Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în București. Între 1994 și 1996 reclamantul, în calitate de președinte al Băncii B., a facilitat sponsorizarea Guvernului de către banca în producția unei cărți care promovează imaginea României în străinătate. Pe 14 martie 1997 reclamantul a fost respins din slujba sa. La 24 septembrie 1996, compania O.P. A depus o plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de abuz de autoritate (abuz în serviciu, în temeiul articolului 248 din Codul penal) și de aprovizionarea greșită a fondurilor (deturnare de fonduri, în temeiul articolului 302 din Codul penal) în raport cu contractul de sponsorizare menționat anterior. La 6 noiembrie 1996, procurorul atașat Curții de District de la București a luat o declarație de la reclamant în legătură cu acuzațiile de mai sus. La 14 noiembrie 1996, procurorul a hotărât să nu inițieze proceduri penale, deoarece faptele din acest caz nu au dezvăluit comisia unei infracțiuni. În aceeași dată, reclamantul a fost informat de decizia. 10. La 26 septembrie 1997 Banca B. A depus o plângere penală împotriva reclamantului de fraudă (înșelăciune, în conformitate cu art. 215 din Codul Penal) și abuz de autoritate (în temeiul articolului 248 din Codul Penal) în gestionarea acelașiui contract de sponsorizare menționat mai sus. 11. La 9 ianuarie 1998, reclamantul a formulat o declarație procurorului. 12. Depozițiile Martorilor și ale co-apărătorilor au fost efectuate în noiembrie 1996, noiembrie și decembrie 1997, ianuarie, februarie, august și decembrie 1998, și martie și decembrie 1999. 13. La 2 februarie 1998 a fost inițiată o anchetă penală pentru fraudă în ceea ce privește reclamantul. 14. La 17 februarie 1998, procurorul atașat Curții Supreme de Justiție a întrebat despre companiile franceze care au fost implicate în publicarea cărții. El a solicitat ca dovada să fie luată în comisie (comisie rogatorie) de procurorul atașat la Tribunalul de Grande Instanță de Paris. Cererea a fost reiterată la 13 octombrie 1998. Documentele au fost primite de la Franța la 13 noiembrie 1998. 15. La 12 octombrie 1998, procurorul atașat Curții Supreme de Justiție a anulat hotărârile procurorului din 14 noiembrie 1996 și 2 februarie 1998. El a considerat că, atâta timp cât hotărârea din 14 noiembrie de a nu fi judecat nu a fost anulată, procurorul nu ar fi putut iniția legal urmărirea penală la 2 februarie. El a ordonat deschiderea unei urmăriri penale pentru fraudă prin intermediul contractelor. 16. La 3 noiembrie 1999, procurorul atașat Curții Supreme de Justiție a schimbat clasificarea juridică a infracțiunii de la fraudă la abuz de autoritate. 17. La 9 decembrie 1999, reclamantul a fost interogat de procurorul de la Curtea Supremă de Justiție pentru prima dată în legătură cu noua clasificare a infracțiunii. În aceeași zi, reclamantul a fost arestat și retras în custodie până la 7 ianuarie 2000 în ordinul procurorului. 18. La 15 decembrie 1999, reclamantul (în prezența avocatului de alegere) a fost informat de conținutul dosarului său penal. 19. La 16 decembrie 1999, procurorul atașat Curții Supreme de Justiție a emis un acuzat pentru abuz de autoritate. 20. Cazul a fost înscris la Curtea Județeanului București. Treisprezece audieri au avut loc în fața acestei instanțe, de la care cinci au fost absente reclamantul din motive medicale. În alte patru ocazii, instanța a amânat audițiile orale din motive diferite, inclusiv cererile formulate de avocatul reclamantului. 21. La 27 februarie 2001, județul București a declarat nul și anulat actele de urmărire penală, a renuntat la procuror și l-a ordonat să efectueze o revizuire completă a faptelor examinate (refacerea urmării penale). Prin apelul procurorului, în decizia finală din 22 mai 2001, Curtea de Apel a considerat că numai acuzarea din 16 decembrie 1999 este nulă și nu este încadrată și, prin urmare, a trimis cazul înapoi procurorului și l-a ordonat să revizuiască acest act. Curtea a constatat că procurorul nu a permis suficient timp ca reclamantul să se familiarizeze cu dosarul urmăririi și să își formuleze, dacă este vreuna, cererile în legătură cu aceasta, și că procurorul a acționat în precauție pentru a inculpa reclamantul doar o zi după ce l-a prezentat dosarul. 22. La 8 ianuarie 2002, reclamantul a făcut o declarație procurorului. 23. La 18 aprilie 2002, procurorul atașat Curții Supreme de Justiție a hotărât să pună capăt urmăririi împotriva reclamantului, din cauza faptului că relațiile juridice examinate au fost de natură civilă și comercială și nu de natură penală. La 22 aprilie 2002, el a informat reclamantul cu privire la decizia sa. 24. La 10 decembrie 1999, reclamantul a contestat detenția sa în așteptarea procesului. Curtea județului București a ordonat eliberarea sa la 14 decembrie 1999. Cu toate acestea, această decizie a fost anulată de Curtea de Apel din București într-o decizie finală din 28 decembrie 1999. Reclamantul a rămas în custodie. 25. Mai târziu, el a solicitat Curtea județului București să anuleze ordinul de detenție. La 7 ianuarie 2000, Curtea a ordonat eliberarea sa din custodie. Procurorul a făcut apel și decizia Curții Județene a fost anulată de Curtea de Apel din 24 ianuarie 2000. Ordinea de detenție a reclamantului a fost prelungită cu treizeci de zile. 26. La cererea reclamantului, Curtea județului a concluzionat, la 2 februarie 2000, că ordinul de detenție a expirat la 7 ianuarie. În decizia finală din 15 februarie 2000, Curtea de Apel a respins un recurs de către procuror. 27. În consecință, la 15 februarie 2000, reclamantul a fost eliberat din custodie. 28. Reclamantul a înaintat o acțiune împotriva B. ce a solicitat compensarea pentru concediere ilegală. În decizia finală din 3 martie 2003, Curtea de județul București a acordat reclamantului 103.992 de dolari americani (USD) în ceea ce privește prejudiciu material (pierderea câștigurilor) și 33.000 USD în ceea ce privește prejudiciile morale. 29. La 9 aprilie 2004, reclamantul a depus o acțiune împotriva statului, în temeiul articolelor 504-505 din Codul de Procedință Penală, 998-999 și 1000 § 3 din Codul Civil și al Convenției, cerând compensații pentru detenție ilegală. În 24 septembrie 2004, Curtea de județ a București a permis acțiunea și a acordat reclamantului ROL 250.000.000 în ceea ce privește prejudiciile morale. Acesta a deținut: „Dovada din dosar confirmă dreptul reclamantului la compensare în temeiul articolului 504 din [Codul de procedură penală] pentru detenția sa... Detenția reclamantului timp de 30 de zile pe ordinul procurorului; detenția de la 7 ianuarie 2000 la 15 februarie 2000 care, după cum s-a hotărât prin o decizie finală, a încălcat Codul de Procedință Penală și Constituția, care a impus ca arestarea să fie ordonată de către un „ofițer judiciar” și extinsă de către o instanță...; și, în sfârșit, decizia de a pune capăt procesului penal împotriva reclamantului din cauza faptului că faptele comise nu au intrat în domeniul de aplicare al dreptului penal, impune responsabilitatea statului pentru eroarea judiciară făcută în acest caz... În ceea ce privește salariile care nu au fost primite în timpul arestării sale, ... instanța constată că reclamantul a fost eliberat din poziția sa la 14 martie 1997, plângerea penală [Bank B.] fiind posterioră la concedierea sa. Prin urmare, ... instanța consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între arestarea reclamantului și pierderea veniturilor. În plus, în hotărârea Curții de județ din 3 martie 2003, ... [care a devenit final], a fost stabilită o legătură de cauzalitate între ... concedierea reclamantului din 14 martie 1997, care nu a fost o consecință a detenției sale, și daunele suportate, adică pierderea câștigurilor; această decizie a acordat compensații pentru prejudiciul ... ...[ [U]arestarea ilegală și urmărirea penală cauzează suferințe morale, sociale și profesionale, și încălcarea demnității, onoarei și a libertății individuale, drepturile omului protejate de lege. Cu toate acestea, sumele reclamantului depășesc cu mult premiile făcute de Curtea Europeană ... pentru satisfacție echitabilă în ... La 12 octombrie 2005, Curtea de Apel a respins apelurile depuse de părțile, a susținut argumentele Curții de Conturi și a confirmat că: „privarea de libertate a reclamantului i-a afectat onoarea și reputația, iar reparația poate și trebuie să fie efectuată printr-un acord financiar”. 32. Într-o decizie finală din 22 februarie 2007, Curtea Înaltă de Casare și Justiție (fosta Curte Supremă de Justiție) a respins că nu a fost în timp și, respectiv, nu a fost întemeiat, apele la punctele de drept depuse de reclamant și de stat. 33. La 31 octombrie 2007, Guvernul a informat Curtea că reclamantul ar trebui să solicite executarea deciziei finale și să comunice Ministerului Finanțelor detaliile unui cont bancar valabil în cazul în care banii pot fi transferați, dar că până în prezent nu au fost luate astfel de măsuri de către solicitant. 34. Ziarul „România Liberă” prezentat în ediția sa din 17 martie 1997 a fost solicitat vineri, pentru a fi interogat de poliție, opinia diverselor cifre politice cu privire la concedierea și arestarea reclamantului: „fostul președinte al [Bank B.], Razvan Temeșan, informează procurorul G.M. din Biroul Procurorului General. G.M. subliniază că audierile ar putea continua în zilele următoare. Oficiul Procurorului a impus Răzvan Temesan o obligație de a nu părăsi București timp de treizeci de zile. Președintele [Bank B.] a fost acuzat, în presă, de gestiune rea... S.D., președintele FPS [Fondul de Stat de proprietate], a declarat că membrii [Bank B.] consiliului executiv a fost solicitat vineri ... să respingă Răzvan Temeșan ... din poziția sa... C.A., vicepreședinte al PSDR [Partitul Social-Democrat român]: „Noi comentăm doar atunci când știm conținutul exact al dosarului. În cazul de față putem spune doar că, în principiu, ancheta de Razvan Temeșan face parte din lupta generală împotriva corupției. ... [H]apoi, responsabilitatea sa va fi determinată după investigații de către poliție și Procuror...” H.R., lider al PL „93 [Partitul Liberal „93]: „Cred că este un lucru bun că actuala putere politică, spre deosebire de cea din urmă, permite ancheta fraudei în lumea bancară...” Banca Națională Română (BNR) consideră că modificările în administrarea [bancului B.] reflectă dreptul acționarilor, în special dreptul FPS, ca acționar major, de a decide asupra soarta băncii, a declarat A.V., director pentru comunicațiile BNR... I.D., președintele PNTCD [Partitul Agrar] și CDR [Convenția Democratică Română]: „Actualitățile din jurul lui Răzvan Temeșan au fost previzibile. Nu ați văzut ceea ce presă a publicat? Poate ar fi fost mai bine să nu coincide cu concedierea sa cu începutul anchetei penale de către poliție și biroul Procuror. Dar aceste autorități știu mai bine cum să continue...”” 35. La 15 martie 1997, ziarul „Jurnalul Național” a publicat un articol privind concedierea și arestarea reclamantului. Articolul a prezentat punctul de vedere exprimat în timpul unui serial de televiziune privind corupția și crima organizată de E.C., Președintele României în acel moment. El a declarat în principal că: „Obiectivul nostru este de a salva și proteja sistemul bancar român, care are nevoie de consolidare. De la săptămâna viitoare va începe o acțiune importantă împotriva corupției... Hotărârea noastră a fost de a lupta împotriva corupției de sus până la fund și acțiunea va continua.” 36. Într-o altă ocazie, E.M. a reiterat intenția sa de a avea început investigațiile penale în legătură cu toate scandalurile de corupție care au fost investigate anterior doar de presă. 37. Alte poziții similare, precum și interviuri cu reclamantul, au fost raportate în presă. 38. La 21 ianuarie 2000, ministrul Justiției a declarat ziarului „Cotidianul” că instanța ar trebui să fie mai atentă atunci când se ocupă de cererile de eliberare de la detenție anterioară și a remarcat că unele dintre cele mai necorespunzătoare decizii de eliberare a persoanelor din custodie au fost adoptate de Curtea Județeanului de la București.
5.The applicant was born in 1951 and lives in Bucharest. 6. Between 1994 and 1996 the applicant, in his capacity as the President of Bank B., facilitated the sponsoring of the Government by the bank in the production of a book promoting the image of Romania abroad. On 14 March 1997 the applicant was dismissed from his job. 7. On 24 September 1996 the company O.P. filed a criminal complaint against the applicant, accusing him of abuse of authority (abuz în serviciu, under Article 248 of the Criminal Code) and misappropriation of funds (deturnare de fonduri, under Article 302 of the Criminal Code) in relation to the above-mentioned sponsorship contract. 8. On 6 November 1996 the prosecutor attached to the Bucharest District Court took a statement from the applicant in connection with the allegations above. 9. On 14 November 1996 the prosecutor decided not to start criminal proceedings as the facts in the case did not disclose the commission of a crime. On the same date, the applicant was informed of the decision. 10. On 26 September 1997 Bank B. filed a criminal complaint against the applicant for fraud (înșelăciune, under Article 215 of the Criminal Code) and abuse of authority (under Article 248 of the Criminal Code) in the handling of the same sponsorship contract mentioned above. 11. On 9 January 1998 the applicant made a statement to the prosecutor. 12. Witnesses’ and co-defendants’ depositions were taken in November 1996, November and December 1997, January, February, August and December 1998, and March and December 1999. 13. On 2 February 1998 a criminal investigation for fraud was started in respect of the applicant. 14. On 17 February 1998 the prosecutor attached to the Supreme Court of Justice enquired about French companies that had been involved in the publication of the book. He asked for evidence to be taken on commission (comisie rogatorie) by the prosecutor attached to the Paris Tribunal de Grande Instance. The request was reiterated on 13 October 1998. The documents were received from France on 13 November 1998. 15. On 12 October 1998 the prosecutor attached to the Supreme Court of Justice overturned the prosecutor’s decisions of 14 November 1996 and 2 February 1998. He considered that as long as the decision of 14 November not to prosecute had not been overturned, the prosecutor could not have legally started the criminal prosecution on 2 February. He ordered the opening of a criminal prosecution for fraud through contracts. 16. On 3 November 1999 the prosecutor attached to the Supreme Court of Justice changed the legal classification of the offence from fraud to abuse of authority. 