ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 56/2021

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1.345/A din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 68 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, Curtea a constatat că s-au invocat 3 excepții de neconstituționalitate, vizând art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 68 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, de către petentă.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/2002, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În acest sens, Curtea a reținut că pentru a verifica admisibilitatea unei excepții de neconstituționalitate trebuie verificate următoarele aspecte:

- Excepția vizează un text dintr-o lege sau dintr-o ordonanță de urgență

- Excepția să fie invocată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial de către părți, procuror sau instanță din oficiu

- Norma legală să fie în vigoare

- Norma legală să nu fi fost anterior declarată neconstituțională

- Dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Curtea a apreciat că, în prezenta cauză, nu este incidentă ultima condiție. Astfel, existența legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiții: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în M. Of. nr. 600/ 12.08.2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea și Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, parag. 20, publicată în M. Of. nr. 788/29.10.2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în M. Of. nr. 880/24.11.2015 parag. 19).

Curtea a subliniat în jurisprudența sa că, "în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, parag. 30, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016).

Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în M. Of. nr. 788/29.10.2014; Decizia nr. 189 din 31 martie 2015, publicată în M. Of. nr. 423/15.06.2015; Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în M. Of. nr. 431/17.06.2015; Decizia nr. 397 din 28 mai 2015, publicată în M. Of. nr. 500/7.07.2015).

În opinia instanței autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real, personal, în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane, deoarece o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar sluji doar unui interes general, iar nu și cauzelor în care a fost ridicată, unde nu ar mai produce nicio consecință. Ori de câte ori o excepție de neconstituționalitate este invocată într-o procedură inadmisibilă, excepția devine la rândul ei inadmisibilă. Chiar dacă s-ar admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor indicate o astfel de situație nu ar produce niciun efect asupra situației petentei, deoarece Decizia penală nr. 533 din 18.06.2020 a Curții de Apel București este definitivă, modalitatea prin care aceasta a contestat soluția dispusă nefiind prevăzută de lege. De altfel, contestatoarea a mai invocat excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și cu ocazia soluționării apelului în urma căruia a fost condamnată, cererile sale fiind respinse prin încheierea din 26.05.2020. În aceste condiții, chiar și pentru un nespecialist al dreptului este evident că nu ar putea fi admisă o cerere de sesizare a Curții Constituționale privind aceste dispoziții legale, mai ales în condițiile în care petenta a exercitat o cale de atac inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 68 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în Decizia penală nr. 1345/A din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, recurenta A. a declarat recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

Înalta Curte reține că recurenta A. a invocat excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 68 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, în calea de atac extraordinară a contestației în anulare. Totodată, se observă că prin Decizia penală nr. 1.345/A din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 533/18.06.2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Examinând textele indicate de recurenta A. ca fiind neconstituționale, se constatată că nu există legătură între textele invocate și obiectul cauzei în care au fost invocate.

Astfel, dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel),art. 68 alin. (2) din C. proc. pen. (abținerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluționează de un alt complet de judecată), art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 (Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești) nu au legătură cu admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, în etapa admiterii în principiu, verificându-se doar întrunirea condițiilor de exercitare a căii extraordinare de atac referitoare la caracterul definitiv al hotărârii penale ce face obiectul căii extraordinare de atac, dacă este formulată de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a o exercita, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivele concrete invocate în susținerea căii extraordinare de atac se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Astfel, legătura cu soluționarea cauzei presupune, atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

Prin urmare, în ceea ce privește examenul legăturii excepțiilor de neconstituționalitate ridicate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită legătura între dispozițiile invocate și modul în care acestea s-ar reflecta în soluția ce ar putea fi dată din perspectiva evaluării admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 68 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în Decizia penală nr. 1345/A din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, 68 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în Decizia penală nr. 1.345/A din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2021.

GGC - ED