ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1042/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015, la data de 24.12.2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. au chemat în judecată pârâtul Președintele României și au solicitat obligarea acestuia, in temeiul art. 2, 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 și a propunerii Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, prin Lista Finală, publicata in M.O. nr. 467 bis/07.07.2010, de acordare a titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din același act normativ, la emiterea Decretului de acordare a titlurilor de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, pentru reclamanții posesori ai certificatelor doveditoare preschimbate conform Legii nr. 341/2003.

Prin sentința nr. 942 din 21 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâtul Președintele României.

Împotriva sentinței civile atacate au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. susținând că hotărârea atacată este neîntemeiată, nemotivată și nelegală.

Prin cererea de recurs, reclamanții au reiterat argumentele invocate în acțiunea formulată la instanța de fond, respectiv solicitând obligarea pârâtului Președintele României la emiterea Decretului de acordare a titlurilor de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, pentru reclamanții posesori ai certificatelor doveditoare preschimbate conform Legii nr. 341/2003.

În motivarea recursului, în esență, s-a arătat că titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 se atribuie, prin decret, de către Președintele României, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, și conform art. 9 alin (6) din același act normativ, cu avizul comisiei parlamentare constituite pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, potrivit principiilor cuprinse la art. 2 și criteriilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate conform alin. (1).

La data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 95/2014, pentru modificarea și completarea Legii nr. 341/2004, norma de drept prevăzută de art. 9 alin. (6), a fost abrogată, deci ultima intenție a legiuitorului este aceea de a nu se mai cere avizul CPRD pe această propunere.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tarvidității formulării cererii de recurs de către reclamanți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Verificând respectarea termenului de declarare a căii de atac, în raport cu obiectul cererii deduse judecății, se constată că, potrivit dispozițiilor potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece hotărârea recurată a fost comunicată reclamanților la data de 16 mai 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 08 iunie 2016 .

Având în vedere data comunicării hotărârii recurate, rezultă că ultima zi de declarare a recursului, calculată potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ., era data de 01 iunie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenții-reclamanți, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. împotriva sentinței civile nr. 942 din 21 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.