17. On 9 December 1999 the applicant was questioned by the prosecutor at the Supreme Court of Justice for the first time in connection with the new classification of the offence. On the same day the applicant was arrested and remanded in custody until 7 January 2000 on the prosecutor’s order. 18. On 15 December 1999 the applicant (in the presence of the lawyer of his choice) was informed of the content of his criminal file. 19. On 16 December 1999 the prosecutor attached to the Supreme Court of Justice issued an indictment for abuse of authority. 20. The case was registered with the Bucharest County Court. Thirteen hearings took place before this court, from five of which the applicant was absent for medical reasons. On four other occasions the court postponed the oral hearings for various reasons, including requests made by the applicant’s counsel. 21. On 27 February 2001 the Bucharest County Court declared null and void the prosecution acts, referred the case back to the prosecutor and ordered him to carry out a complete review of the facts under investigation (refacerea urmăririi penale). Upon an appeal by the prosecutor, in a final decision of 22 May 2001 the Bucharest Court of Appeal considered that only the indictment of 16 December 1999 was null and void and therefore referred the case back to the prosecutor and ordered him to review that act. The courts found that the prosecutor had not allowed enough time for the applicant to familiarise himself with the prosecution file and to formulate his requests, if any, in connection with it, and that the prosecutor had acted in haste in indicting the applicant only one day after presenting him with the file. 22. On 8 January 2002 the applicant made a statement to the prosecutor. 23. On 18 April 2002 the prosecutor attached to the Supreme Court of Justice decided to end the prosecution against the applicant, on the ground that the legal relationships under examination were of a civil and commercial nature and not of a criminal nature. On 22 April 2002 he informed the applicant of his decision. 24. On 10 December 1999 the applicant contested his detention pending trial. The Bucharest County Court ordered his release on 14 December 1999. However, this decision was overturned by the Bucharest Court of Appeal in a final decision of 28 December 1999. The applicant remained in custody. 25. He later requested the Bucharest County Court to revoke the order for his detention. On 7 January 2000 the court ordered his release from custody. The prosecutor appealed and the County Court’s decision was quashed by the Bucharest Court of Appeal on 24 January 2000. The applicant’s detention order was extended by thirty days. 26. Upon the applicant’s request, the County Court concluded, on 2 February 2000, that his detention order had expired on 7 January. In a final decision of 15 February 2000 the Bucharest Court of Appeal dismissed an appeal by the prosecutor. 27. Consequently, on 15 February 2000 the applicant was released from custody. 28. The applicant brought an action against Bank B. claiming compensation for illegal dismissal. In a final decision of 3 March 2003 the Bucharest County Court awarded the applicant 103,992 United States Dollars (USD) in respect of pecuniary damage (loss of earnings) and USD 33,000 in respect of nonpecuniary damage. 29. On 9 April 2004 the applicant lodged an action against the State, under Articles 504-505 of the Code of Criminal Proceedings, 998-999 and 1000 § 3 of the Civil Code and the Convention, seeking compensation for unlawful detention. He claimed 10,000,000,000 Old Romanian Lei (ROL) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage, of which USD 12,999 represented salaries that he had not received from Bank B. during his arrest. 30. On 24 September 2004 the Bucharest County Court allowed the action and granted the applicant ROL 250,000,000 in respect of nonpecuniary damage. It held: “The evidence in the file confirms the applicant’s right to compensation under Article 504 of the [Code of Criminal Procedure] for his detention... The applicant’s detention for 30 days on the prosecutor’s order; the detention from 7 January 2000 to 15 February 2000 which, as decided by means of a final decision, contravened the Code of Criminal Procedure and the Constitution, which required that the arrest be ordered by a “judicial officer” and extended by a court...; and lastly, the decision to terminate the criminal prosecution against the plaintiff on the ground that the facts committed did not fall within the scope of the criminal law, required the State’s responsibility for the judicial error made in the case... Concerning the salaries not received during his arrest, ... the court notes that the applicant was released from his position on 14 March 1997, [Bank B.’]s criminal complaint being posterior to his dismissal. Therefore ... the court considers that there is no causal link between the applicant’s arrest and loss of revenue. Moreover, in the Bucharest County Court’s decision of 3 March 2003, ... [which became final], a causal link was established between ... the plaintiff’s dismissal of 14 March 1997, which had not been a consequence of his detention, and the damage incurred, that is, the loss of earnings; this decision awarded compensation for the damage... ...