ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 945/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 945/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constantă următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția

I penală, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de

petentul-condamnat D.F.

A

descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată

petentului-condamnat prin Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia

penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în pedepsele componente, de 10 ani închisoare și 3 ani închisoare și

sporul de 1 an închisoare.

A

constatat că infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 lit. c) și

alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 37 lit. b) C. pen. din 1968 pentru care

petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința penală

nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și infracțiunile prevăzute de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. din 1968 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. din 1968 pentru care petentul a fost condamnat la

pedepsele de 10 ani închisoare, respectiv 3 ani închisoare, prin Sentința

penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt concurente.

În

baza art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968 rap. la art. 33 lit. a) C. pen. din

1968 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, a contopit pedepsele de 10

ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate pentru

infracțiunile concurente și a aplicat petentului-condamnat pedeapsa cea mai

grea, de 10 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an închisoare,

stabilit prin Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486

din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în final,

petentul-condamnat D.F. având de executat pedeapsa de 11 (unsprezece) ani

închisoare.

În

baza art. 35 alin. (3) C. pen. din 1968 a aplicat petentului-condamnat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b)) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În

baza art. 71 C. pen. din 1968 a interzis petentului-condamnat drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1968 pe durata

executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

În

baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1968 a dedus din pedeapsa rezultantă

perioada executată de la 06 octombrie 2009 la zi.

A

anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 198/2011 din data de 11

noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, și nr. 71 din

06 ianuarie 2015 emis de Tribunalul Giurgiu.

A

menținut măsurile de siguranță privind confiscarea cantităților de 2,99 grame

de heroină și griseofulvin și 0,18 grame de heroină și griseofulvin, dispusă

prin Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23

iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și privind

confiscarea cantității de 0,16 grame de heroină și a sumei de 150 lei, dispusă

prin Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10

noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

A

dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru

pedeapsa de 11 ani închisoare.

În

baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat

au rămas în sarcina acestuia.

Pentru

a hotărî în acest sens a reținut următoarele

Prin

Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (faptă săvârșită la data de 06

octombrie 2009).

În

temeiul art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.,

pe o perioadă de 10 ani.

În

temeiul art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 3

ani închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru

consum propriu (faptă săvârșită la data de 06 octombrie 2009).

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, astfel

că inculpatul va executa în total 11 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În

baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii

și al arestării preventive de la data de 06 octombrie 2009 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării

preventive a inculpatului.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților

de 2,99 grame de heroină și griseofulvin (proba nr. 1) și, respectiv, 0,18

grame de heroină și griseofulvin (proba nr. 2), rămase după efectuarea

analizelor de laborator, ce au făcut obiectul infracțiunilor pentru care au

fost condamnați inculpații și care au fost depuse la camera de corpuri delicte

a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. - dovada Seria H, nr. 0001804 din 13 octombrie 2009.

S-a

emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133 din 24 iunie 2010 de

către Tribunalul București, secția I penală, iar executarea pedepsei a început

la data de 06 octombrie 2009.

Prin

Sentința penală nr. 71 din 01 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu

definitivă prin necontestare, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la

art. 595 C. proc. pen. a fost admisă contestația la executare formulată de

Comisia de evaluare constituită în baza H.G. nr. 836/2013 de pe lângă

Penitenciarul Giurgiu, fiind redusă pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din 1968 aplicată

condamnatului D.F. prin sentința penală mai sus menționată, de la 10 ani la 5

ani, dispunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.

133 din 24 iunie 2010 emis de Tribunalul București, secția I penală, și

emiterea unui nou mandat.

Prin

Sentința penală nr. 260 din 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu

definitivă prin Decizia penală nr. 916 din 11 decembrie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel București s-a respins ca nefondată sesizarea formulată de Biroul

Executări Penale din cadrul Tribunalului Giurgiu privind Sentința penală nr. 71

din 01 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu definitivă prin

necontestare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 71 din

06 ianuarie 2015 de către Tribunalul Giurgiu.

Prin

Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10

noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.

2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 alin. (1), 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (data

săvârșirii ultimului act material fiind 18 august 2009).

În

baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la data de 05 iulie

2010 lăzi, 20 aprilie 2011, inclusiv.

În

baza art. 17 alin. (1) și 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de

la inculpat, cantitatea de 0,16 grame heroină, ce se află indisponibilizată la

I.G.P.R.-D.C.P.S.E.O.

În

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/20000, cu referire la art. 118 lit. a)

C. pen., a fost confiscată de la inculpat, în folosul statului, suma de 150

lei, provenită din vânzarea drogurilor.

A

fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. nr. 198/2011 din data

de 11 noiembrie 2011 de către Curtea de Apel București, secția I penală,

executarea pedepsei începând cu data de 06 octombrie 2020, conform referatului

întocmit de Biroul Executări Penale.

Curtea

a constatat că infracțiunile pentru care petentul D.F. a fost condamnat prin

sentințele penale mai sus arătate sunt săvârșite înainte de rămânerea

definitivă a acestor hotărâri de condamnare, fiind incidente astfel

dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968.

Împotriva

acestei sentințe a formulat contestație condamnatul D.F.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, contestația nu este

fondată, pentru următoarele considerente:

Înalta

Curte reține că, Curtea de Apel București, secția I penală, prin Sentința

penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015, în raport de data comiterii faptelor de

către condamnat și momentul rămânerii definitive ale celor a celor două

hotărâri de condamnare a constatat existența concursului de infracțiuni și a

admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul D.F.

Referitor

la critica formulată de contestatorul condamnat D.F., prin care solicită

deducerea din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 06 octombrie 2009 la

zi, Înalta Curte consideră că nu este întemeiată, Curtea de Apel București,

secția I penală, prin Sentința penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015 dispunând în

baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1968 deducerea din pedeapsa rezultantă

perioada executată de la 06 octombrie 2009 la zi.

Sub

acest aspect se remarcă, totodată, faptul că, cu prilejul dezbaterilor

contestatorul condamnat, prin apărător din oficiu a menționat că renunță la

această critică, în concluzie arătând că solicită doar reducerea sporului de 1

an închisoare stabilit prin sentința .penală nr. 94/F din 10 februarie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și care a fost menținut

prin Sentința penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală.

Înalta

Curte reține că, Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că

infracțiunile pentru care contestatorul D.F. a fost condamnat prin sentințele

penale mai sus arătate sunt săvârșite înainte de rămânerea definitivă a acestor

hotărâri de condamnare, fiind incidente astfel dispozițiile art. 36 alin. (2)

C. pen. din 1968.

De

altfel, instanța sesizată cu judecarea cererii de contopire nu trebuie să

încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale a căror contopire s-a

solicitat, cu privire la cuantumul condamnărilor ori al sporurilor de pedeapsă

stabilite.

În

acest context, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de

contestatorul condamnat D.F. împotriva Sentinței penale nr. 64/C din 15 aprilie

2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat D.F. împotriva

Sentinței penale nr. 64/C din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă

contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 iunie 2015.

Procesat

de GGC - GV