ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2014 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 11722/299/2014, reclamanta SC O.V.I.G. SA, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Arad, Primăria orașului Lipova prin Primar și Consiliul Lipova a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.743,34 RON din care suma de 1.405,83 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei, suma de 337,51 RON reprezentând dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011 de la data scadenței 17 iunie 2011 și până la data promovării acțiunii și până la data achitării integrale a debitului, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 19 iunie 2014 pârâții Primăria Orașului Lipova și Consiliul Local al Orașului Lipova au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București în soluționarea cauzei, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Lipova, în raport de dispozițiile art. 107 și art. 115 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind instanța de la sediul pârâților, cât și instanța de la locul unde se afla bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat. Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București, invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța a admis-o reținând că art. 107 alin. (1) din noul C. proc.

civ. reglementează competența teritorială de drept comun, în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Conform art. 115 alin. (1) din noul C. proc. civ. în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se afla: 1. domiciuliul asiguratului, 2. bunurile asigurate, 3. locul unde s-a produs riscul asigurat. Instanța a reținut și faptul că opțiunea reclamantului în alegerea instanței a fost contestată de către pârâți, care au invocat excepția prin întâmpinare în termenul legal. Sediul a doua instituții pârâte chemate în judecată, cât și locul unde s-a produs riscul asigurat se află în localitatea Lipova, care se afla în aria de jurisdicție a Judecătoriei Lipova.

Conform dispozițiilor art. 111 din noului C. proc. civ. care privesc un alt caz de competență teritorială alternativă, și care se referă la cererile îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public, aceste dispoziții legale nu mai reglementează doar competența în favoarea instanțelor din reședința județului de domiciliu al reclamantului, ca element al alternativei fiind și instanța de la sediul pârâtului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Lipova sub același număr. Prin sentința nr. 7 din 12 ianuarie 2015, Judecătoria Lipova a constatat că declinarea competenței teritoriale în favoarea aceleiași instanțe s-a realizat de către Judecătoria sectorului 1 București cu încălcarea disponibilității alegerii de competență teritorială, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Lipova și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. În motivarea soluției s-a reținut că obiectul dosarului constă în acțiunea în regres a reclamantei, asigurător al persoanei despăgubite, îndreptată împotriva persoanelor considerate vinovate de producerea, în data de 29 martie 2011, pe o stradă din orașul Lipova, a accidentului rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul, din cauza gropilor aflate pe carosabil. Din această perspectivă, natura excepției necompetenței teritoriale invocate de pârâți este de ordin privat. Instanța a reținut că prin art. 107 alin. (1) C. proc.

civ., se stabilește o regulă generală de competență sub aspect teritorial și care rămâne singura aplicabilă, în cazul în care legea nu prevede expres o competență alternativă: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”. Referitor la particularitățile litigiului dedus judecății, legea procedurală prevede expres o competență alternativă, prin art. 111 și art. 113 pct. 9 raportat la art. 116 C. proc. civ. Drept urmare, reclamanta are posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe competente teritorial să examineze fondul pretenției sale, instanțe determinate fie în funcție de calitatea pârâților și sediul reclamantei (art. 111 teza I), fie în funcție de sediul pârâților (art. 111 teza a II-a), fie în funcție de circumscripția instanței în cadrul căreia a fost săvârșită fapta ilicită sau unde s-a produs prejudiciul.

S-a mai reținut că pârâții sunt autorități publice potrivit Legii nr. 215/2001, atribuțiile fiind exercitate în cadrul persoanelor juridice de drept public organizate și delimitate potrivit legii. Cum art. 111 C. proc. civ., afirmă cu caracter general dreptul reclamantei de a se adresa instanței de la sediul său în judecata tuturor cererilor îndreptate împotriva autorităților locale, rezultă că reclamanta în temeiul art. 116 C. proc. civ. a uzat de acest drept de a se adresa instanței competente în circumscripția căreia își are propriul sediu, sector 1 București, învestind în mod legal Judecătoria sectorului 1 București. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc.

civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență. Înalta Curte reține că prin art. 107 alin. (1) C. proc. civ., se stabilește o regulă generală de competență sub aspect teritorial care se aplică în cazul în care legea nu prevede expres o competență alternativă.

Această regulă statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Prezenta cauză are ca obiect acțiunea în regres a reclamantei, asigurător al persoanei despăgubite, împotriva persoanelor considerate vinovate de producerea unui accident rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul asigurat. Prin art. 115 C. proc. civ. se prevede o competență specială în materia asigurărilor în sensul că în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Litigiului de față nu i se aplică însă acest articol întrucât, deși cauza derivă dintr-un raport de asigurare, temeiul de drept al acțiunii este răspunderea civilă delictuală, care este o răspundere întemeiată pe dreptul comun. În aceste condiții devin incidente dispozițiile care reglementează competența alternativă respectiv art. 111 și art. 113 pct. 9 raportat la art. 116 C. proc. civ. În conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Art. 113 pct. 9 prevede că în afară de instanțele prevăzute la art. 107-art. 112 C. proc. civ. mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Art. 111 C. proc. civ. prevede că cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului. Din aceste dispoziții rezultă că reclamanta în temeiul art. 116 C. proc. civ. a uzat de dreptul de a se adresa instanței competente în circumscripția căreia își are propriul sediu, sector 1 București, învestind în mod legal Judecătoria sectorului 1 București. Față de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 17 martie 2015.