ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 13.06.2008, sub nr. x/2008, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. și D., solicitând: obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în localitatea Mogoșoaia, str. x, în suprafață de 1.000 mp (așa cum reiese din acte) și 1.004 mp (așa cum reiese din măsurătorile cadastrale), imobil situat în tarlaua x, parcelele x, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a comunei Mogoșoaia; obligarea pârâților la desființarea construcțiilor ridicate cu rea-credință pe terenul proprietate lor și readucerea terenului la starea inițială; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Odată cu această cerere, reclamanții au formulat și cerere de chemare în garanție a vânzătorilor lor, E. și F., și a vânzătorului acestora, G., pe temeiul garanției pentru evicțiune, precum și a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, pe temeiul răspunderii civile delictuale, solicitând instanței, pentru situația în care va respinge acțiunea principală, să dispună obligarea chemaților în garanție: să acopere prejudiciul pe care l-au suferit prin pierderea proprietății asupra terenului situat în localitatea Mogoșoaia, str. x, în suprafață de 1.000 mp (așa cum reiese din acte) și 1.004 mp (așa cum reiese din măsurătorile cadastrale), imobil situat în tarlaua x, parcelele x, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a comunei Mogoșoaia, respectiv să achite suma reprezentând valoarea reală de circulație (ce va fi determinată printr-o expertiză tehnică judiciară) a terenului respectiv; să restituie toate cheltuielile suportate în legătură cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, înscrierea în cartea funciară, obținerea extraselor de carte funciară, dobânzile și comisioanele pe care le-au achitat către H. S.A. - Sucursala Dorobanți cu ocazia contractării creditului necesar achitării terenului, etc.; să plătească cheltuielile de judecată la care vor fi obligați în cazul în care vor fi partea căzută în pretenții în acțiunea principală; să plătească cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea cererii de chemare în garanție.

Prin Sentința civilă nr. 1327/30.06.2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins în totalitate acțiunea reclamanților-pârâți A. și B. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. și D. A admis cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, E., F. și G. și, în consecință, a obligat pe chemații în garanție, în solidar, la plata către reclamanții-pârâți a sumei de 253.000 euro cu titlu de prejudiciu, reprezentând valoarea de piață a terenului în suprafață de 1.000 m.p. (1.004 m.p. din măsurători), situat în localitatea Mogoșoaia, str. x, parcelele 131 - 132, tarlaua x și a sumei de 58.301,83 RON, cheltuieli de judecată.

A admis cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți C. și D. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B. și pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov și, în consecință, a dispus desființarea documentației cadastrale, radierea numărului cadastral x și desființarea cărții funciare nr. x a localității Mogoșoaia, deschise cu privire la terenul în suprafață de 1000 mp.

A admis cererea de chemare în garanție formulată de E. în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov și a obligat pe chematul în garanție OCPI Ilfov la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciu suportat de către E. ca urmare a evicțiunii suportate de către reclamanții I.

A admis excepția prescripției cererii de chemare în garanție formulate de F. și G. în contradictoriu cu J. și Promovare S.A. (banca în faliment), prin lichidatori și, în consecință, a respins această cerere de chemare în garanție, ca prescrisă.

A respins cererea de chemare în garanție formulată de J. S.A. în contradictoriu cu K. S.A. - L. S.A. (în faliment), prin lichidator judiciar, și cu M., ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 240A/25.03.2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții-pârâți A. și B.

A admis apelurile declarate de chemații în garanție E., F., G. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov și, în consecință, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:

A obligat pe chemații în garanție, în solidar, la plata către reclamanții-pârâți I. a sumei de 87.348 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând despăgubiri.

A obligat pe chematul în garanție Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov la plata despăgubirilor suportate efectiv de către chemata în garanție E., ca urmare a garanției pentru evicțiune.

A luat act de renunțarea pârâtei-reclamante N. la judecarea cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu O., continuat de succesorii săi P., Q. și R.

A respins excepția prescripției cererii de chemare în garanție formulate de F. și G. împotriva J. S.A. - bancă în faliment, prin lichidatori, ca neîntemeiată și a trimis primei instanțe, spre judecare în fond, cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu inclusiv cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, precum și cererea de chemare în garanție formulată de J. S.A. - bancă în faliment, prin lichidator judiciar.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, ca neîntemeiată, cererea apelanților I. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 1703/30.10.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de chematul în garanție Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov împotriva încheierii din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, a admis recursul declarat de chemata în garanție J. S.A. împotriva Deciziei nr. 240A din 25 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. x/2008, a modificat în parte decizia recurată, în sensul că: a înlăturat dispoziția din decizie privind respingerea excepției prescripției cererii de chemare în garanție formulate de F. și G. împotriva J. S.A. și trimiterea primei instanțe spre judecare în fond a cererii de chemare în garanție formulate de aceleași părți împotriva J. S.A., precum și a cererii de chemare în garanție formulate de J. S.A., bancă în faliment, prin lichidator judiciar; menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A. și B. și de chematul în garanție Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov împotriva aceleiași decizii.

