ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4236/2018

Ședința publică din data de 10 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată la pct. 6.1 din contractul de credit nr. x/07.04.2008 și eliminarea acesteia și să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - Leu pentru efectuarea plăților în temeiul convențiilor încheiate la valoarea de la data încheierii și semnării contractului (curs BNR); rambursarea creditului la valoarea RON/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate, cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâte, arătând că suma pe care o solicită, la data depunerii acțiunii, este de 75.415 RON; să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1278/2018 din 28 februartie 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâte prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În considerentele acestei sentințe, instanța a retinut că în ce priveste pretinsul domiciliu al reclamantului din Târgu Jiu, aceasta nu este decât o resedință, o locuință secundară ce poate fi stabilită doar prin simpla acceptare de luare în spatiu dată de orice persoană proprietară a unui imobil, în cazul de față de o rudă, după cum sustine reclamantul, pentru care nu plăteste chirie, iar modificarea acestui domiciliu este facută în scopul inducerii în eroare a instantei de judecată, avand în vedere că la nivel de țară este cunoscută practica singulară a Tribunalului Gorj de a admite cererile de chemare în judecata ce au ca obiect înghetarea cursului de schimb valutar chf-leu, la valoare de la data încheierii si semnării contractului.

Prin sentința civilă nr. 7022 din 14 iunie 2018, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

În considerentele acestei sentințe, având în vedere obiectul dedus judecății, cât și domiciliul reclamantului la data formularii cererii de chemare în judecată, instanta a apreciat că Judecătoria Tg-Jiu este competentă teritorial în soluționarea prezentei cauze, respectiv instanța din circumscripția căreia se afla domiciliul reclamantului, asa cum acesta reiese din cartea de identitate depusă de reclamant la dosar.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Normele de competență incidente față de obiectul cererii deduse judecății sunt dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora:

"În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;".

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu în materia anulării unor clauze considerate ca fiind abuzive din contractul încheiat de consumator- în speță, reclamantul A., cu profesioniști- pârâtele B. S.A. și C..

Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 C. civ., potrivit căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

De asemenea, art. 91 din același cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.".

Reiese că, în speță, domiciliul reclamantului- consumator este cel care figurează în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care acesta a și locuit efectiv la data sesizării instanței.

Conform copiei din cartea de identitate a reclamantului, aflată la dosarul Judecătoriei Târgu-Jiu, reclamantul avea domiciliul, la data sesizării instanței, 22.08.2017, în orașul Târgu Jiu, pe raza teritorială a Judecătoriei Târgu-Jiu.

Împrejurarea că, anterior sesizării instanței, reclamantul ar fi avut domiciliul în municipiul Timișoara, precum și locul de muncă în Timișoara, acolo unde se afla imobilul pentru care a contractat creditul și în raport de care prima instanță și-a declinat competența, nu poate fi reținută ca domiciliu în sensul dispozițiilor art. 87 C. civ.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută prin raportare la data formulării acțiunii, respectiv, 22.08.2017, iar nu anterior, chiar dacă intervin modificări în ceea ce privește domiciliul părților în cauză.

Prin urmare, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 91 din C. civ., reglementează momentul determinării instanței competente, respectiv, acela al sesizării instanței, astfel că, în situația de față, sunt nerelevante orice schimbări anterioare referitoare la domiciliul reclamantului- consumator.

Norme de competență deopotrivă incidente raportului juridic litigios, față de obiectul cererii deduse judecății sunt și dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora: (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Ca atare, din interpretarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., schimbarea domiciliului reclamantului, domiciliu care a atras competența unei anumite instanțe, cum este în cazul de față, nu poate determina declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se afla un domiciliu anterior al acestuia, astfel că schimbarea ulterioară a reședinței sau a domiciliului nu poate avea efecte decât asupra locului citării acestora, conform dispozițiilor art. 172 din același cod, instanța inițial învestită rămânând competentă să soluționeze cauza.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- constatare nulitate absolută clauză abuzivă-, având în vedere faptul că instanța în raza căreia se afla, la data sesizării instanței, domiciliul reclamantului- consumator este Judecătoria Târgu- Jiu, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestei judecătorii și, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire la art. 91 din același C. proc. civ., urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ., față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secția Civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2018.