ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2674/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor

Publici a chemat în judecată pe pârâta D.I., solicitând ca prin sentința ce se

va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 582,29 RON

reprezentând depășire plafon telefon, actualizată cu indicele de inflație până

la data plății efective.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 1373/2009, Agenția Națională a Funcționarilor Publici s-a reorganizat

prin desființarea prin comasare prin absorbție a Institutului Național de

Administrație și preluarea activității de către o direcție nouă care s-a

înființat în cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Urmare a desfășurării

controlului tematic la Institutul Național de Administrație, de către Direcția

Generală de Control și Audit Intern a Ministerului Administrației și Internelor

s-a întocmit Raportul din 25 iunie 2009 prin care s-au constatat nereguli în

ceea ce privește acordarea drepturilor bănești pentru o parte din personalul

instituției și s-au dispus măsuri privind recuperarea sumelor acordate

necuvenit și a sumelor prin care au fost aduse prejudicii patrimoniului

instituției.

Pârâta D.I. a deținut

funcția de manager public până la data de 30 noiembrie 2008, când i-au încetat

raporturile de serviciu cu Institutul Național de Administrație.

În perioada în care și-a

desfășurat activitatea în cadrul fostului Institut Național de Administrație a prejudiciat

patrimoniul instituției cu suma de 582,29 RON ce reprezintă depășirea plafonului

stabilit pentru convorbirile telefonice.

Deși a fost înștiințată

prin adresele din 02 aprilie 2009, din 30 octombrie 2009 și din 01 februarie 20010,

privind debitul neachitat, pârâta nu a dat curs solicitării privind achitarea sumelor

datorate.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 28 octombrie 2010, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

5008 din 9 decembrie 2010, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată

de pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, întrucât conducătorul autorității sau instituției

publice nu a procedat la emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare pentru

repararea pagubei pretins a fi fost cauzată de pârâta D.I., în calitatea acesteia

de funcționar public, calitate pe care a deținut-o la Institutul Național de Administrație,

acțiunea promovată de reclamantă în temeiul art. 84 lit. a) din Legea nr. 188/1999,

republicată (r2), este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Agenția Națională a Funcționarilor

Publici.

Recurenta a susținut,

în esență, că hotărârea pronunțată a fost dată cu interpretarea greșită a prevederilor

art. 84 lit. b) și art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului

public, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, susține recurenta,

în situația în care intimata-pârâtă a încetat raporturile de serviciu cu Institutul

Național al Administrației la o dată anterioară controlului (20 noiembrie 2008)

și nemaifiind angajata Institutului Național de Administrație emiterea deciziei

sau ordinului de impunere nu mai era oportună.

S-a mai susținut că, în

mod eronat instanța a reținut că intimata a achitat debitul la data încetării raporturilor

de serviciu, întrucât suma de 1.029,06 RON achitată nu conține debitul ce face obiectul

litigiului de față;

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, potrivit

art. 84 lit. a) din Legea nr. 188/1999 astfel cum a fost republicată, răspunderea

civilă a funcționarului public se angajează în următoarele situații:

a) pentru pagubele produse

cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea

în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite

de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent unor terțe persoane,

în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Potrivit art. 85 respectarea

pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la

art. 84 se dispune prin ordin sau dispoziție de imputare, în termen de 30 de zile

de la constatarea pagubei, sau prin asumarea unui angajament de plată sau în situația

prevăzută de art. 84 lit. c), pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile.

Art. 85 alin. (3) stipulează

că dreptul autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția

de impunere se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

În cauză, conducătorul

instituției publice (Institutul Național de Administrație) nu a emis un astfel de

ordin sau decizie de impunere pentru sesizarea pagubei pretins a fi cauzată de pârâta

D.I., în calitatea acesteia de funcționar public, astfel că în mod corect instanța

de fond a reținut că acțiunea reclamantei-intimate întemeiată pe dispozițiile

art. 84 lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, este inadmisibilă.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională

a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 5008 din 9 decembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.