Prin Sentința civilă nr. 1610/04.07.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de F., G., a fost obligat chematul în garanție OCPI Ilfov la plata către chemații în garanție G. și F. a despăgubirilor reprezentând prejudiciul suportat de aceștia ca urmare a evicțiunii suportate de reclamanții A. și B. și la plata sumei de 1.500 RON, onorariu avocat, cu aplic. art. 274 alin. (3) C. proc. civ., precum și a sumei de 7.660,75 RON, taxă judiciară de timbru.

Prin Decizia civilă nr. 444A/2019 din 19 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de chematul în garanție Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov împotriva Sentinței civile nr. 1610/04.07.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații chemați în garanție F. și G.; a schimbat în parte Sentința apelată nr. 1610/04.07.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a 4-a civilă, astfel: a respins cererea de chemare în garanție formulată de G. în contradictoriu cu OCPI Ilfov, ca neîntemeiată, și a respins cererea reclamantului G. privind cheltuielile de judecată, fiind înlăturată din sentință dispoziția de obligare a chematului în garanție OCPI Ilfov la plata cheltuielilor de judecată către G..

Împotriva Deciziei nr. 444A/2019 din 19 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs chematul în garanție G..

Prioritar prezentării criticilor susținute prin motivele de recurs, Înalta Curte va analiza cerința respectării termenului de formulare a recursului, termenul legal, imperativ și absolut, precedată însă de cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurent în temeiul prevederilor art. 103 C. proc. civ.

Termenul de declarare a căii de atac este de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, astfel cum este prevăzut de art. 301 C. proc. civ., iar nerespectarea acestei cerințe de formă pentru promovarea recursului, atrage respingerea acestuia ca tardiv declarat, întrucât operează decăderea părții din termen, așadar pierderea dreptului procesual în discuție.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În sensul dispoziției legale menționate, împrejurarea mai presus de voința părții care justifică repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de parte.

O atare cerere de repunere în termenul de recurs va trebui formulată, la rândul său, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, cerere în cuprinsul căreia vor trebui arătate și motivele împiedicării, astfel cum prevede art. 103 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, decizia recurată a fost comunicată chematului în garanție G. la data de 9 mai 2019 așa cum rezultă din dovezile de comunicare, care îndeplinesc toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., iar recursul declarat de acesta a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 5 iunie 2019, astfel cum rezultă din ștampila aplicată de către instanță, aflată la dosar recurs.

Raportat la data comunicării deciziei atacate și la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile, cum este și cel de recurs, urmează a se reține că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 25 mai 2019 (sâmbătă), prelungindu-se până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv la data de 27 mai 2019, potrivit art. 101 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru justificarea cererii formulate de către apărătorul recurentului în temeiul art. 103 C. proc. civ., acesta a susținut oral, la termenul din data de 9 octombrie 2019, că nerespectarea termenului de recurs a fost determinată de mențiunea cu privire la termenul de recurs de 30 de zile, din dispozitivul deciziei recurate.

Mențiunea inexactă din hotărârea judecătorească cu privire la termenul în care se poate exercita calea de atac nu aparține ipotezei descrise de disp. art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care are în vedere dimpotrivă, îndeplinirea corectă a actului procedural.

De asemenea, nu trebuie ignorat faptul că partea a fost reprezentată de către avocat, acesta declarând și calea de atac a recursului, neputându-se prevala de necunoașterea legii.

Curtea Constituțională, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, dar nu este un drept absolut, legiuitorul având competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.

Această soluție este consacrată constituțional, în art. 126 alin. (2) din Constituția României, care prevede:

"Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", astfel cum rezultă din Decizia nr. 1/1994 pronunțată de Curtea Constituțională). în considerentele aceleiași decizii, se reține că pentru situații deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept să nu mai poată fi posibilă (Decizia Curții Constituționale nr. 755 din 31 octombrie 2006).

Față de toate aceste considerente, urmează a se respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și, pe cale de consecință, recursul va fi respins ca tardiv formulat, în temeiul art. 103 C. proc. civ., nemaifiind necesară și evocarea criticilor susținute de recurent prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de chematul în garanție G..

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de chematul în garanție G. împotriva Deciziei nr. 444A/2019 din 19 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN