ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 945/2015

Deliberând asupra cauzei penale de față, constantă următoarele: Prin Sentința penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul-condamnat D.F. A descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată petentului-condamnat prin Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pedepsele componente, de 10 ani închisoare și 3 ani închisoare și sporul de 1 an închisoare. A constatat că infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

din 1968, art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 37 lit. b) C. pen. din 1968 pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1968 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1968 pentru care petentul a fost condamnat la pedepsele de 10 ani închisoare, respectiv 3 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt concurente.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968 rap. la art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, a contopit pedepsele de 10 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile concurente și a aplicat petentului-condamnat pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an închisoare, stabilit prin Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în final, petentul-condamnat D.F. având de executat pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen.

din 1968 a aplicat petentului-condamnat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. din 1968 a interzis petentului-condamnat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1968 a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 06 octombrie 2009 la zi. A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 198/2011 din data de 11 noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, și nr. 71 din 06 ianuarie 2015 emis de Tribunalul Giurgiu.

A menținut măsurile de siguranță privind confiscarea cantităților de 2,99 grame de heroină și griseofulvin și 0,18 grame de heroină și griseofulvin, dispusă prin Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și privind confiscarea cantității de 0,16 grame de heroină și a sumei de 150 lei, dispusă prin Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. A dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele Prin Sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (faptă săvârșită la data de 06 octombrie 2009). În temeiul art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu (faptă săvârșită la data de 06 octombrie 2009). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa în total 11 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 06 octombrie 2009 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 2,99 grame de heroină și griseofulvin (proba nr. 1) și, respectiv, 0,18 grame de heroină și griseofulvin (proba nr. 2), rămase după efectuarea analizelor de laborator, ce au făcut obiectul infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații și care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. - dovada Seria H, nr. 0001804 din 13 octombrie 2009. S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133 din 24 iunie 2010 de către Tribunalul București, secția I penală, iar executarea pedepsei a început la data de 06 octombrie 2009. Prin Sentința penală nr. 71 din 01 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu definitivă prin necontestare, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C. proc. pen. a fost admisă contestația la executare formulată de Comisia de evaluare constituită în baza H.G. nr. 836/2013 de pe lângă Penitenciarul Giurgiu, fiind redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din 1968 aplicată condamnatului D.F.

prin sentința penală mai sus menționată, de la 10 ani la 5 ani, dispunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 133 din 24 iunie 2010 emis de Tribunalul București, secția I penală, și emiterea unui nou mandat. Prin Sentința penală nr. 260 din 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu definitivă prin Decizia penală nr. 916 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins ca nefondată sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Giurgiu privind Sentința penală nr. 71 din 01 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu definitivă prin necontestare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 71 din 06 ianuarie 2015 de către Tribunalul Giurgiu.

Prin Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1), 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (data săvârșirii ultimului act material fiind 18 august 2009). În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la data de 05 iulie 2010 lăzi, 20 aprilie 2011, inclusiv. În baza art. 17 alin. (1) și 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat, cantitatea de 0,16 grame heroină, ce se află indisponibilizată la I.G.P.R.-D.C.P.S.E.O. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/20000, cu referire la art. 118 lit. a) C. pen., a fost confiscată de la inculpat, în folosul statului, suma de 150 lei, provenită din vânzarea drogurilor. A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. nr. 198/2011 din data de 11 noiembrie 2011 de către Curtea de Apel București, secția I penală, executarea pedepsei începând cu data de 06 octombrie 2020, conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale.

Curtea a constatat că infracțiunile pentru care petentul D.F. a fost condamnat prin sentințele penale mai sus arătate sunt săvârșite înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri de condamnare, fiind incidente astfel dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968. Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul D.F. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, contestația nu este fondată, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că, Curtea de Apel București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015, în raport de data comiterii faptelor de către condamnat și momentul rămânerii definitive ale celor a celor două hotărâri de condamnare a constatat existența concursului de infracțiuni și a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul D.F.

Referitor la critica formulată de contestatorul condamnat D.F., prin care solicită deducerea din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 06 octombrie 2009 la zi, Înalta Curte consideră că nu este întemeiată, Curtea de Apel București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015 dispunând în baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1968 deducerea din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 06 octombrie 2009 la zi. Sub acest aspect se remarcă, totodată, faptul că, cu prilejul dezbaterilor contestatorul condamnat, prin apărător din oficiu a menționat că renunță la această critică, în concluzie arătând că solicită doar reducerea sporului de 1 an închisoare stabilit prin sentința .penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și care a fost menținut prin Sentința penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Înalta Curte reține că, Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că infracțiunile pentru care contestatorul D.F. a fost condamnat prin sentințele penale mai sus arătate sunt săvârșite înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri de condamnare, fiind incidente astfel dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968. De altfel, instanța sesizată cu judecarea cererii de contopire nu trebuie să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale a căror contopire s-a solicitat, cu privire la cuantumul condamnărilor ori al sporurilor de pedeapsă stabilite. În acest context, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat D.F. împotriva Sentinței penale nr. 64/C din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat D.F. împotriva Sentinței penale nr. 64/C din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2015. Procesat de GGC - GV