temeiul Legii 87/1991 nu era adecvat. La 24 octombrie 2006, Curtea Constituțională (Ústavní soud) a respins recursul recurentei pentru neajunsuri vădite de temei. Ea a amintit că aplicarea legilor de restituire a fost în sarcina instanțelor inferioare, care, în speță, au examinat de mai multe ori dacă au fost îndeplinite condițiile de restituire, și a constatat că nu a fost încă decisă cu privire la dreptul care trebuia să fie acordat persoanei în cauză. GRIFS 1. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta susținea că cauza sa nu a fost examinată în mod echitabil. 2. Pe teren de la art. 1 din Protocolul nr. 1 și care se referă la cauza Pincová și Pinc c. Republica Cehă 36548/97, CEDH 2002 VIII), la 29 aprilie 2008, Curtea a primit o declarație comună semnată de părți la 24 și 29 aprilie 2008 și al cărei text este următorul: Represented by their Agent representing the Czech Republic before the European Court of Human Rights Mr. Vít Alexander Schorm (hereinafter (hereinafter mai mult decât atât) within three months from the data of the notification of the European Court of Human Rights (hereinafter mai întâi) on striking the application out of its list of cases pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter Convention maimuce), the Government will pay to the Applicant a total amount of 975,000 Czech crowns (in words hundred seventy five thousand Czech crowns) to a bank account that the Applicant will specialy to the Ministry of Justice without undue delay upon request; Above-mentioned sum is to cover any damage that might have been cauzăd to the Applicant by the Czech Republic through its authorities, inclusivding legal expenses; if the above-mentioned amount is not paid within the designated time, then from the expiry date, a simple interesest on the amount shall be paid at annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus trree percentage puncts, The Applicant waves any further claims against the Czech Republic based on thefacts of the procedings before the Court on the bazis of the Application; in particular, she will withdraw an action against the Czech Republic brought with the District Court of Praga 1, which is registered by this Court under file no. 15C 89/2007; and priviri this friendly settlement as the final settlement of the application. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte
Requête n
o
7597/07
présentée par Stanislava SMRŽOVÁ
contre la République tchèque
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 10 juin 2008 en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président
,
Rait Maruste,
Karel Jungwiert,
Volodymyr Butkevych,
Mark Villiger,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Zdravka Kalaydjieva,
juges
,
et de Claudia Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 janvier 2007,
Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention,
Vu la déclaration formelle d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Stanislava Smržová, est une ressortissante tchèque, née en 1958 et résidant à Beroun. Elle est représentée devant la Cour par M
e
Le gouvernement tchèque («
le
Gouvernement
») est représenté par son agent, M. V.A. Schorm.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Par un contrat de vente conclu en 1966, les parents de la requérante acquirent une maison qui se trouvait en possession de l’Etat tchécoslovaque à la suite d’une confiscation datant de 1955 et dont ils occupaient une partie depuis 1959.
Le 24 juillet 1995, A.H., la fille des anciens propriétaires auxquels la maison avait appartenu jusqu’à sa confiscation, introduisit devant le tribunal de district
(Okresní soud)
de Beroun une demande en restitution, fondée sur la loi n
o
87/1991 sur les réhabilitations extrajudiciaires. Après le décès de ses parents, la procédure fut menée contre la requérante en tant qu’héritière.
Le jugement du tribunal de district daté le 26 octobre 1999, déboutant A.H. de sa demande, fut annulé, le 7 juin 2000, par le tribunal régional
(Krajský soud)
de Prague.
Le 10 juin 2003, le tribunal de district enjoignit à la requérante de restituer à A.H. un tiers indivis de la maison, sans les terrains attenants. Se
fondant sur un rapport d’expertise, le tribunal conclut que l’évaluation de l’immeuble faite en 1966 n’était pas conforme aux règles en vigueur à
l’époque et que le prix payé par les acquéreurs était inférieur à celui fixé selon les règles pertinentes.
Le 5 mai 2004, le tribunal régional réforma le jugement en statuant que la requérante était tenue de restituer à A.H. non seulement un tiers indivis de la maison mais aussi un tiers indivis des terrains litigieux.
Par l’arrêt du 28 septembre 2005, la Cour suprême
(Nejvyšší soud)
rejeta le pourvoi en cassation formé par la requérante.
Le 21 mars 2006, la requérante introduisit un recours constitutionnel, alléguant que les décisions rendues en l’espèce étaient contraires à l’article 6 § 1 de la Convention et à l’article 1 du Protocole n
o
1 ainsi qu’à la jurisprudence de la Cour. Elle se plaignait notamment que la législation tchèque ne permettait pas de redresser les anciens torts sans en créer de nouveaux et que l’indemnité à laquelle elle avait droit en vertu de la
loi
n
o
87/1991 n’était pas adéquate.
Le 24 octobre 2006, la Cour constitutionnelle
(Ústavní soud)
rejeta le recours de la requérante pour défaut manifeste de fondement. Elle rappela que l’application des lois de restitution incombait aux tribunaux inférieurs, qui avaient en l’espèce à plusieurs reprises examiné si les conditions à la restitution avaient été réunies, et constata qu’il n’avait pas encore été décidé de l’indemnité qui devait être accordée à l’intéressée.
1.Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante alléguait que son affaire n’avait pas été examinée équitablement.
2.Sur le terrain de l’article 1 du Protocole n
o
1 et se référant à l’affaire
Pincová et Pinc c. République tchèque
(n
o
‑
VIII), l’intéressée se plaignait d’avoir été privée des biens acquis de bonne foi et conformément à la législation, sans pour autant recevoir une indemnité adéquate.
Le 29 avril 2008, la Cour a reçu une déclaration commune, signée par les parties les 24 et 29 avril 2008, et dont le texte est le suivant
:
“The Government of the Czech Republic,
represented by their Agent representing the Czech Republic before the European Court of Human Rights Mr. Vít Alexander Schorm
(hereinafter “the Government”),
and
Mrs. Stanislava Smržová
(hereinafter “the Applicant”), represented by her counsel Mr. David Černý,
declare that:
1.
they have reached a friendly settlement of case No. 7597/07 –
Stanislava Smržová v. the
Czech Republic
(hereinafter “the Application”),
2.
within three months from the date of the notification of the decision of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Court”) on striking the application out of its list of cases pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter “the
Convention”), the Government will pay to the Applicant a total amount of 975,000
Czech crowns (in words “nine hundred seventy five thousand Czech crowns”) to a bank account that the Applicant will specify to the Ministry of Justice without undue delay upon request,
3.
the above-mentioned sum is to cover any damage that might have been caused to the Applicant by the Czech Republic through its authorities, including legal expenses,
4.
if the above-mentioned amount is not paid within the designated time, then from the expiry date, a simple interest on the amount shall be paid at an annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points,
5.
the Applicant waives any further claims against the Czech Republic based on the facts of the proceedings before the Court on the basis of the Application; in particular, she will withdraw an action against the Czech Republic brought with the District Court of Prague 1, which is registered by this court under file no. 15C 89/2007; and regards this friendly settlement as the final settlement of the Application.”
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Greffière
Président