ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 77/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani în data de 01.04.2016, sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a pronunța, să dispună: anularea în parte a facturii nr. x din 11.09.2015, în proporție de 70% și, în consecință, diminuarea acesteia de la suma de 33.138 euro la suma de 9.941 RON, ca urmare a constatării cauzei de forță majoră (secetă severă); constatarea ca exigibilă a creanței în sumă de 122.650 RON, reprezentând lucrări agricole pentru anul agricol 2015 - 2016, pe care SC B. SRL o are față de reclamantă; compensarea datoriilor reciproce, respectiv suma 122.650 RON (reprezentând lucrări agricole efectuate de reclamantă) cu arenda redusă de 9.941 euro pe care reclamanta o datorează pârâtei, urmând a se obliga pârâta la plata sumei rezultate de 77.915 RON; cheltuieli de judecată.

În situația admiterii acțiunii, reclamanta solicită încuviințarea executării provizorii a hotărârii, în temeiul art. 449 C. proc. civ., fără plata unei cauțiuni.

Prin Sentința civilă nr. 7055/11.10.2016, Judecătoria Botoșani a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea parțială a facturii fiscale nr. x din 11.09.2015.

A respins cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, ca inadmisibilă.

A respins capetele de cerere privind constatare exigibilitate creanță și compensație datorii, ca neîntemeiate.

A respins capătul de cerere privind încuviințarea executării provizorii judecătorești, ca rămasă fără obiect.

A luat act de declarația pârâtei SC B. SRL, în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel SC A. SRL, apreciind că prima instanță a interpretat greșit normele de drept material, precum și probatoriul administrat în cauză.

Prin Decizia nr. 30 din 16 ianuarie 2018 Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC A. SRL Botoșani în contradictoriu cu intimata SC B. SRL Frumușica și a menținut Sentința nr. 7055/11.10.2016, pronunțată de Judecătoria Botoșani în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC A. SRL Sadoveni - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 130 din 13.09.2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 17 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Botoșani, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta SC A. SRL SADOVENI prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C. împotriva Deciziei nr. 30 din 16 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV