ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.05.2019

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 878/2019

HOTĂRÂRE
08.05.2019
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 878/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2095 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 101 din 13 iulie 2017, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, luând act că intimata B. a declarat că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. la 12 februarie 2018 (data depunerii la oficiul poștal).

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a expus pe larg situația de fapt dedusă judecății, arătând, în esență, că motivarea hotărârii instanței de apel este superficială și subiectivă, aspect ce derivă din faptul că a reținut trunchiat declarațiile martorilor, în sensul susținerii apărărilor intimatei.

În ceea ce privește declarația martorului C., a arătat că instanța a reținut eronat că ambele părți s-au adresat unor avocați pentru a fi consiliate în legătură cu donația imobilului. Or, martorul nu a făcut o astfel de declarație, ci, dimpotrivă, a susținut că a sfătuit-o pe intimată să discute cu recurenta și să o protejeze, având în vedere vârsta înaintată și starea precară de sănătate a acesteia.

De asemenea, a susținut că, în mod greșit instanța de apel a dat eficiență declarației martorei D., cumnata intimatei, care a declarat că subsolul unde a fost cazată recurenta în Canada era locuibil, iar în casă nu era frig.

În realitate, însă, recurenta a arătat că intimata i-a oferit, ca și spațiu de locuit, un pat la subsol spre care accesul se făcea cu dificultate, prin coborârea mai multor scări și traversarea unei zone întunecoase cu destinația de spații de depozitare.

De asemenea, a susținut că este eronată reținerea instanței de apel în sensul că, în realitate, fiica cea mică a recurentei este nemulțumită de încheierea contractului de donație în favoarea intimatei. În acest context, recurenta a menționat că inițierea demersului judiciar în scopul anulării contractului de donație îi aparține, reprezentând, exclusiv, manifestarea sa de voință.

În concluzie, a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, greșita aplicare a acestora fiind mai mult decât evidentă.

În drept, a invocat incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Anexată cererii de recurs, recurenta a depus cerere de ajutor public judiciar, solicitând, în principal scutirea de la plata acesteia, iar în subsidiar reducerea și eșalonarea acesteia.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 26 februarie 2018, sub nr. x/2016, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 10.

Prin rezoluția completului din 5 martie 2018, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, ulterior efectuării procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

La 12 aprilie 2018 (data depunerii la oficiul poștal), intimata B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ fiind doar indicat, iar nu motivat.

La 2 mai 2018 (data depunerii la oficiul poștal), recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., în cauză, a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raport s-a reținut că litigiul are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de 487.168 RON, astfel cum s-a precizat în acțiunea introductivă de instanță înregistrată pe rolul instanței de judecată la 11.08.2017, completul de judecată urmând a aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la 8 și 9 octombrie 2018, cu mențiunea de a formula, în scris, puncte de vedere cu privire la concluziile reținute de raportor în cuprinsul acestuia.

La 18 octombrie 2018 (data depunerii la oficiul poștal), recurenta a depus un punct de vedere la raport. Intimata nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2019, s-a stabilit termen de judecată la 5 decembrie 2018, pentru soluționarea recursului în complet de filtru, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 5 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în baza art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 al acestei instanțe.

Având în vedere că sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile care a făcut obiectul dosarului mai sus menționat a fost soluționată prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2018, în sensul respingerii acesteia, ca inadmisibilă, constatând că nu mai subzistă motivul suspendării, prin rezoluția din 11 februarie 2019, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea procedurii de filtru, acordându-se termen de judecată la 13 martie 2019, fără citarea părților, pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar formulate de recurentă.

Prin încheierea din camera de consiliu din 13 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A., dispunând reducerea acesteia de la 4.238,34 RON la 2.400 RON, eșalonând plata în 6 rate lunare, fiecare în cuantum de 400 RON, începând cu 15 aprilie 2019.

Prin rezoluția din 14 martie 2019, completul de judecată a stabilit termen la 8 mai 2019 pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului.

La termenul de judecată din 8 mai 2019, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocate de intimata B. prin întâmpinare.

Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate invocate de intimată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispozițiile art. 487 din C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică argumentele de natură juridică pentru care recurentul înțelege să critice hotărârea atacată.

Recursul declarat în cauză nu se circumscrie acestor dispoziții legale, întrucât, din conținutul memoriului căii de atac nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, deoarece recurenta nu a combătut soluția instanței de apel, care a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului pe care l-a declarat împotriva Sentinței nr. 101 din 13 iulie 2017, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Astfel, în motivarea cererii de recurs, reclamanta a expus situația de fapt care a condus la încheierea cu intimata a contractului de donație autentificat sub nr. x din 19 septembrie 2013 de Biroul Notarului Public E., exprimându-și nemulțumirea față de modalitatea în care instanța de apel a examinat probatoriul administrat în cauză, prin interpretarea eronată și trunchiată a depozițiilor martorilor.

De asemenea, a expus pe larg condițiile precare pe care intimata i le-a oferit în spațiul de locuit, în perioada în care s-a aflat în casa acesteia din Canada.

Față de motivele invocate, Înalta Curte reține că recurenta a ignorat specificul recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța de apel, deducând judecății aspecte de ordin factual, care sunt incompatibile cu configurația acestei căi extraordinare de atac.

În felul acesta, a nesocotit reglementarea și conținutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., care permit controlul de legalitate în limite precis determinate, cărora le excedează aspectele legate de fondul cauzei.

Fiind în eroare, astfel cum s-a arătat, asupra funcției căii extraordinare de atac a recursului, respectiv aceea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate, recurenta a dedus judecății, în recurs, aspecte care sunt lăsate de legiuitor, exclusiv, în competența instanțelor de fond, respectiv administrarea probelor, evaluarea și aprecierea acestora și, corelativ, determinarea situației de fapt.

Faptul că recurenta a încadrat criticile invocate în cererea de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este irelevant, câtă vreme nu a adus o minimă argumentare juridică a acestora, care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Pe de altă parte, modalitatea în care recurenta a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din același act normativ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 2095/Ap din 14 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 2095/Ap din 14 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-03-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 725/2024
acestora și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de prim control judiciar și, în subsidiar, după rejudecarea cauzei, respingerea apelului intimatei-reclamante, admiterea apelului său și, în consecință, respingerea acți
ÎCCJ 2018-01-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 69/2018
3. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, judecarea procesului evocând fondul și admiterea acțiunii. 4. În motivare a arătat că admițând excepția prescripției dr
ÎCCJ 2020-07-10
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1320/2020
9/2000, cu obligarea acestuia la restituirea sumelor de același gen și în același cuantum ca acelea predate de reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1191/19.10.2016, p
ÎCCJ 2019-10-08
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1659/2019
judecată. 3. Apelul. Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, prin decizia civilă nr. 713/Ap din 14 mai 2018, a respins apelul formulat de către apelanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special D. și prin administrator judiciar B. S.P.R.L.
ÎCCJ 2020-03-04
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 523/2020
i asupra îmbunătățirilor realizate de recurentă astfel că instanța ar fi trebuit să se pronunțe numai asupra cuantumului investițiilor efectuate și al beneficiului nerealizat. Se mai susține că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul acti
Sursă