ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2018

HOTĂRÂRE

04.12.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se constate, în baza principiilor nominalismului monetar și impreviziunii, caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la art. 5.1, în contractul de credit nr. x/29.11.2006 și eliminarea acesteia; să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - leu, la valoarea de la data încheierii și semnării contractului; rambursarea creditului la valoarea leu/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, suma solicitată, la data depunerii acțiunii fiind de 63.000 de RON, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, prin Sentința nr. 496 din data de 31 ianuarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în mod efectiv domiciliul reclamantului cât și al codebitoarei C. se află în București, str. x., imobil pe care aceștia l-au achiziționat prin contractarea creditului. Susținerea reclamantului în sensul că în prezent aceștia nu mai sunt împreună și nu mai locuiește împreună cu aceasta s-a arătat că nu a fost dovedită prin depunerea unei sentințe de divorț sau alte probatorii, în cazul unei despărțiri în fapt. De asemenea, domiciliul efectiv al reclamantului, în sensul de locuință în municipiul București, s-a reținut că rezultă și din răspunsul reclamantului la interogatoriu, cât și din adeverința de salariat, anume adeverința nr. x/26.01.2016 emisă de I.G.P.R. Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, unde se reține că acesta are locul de muncă tot în această localitate.

În stabilirea competenței teritoriale legiuitorul a avut în vedere domiciliul efectiv al persoanei reclamante, locul unde aceasta efectiv locuiește. S-a avut în vedere că, la ultima actualizare a datelor cu caracter personal de către pârâtă, reclamantul nu a indicat o altă adresă de corespondență decât cea din București, str. x, cu atât mai puțin o altă adresă de domiciliu. De asemenea instanța a reținut că reclamantul a mai depus în anul 2015 o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 pe raza localității Timișoara, ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, unde la acel moment era o practică favorabilă consumatorilor, iar pentru acest lucru reclamantul și-a schimbat din nou domiciliul în localitatea Timișoara. Prin urmare s-a arătat că se poate observa o practică a reclamantului în a-și schimba domiciliul, sperând că va obține o hotărâre favorabilă dacă se va adresa unei alte instanțe judecătorești decât cea competentă să soluționeze cauza, cu atât mai mult cu cât nu este singulară.

În ceea ce privește domiciliul reclamantului din Târgu Jiu, instanța a reținut că acesta nu este în fapt decât o reședință, o locuință secundară ce poate fi stabilită doar prin simpla acceptare de luare în spațiu dată de orice persoană proprietară a unui imobil, în cazul de față de un prieten, iar modificarea acestui domiciliu este făcută în scopul inducerii în eroare a instanței de judecată, având în vedere că la nivel de țară este cunoscută practica singulară a Tribunalului Gorj de a admite cererile de chemare în judecată ce au acest obiect - înghețarea cursului de schimb valutar CHF - leu, la valoarea de la data încheierii și semnării contractului.

Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin Sentința nr. 9868 din data de 17 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că față de domiciliul reclamantului, precum și în raport de sediul pârâtei, în baza art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt competente Judecătoria Târgu Jiu și Judecătoria Sectorului 1 București, acestea fiind instanțele între care reclamantul avea dreptul de a alege.

Reclamantul a optat pentru Judecătoria Târgu Jiu, ca instanță de domiciliu. Această instanță și-a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3, apreciind că domiciliul efectiv al reclamantului ar fi situat în sectorul 3.

Instanța a reținut că noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 C. civ., potrivit cărora: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 86 alin. (1) din C. civ. stabilește faptul că: "Cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege". Dreptul enunțat își are fundamentul și în prevederile art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, care dispun: "Cetățenii români au dreptul să își stabilească sau să își schimbe în mod liber domiciliul sau reședința, cu excepția cazurilor prevăzute de lege".

S-a mai reținut că potrivit art. 91 din C. civ.: "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

În cauză, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Târgu Jiu, începând cu data de 28.08.2017 (anterior introducerii cererii de chemare în judecată), domiciliul reclamantului A. se află în mun. Târgu Jiu, (...).

Instanța a arătat că faptul că reclamantul are locul de muncă în București nu este de natură a institui obligația pentru acesta de a-și stabili domiciliul tot în București, având în vedere că nu există obligativitatea stabilirii domiciliul în localitatea unde îți desfășori activitatea.

De asemenea, împrejurarea invocată, potrivit căreia, anterior sesizării instanței, reclamantul ar fi avut domiciliul și în Timișoara (schimbându-și domiciliul și cartea de identitate "pro causa" sperând ca va obține o hotărâre favorabilă) nu pot fi reținute sub aspectul determinării instanței competente, care se realizează exclusiv prin raportare la data sesizării instanței, anume 31.08.2017, fiind nerelevante schimbările anterioare referitoare la domiciliul reclamantului - consumator sau practica judiciară a altor instanțe.

În raport de aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitări drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde declară că își are locuința principală".

De asemenea, art. 91 alin. (1) din același cod statuează că: "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

În speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 31 august 2017.

La data inițierii prezentului demers judiciar reclamantul avea domiciliul în municipiul Târgu Jiu, județul Gorj, astfel cum rezultă din cartea de identitate aflată în fotocopie la dosarul Judecătoriei Târgu Jiu.

Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii aparține Judecătoriei Târgu Jiu, având în vedere că la data sesizării instanței domiciliul reclamantului era în municipiu Târgu Jiu, județul Gorj, localitate aflată în circumscripția teritorială a acestei judecătorii.

În consecință, în temeiul dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.