ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 268/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 25 august 2011 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva Deciziei penale nr. 6221 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 10664/1/2006. În motivarea demersului său contestatoarea, a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. prin care dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. prevăd că partea poate face contestație în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Examinând în principiu contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive. Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

În această etapă procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar. Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, și în cazul în care "când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă". Înalta Curte a luat în examinare contestația cu privire la admisibilitatea în principiu, conform art. 391 C. proc.

pen., reținând că aceasta este făcută în termen legal, potrivit art. 388 C. proc. pen., și, în raport de invocarea dispozițiilor art. 386 lit. d) C. proc. pen., a constatat că, formal, motivul invocat de contestatoare este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., însă în sprijinul acestuia nu s-au depus și nici invocat dovezi care să existe la dosar. Prin urmare, Înalta Curtea a constatat că motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar potrivit textului de lege mai sus menționat nici nu a depus acte la dosar. Așa fiind, cererea de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva Deciziei penale nr. 6221 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 10664/1/2006. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM