ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 7 martie 2014 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 11722/299/2014,

reclamanta SC O.V.I.G. SA, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Arad,

Primăria orașului Lipova prin Primar și Consiliul Lipova a solicitat instanței ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei

de 1.743,34 RON din care suma de 1.405,83 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei,

suma de 337,51 RON reprezentând dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000

și O.G. nr. 13/2011 de la data scadenței 17 iunie 2011 și până la data promovării

acțiunii și până la data achitării integrale a debitului, precum și obligarea pârâtelor

la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 19

iunie 2014 pârâții Primăria Orașului Lipova și Consiliul Local al Orașului Lipova

au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale

a Judecătoriei sectorului 1 București în soluționarea cauzei, solicitând declinarea

competenței în favoarea Judecătoriei Lipova, în raport de dispozițiile art. 107

și art. 115 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind instanța de la sediul pârâților,

cât și instanța de la locul unde se afla bunurile asigurate sau locul unde s-a produs

riscul asigurat.

Analizând actele

și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei

sectorului 1 București, invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța a admis-o

reținând că art. 107 alin. (1) din noul C. proc. civ. reglementează competența teritorială

de drept comun, în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu

prevede altfel.

Conform art. 115

alin. (1) din noul C. proc. civ. în materie de asigurare, cererea privitoare la

despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se afla: 1.

domiciuliul asiguratului, 2. bunurile asigurate, 3. locul unde s-a produs riscul

asigurat.

Instanța a reținut

și faptul că opțiunea reclamantului în alegerea instanței a fost contestată de către

pârâți, care au invocat excepția prin întâmpinare în termenul legal.

Sediul a doua

instituții pârâte chemate în judecată, cât și locul unde s-a produs riscul asigurat

se află în localitatea Lipova, care se afla în aria de jurisdicție a Judecătoriei

Lipova.

Conform dispozițiilor

art. 111 din noului C. proc. civ. care privesc un alt caz de competență teritorială

alternativă, și care se referă la cererile îndreptate împotriva persoanelor juridice

de drept public, aceste dispoziții legale nu mai reglementează doar competența în

favoarea instanțelor din reședința județului de domiciliu al reclamantului, ca element

al alternativei fiind și instanța de la sediul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Lipova sub același număr.

Prin sentința

nr. 7 din 12 ianuarie 2015, Judecătoria Lipova a constatat că declinarea competenței

teritoriale în favoarea aceleiași instanțe s-a realizat de către Judecătoria sectorului

1 București cu încălcarea disponibilității alegerii de competență teritorială, motiv

pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Lipova și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1

București. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului

de competență.

În motivarea soluției

s-a reținut că obiectul dosarului constă în acțiunea în regres a reclamantei, asigurător

al persoanei despăgubite, îndreptată împotriva persoanelor considerate vinovate

de producerea, în data de 29 martie 2011, pe o stradă din orașul Lipova, a accidentului

rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul, din cauza gropilor aflate pe

carosabil. Din această perspectivă, natura excepției necompetenței teritoriale invocate

de pârâți este de ordin privat.

Instanța a reținut

că prin art. 107 alin. (1) C. proc. civ., se stabilește o regulă generală de competență

sub aspect teritorial și care rămâne singura aplicabilă, în cazul în care legea

nu prevede expres o competență alternativă: „Cererea de chemare în judecată se introduce

la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă

legea nu prevede altfel.”.

Referitor la particularitățile

litigiului dedus judecății, legea procedurală prevede expres o competență alternativă,

prin art. 111 și art. 113 pct. 9 raportat la art. 116 C. proc. civ. Drept urmare,

reclamanta are posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe competente teritorial

să examineze fondul pretenției sale, instanțe determinate fie în funcție de calitatea

pârâților și sediul reclamantei (art. 111 teza I), fie în funcție de sediul pârâților

(art. 111 teza a II-a), fie în funcție de circumscripția instanței în cadrul căreia

a fost săvârșită fapta ilicită sau unde s-a produs prejudiciul.

S-a mai reținut

că pârâții sunt autorități publice potrivit Legii nr. 215/2001, atribuțiile fiind

exercitate în cadrul persoanelor juridice de drept public organizate și delimitate

potrivit legii. Cum art. 111 C. proc. civ., afirmă cu caracter general dreptul reclamantei

de a se adresa instanței de la sediul său în judecata tuturor cererilor îndreptate

împotriva autorităților locale, rezultă că reclamanta în temeiul art. 116 C. proc.

civ. a uzat de acest drept de a se adresa instanței competente în circumscripția

căreia își are propriul sediu, sector 1 București, învestind în mod legal Judecătoria

sectorului 1 București.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art.

133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau

mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă

sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență,

Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat, deopotrivă, necompetente,

prin hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate

sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Înalta Curte reține

că prin art. 107 alin. (1) C. proc. civ., se stabilește o regulă generală de competență

sub aspect teritorial care se aplică în cazul în care legea nu prevede expres o

competență alternativă. Această regulă statuează că cererea de chemare în judecată

se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prezenta cauză

are ca obiect acțiunea în regres a reclamantei, asigurător al persoanei despăgubite,

împotriva persoanelor considerate vinovate de producerea unui accident rutier în

urma căruia a fost avariat autoturismul asigurat.

Prin art. 115

C. proc. civ. se prevede o competență specială în materia asigurărilor în sensul

că în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și

la instanța în circumscripția căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului,

bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat. Litigiului de față

nu i se aplică însă acest articol întrucât, deși cauza derivă dintr-un raport de

asigurare, temeiul de drept al acțiunii este răspunderea civilă delictuală, care

este o răspundere întemeiată pe dreptul comun.

În aceste condiții

devin incidente dispozițiile care reglementează competența alternativă respectiv

art. 111 și art. 113 pct. 9 raportat la art. 116 C. proc. civ.

În conformitate

cu art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente.

Art. 113 pct.

9 prevede că în afară de instanțele prevăzute la art. 107-art. 112 C. proc. civ.

mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită

sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o

asemenea faptă.

Art. 111 C. proc.

civ. prevede că cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor

centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi

introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța

de la sediul pârâtului.

Din aceste dispoziții

rezultă că reclamanta în temeiul art. 116 C. proc. civ. a uzat de dreptul de a se

adresa instanței competente în circumscripția căreia își are propriul sediu, sector

1 București, învestind în mod legal Judecătoria sectorului 1 București.

Față de dispozițiile

legale mai sus arătate, Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 17 martie 2015.