ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 938/2015

Decizia nr. 938/2015

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată de contestatorul A. la Tribunalul Călărași a solicitat anularea Deciziei de regularizare nr. 165 din 10 iulie 2013 emisă de Casa Sectorială a Serviciului Român de Informații, prin care a constituit în sarcina contestatorului A. un debit în cuantum de 5.118 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 1 mai 2012 - 1 martie 2013, iar temeiul de drept este Legea nr. 241/2013 privind drepturile de pensie ale contestatorului.

Prin sentința civilă nr. 1649 din data de 19 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, în Dosarul nr. x/116/2013 a fost admisă contestația formulată de contestator și în consecință a fost dispusă anularea Deciziei de regularizare nr. 165 din 10 iulie 2013 emisă de Casa de Pensii Sectorială a S.R.I. și restituirea sumelor încasate în temeiul acesteia.

Prin Decizia nr. nr. 928 din 16 iunie 2014 pronunțată de de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat împotriva sentinței tribunalului și, pe cale de consecință a fost schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă acțiunea contestatorului.

Împotriva deciziei pronunțată în recurs, contestatorul a declarat recurs.

Înalta Curte după ce a constatat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de lege și analiza raportului de filtru, s-a dat termen pentru azi, când a hotărât următoarele:

Contestatorul A. - cu domiciliul stabil în Brăila, județul Brăila, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informații - Casa de Pensii Sectorială cu sediul în București, sectorul 1, reprezentată de Oficiul Juridic- U.M. ... a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 928 din 16 iunie 2014 pronunțată de de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cause privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În mod eronat, contestatorul a indicat calea de atac ca fiind apel și hotărârea pronunțată în apel, ca fiind sentință, în loc de decizie. Astfel, calea de atac formulate de contestator este recurs, iar hotărârea atacată este decizie.

Obiectul cauzei dedus judecății derivă din raporturile juridice de muncă, respectiv anularea Deciziei de regularizare nr. 165 din 10 iulie 2013 emisă de Casa Sectorială a Serviciului Român de Informații, prin care a constituit în sarcina contestatorului A. un debit în cuantum de 5.118 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 1 mai 2012 - 1 martie 2013, iar temeiul de drept este Legea nr. 241/2013 privind drepturile de pensie ale contestatorului.

Față de obiectul cauzei dedus judecății, astfel de litigii sunt supuse în noua reglementare numai apelului, astfel că apelul declarat de contestator împotriva deciziei instanței de recurs este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) C. muncii, republicat, astfel cum a fost modificat de art. 20 din Legea nr. 2/2013, prevede ca judecarea conflictelor de munca este de competenta instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, iar conform art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, astfel cum a fost modificat prin art. 21 din Legea nr. 2/2013, stabilește că tribunalul ca instanța care soluționează conflictele individuale de munca in prima instanța.

Art. 18 din Legea nr. 2/2013 prevede:"

(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicata, se aplica proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri valuabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduce după intrarea în vigoare a N.C.P.C., calea de atac este numai a apelului.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În considerarea dispozițiilor art. 493 din N.C.P.C., soluția preconizată este aceea de anulare a recursului, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, care nu se înscrise în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 928/2014 din 16 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.