[ [U]nlawful arrest and prosecution causes moral, social and professional suffering, and breaches dignity, honour and individual freedom, human rights protected by law. However, the amounts claimed by the plaintiff exceed by far the awards made by the European Court ... for just satisfaction under the ... Convention, the instrument invoked by the plaintiff as the legal basis for his claims.” 31. On 12 October 2005 the Bucharest Court of Appeal dismissed appeals lodged by the parties, upheld the County Court’s arguments and confirmed that: “The plaintiff’s deprivation of liberty affected his honour and reputation, and the reparation can and must be made by a financial award.” 32. In a final decision of 22 February 2007 the High Court of Cassation and Justice (the former Supreme Court of Justice) dismissed for being out of time and ill-founded respectively, appeals on points of law lodged by the applicant and the State. 33. On 31 October 2007 the Government informed the Court that the applicant should request the execution of the final decision and communicate to the Ministry of Finance details of a valid bank account where the money could be transferred, but that to date no such steps had been taken by the applicant. 34. The newspaper “România Liberă” presented in its 17 March 1997 edition the opinion of various political figures on the applicant’s dismissal and arrest: “The former president of [Bank B.], Răzvan Temeșan, was called on Friday for questioning by the police, informs prosecutor G.M. from the General Prosecutor’s Office. G.M. pointed out that the hearings might continue in the following days. The Prosecutor’s Office imposed an obligation on Răzvan Temeșan not to leave Bucharest for thirty days. The president of [Bank B.] was accused, in the press, of bad management... S.D., the president of the FPS [the State Property Fund], stated that the members of [Bank B.]’s executive board had been asked on Friday ... to dismiss Răzvan Temeșan ... from his position... C.A., deputy president of the PSDR [the Romanian Social-Democrat Party]: ‘We only comment when we know the exact content of the file. In the case at hand we can only say that, in principle, the investigation of Răzvan Temeșan is part of the general fight against corruption. ... [H]owever, his responsibility shall be determined after investigations by the police and the Prosecutor’s Office...’ H.R., leader of the PL ‘93 [the Liberal Party ‘93]: ‘I believe it is a good thing that the present political power, unlike the former one, is allowing the investigation of fraud in the banking world...’ The Romanian National Bank (BNR) considers that the changes in the administration of [Bank B.] reflect the shareholders’ right, in particular FPS’s right, as the major shareholder, to decide upon the bank’s fate, stated A.V., director for communications of BNR... I.D., president of PNTCD [the Agrarian Party] and CDR [the Romanian Democratic Convention]: ‘The facts surrounding Răzvan Temeșan were predictable. Have you not seen what the press published? Maybe it would have been better not to coincide his dismissal with the start of the criminal investigation by the police and the Prosecutor’s Office. But these authorities know better how to proceed...’” 35. On 15 March 1997 the newspaper “Jurnalul Național” published an article on the applicant’s dismissal and arrest. The article presented the point of view expressed during a TV show on corruption and organised crime by E.C., the President of Romania at that time. He stated mainly that: “Our objective is to save and protect the Romanian banking system, which needs consolidation. As from next week important action against corruption shall commence... Our decision was to fight corruption from the top to the bottom and the action will continue.” 36. On a different occasion E.M. reiterated his intention to have criminal investigations started in relation to all the corruption scandals that had previously only been investigated by the press. 37. Other similar positions, as well as interviews with the applicant, were reported in the press. 38. On 21 January 2000 the Minister of Justice told the newspaper “Cotidianul” that the courts should be more careful when dealing with requests for release from pre-trial detention and noted that some of the most inappropriate decisions to release individuals from custody had been adopted by the Bucharest County Court.