ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 796/2015

Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor la dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 280 din 18 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea SC A.E.I. I.I. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1207 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 36794/3/2005. A fost obligată contestatoarea la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin contestația la executare înregistrată la data de 23 decembrie 2014, SC A.E.I. I.I.

SRL, prin administrator I.A.E. a solicitat ca hotărârea ce se va pronunța: - să desființeze Decizia penală nr. 1207 din 14 octombrie 2014 pronunțată de aceeași instanță, numai cu privire la pct. III al acesteia, referitor la menținerea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aflate în posesia sa (indisponibilizarea fiind destinată garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul I.A.M.); - să fie ridicate toate măsurile asigurătorii dispuse în cauză cu privire la subscrisa contestatoare. În motivarea contestației, s-a arătat că prin încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 36794/3/2005 s-a stabilit: „În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 2 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. (1), (5) C. proc.

pen., art. 249 alin. (4) C. proc. pen., coroborate cu art. 32 lit. d) C. fam., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 dispune extinderea obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr. 171/d/p/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, precum și sechestrul asigurător instituit prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I.A.M., I.O., I.G., M.C., N.S.G., T.M., A.M.

și E.H., inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății, cu evidențierea tuturor actelor deduse judecății, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii". Ulterior - se arată în contestație - prin Decizia penală nr. 1207 din 14 octombrie 2014 instanța a statuat, între altele: „III.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. (1), 4 C. proc. pen., art. 249 alin. (5) C. proc. pen., coroborate cu art. 32 lit. d) C. fam., aplicabile conforma art. 6 din Legea nr. 71/2011 și cu dispozițiile art. 998 din vechiul C. civ., menține măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. 171/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, precum și sechestrul asigurător instituit prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților Iancu A.M., I.O., I.G., M.C., N.S.G., T.M., A.M.

și E.H., măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 36794/3/2005 (inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiarii reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale conturilor soțiilor, rudelor de gradul I ale acestora și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care s-au identificat în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii)", după cum urmează: - bunurile imobile aflate în posesia SC A.E.I.

I.I. SRL, indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător întocmit de A.N.A.F. la 08 octombrie 2014" (sunt menționate un număr de 5 imobile - terenuri intravilane și construcții, situate în București, sector 6). S-a mai menționat în decizie că bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării confiscării speciale de la inculpatul I.A.M. a sumelor de 2.321.292.608.133,96 lei în echivalentul lei la data plății și a 91.166.3300 dolari SUA în același echivalent. Or, se arată în motivarea contestației, măsurile luate prin decizie sunt nelegale, deoarece: - contestatoarea nu a avut calitatea de parte în procesul penal, neavând posibilitatea să se apere; - ea este proprietara, și nu doar persoana imobilelor respective; - măsura nu a fost pusă în discuția părților și este abuzivă.

În aceste condiții, s-a susținut că au fost în mod flagrant încălcate drepturile contestatoarei, și anume cel de proprietate, dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv în fața unei instanțe. Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 398 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. Printr-o completare a contestației, din 16 februarie 205, s-a susținut și că instanța de apel a interpretat greșit legea și a aplicat în mod retroactiv dispozițiile legale referitoare la măsura confiscării extinse. În dovedirea contestației s-au depus la dosarul cauzei hotărâri judecătorești, dovezi cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor, procesele-verbale de sechestru, alte înscrisuri.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul contestației la executare formulate și având în vedere și dispozițiile art. 598 și urm. C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele: Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen., text care are următorul conținut: „Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face . când se ivește vreo împiedicare la executare ". Or, așa cum se poate cu ușurință constata, prin contestație, astfel cum a fost completată, nu se invocă vreo astfel de împrejurare, ci sunt aduse critici de fond unei hotărâri judecătorești definitive. Se susține că decizia respectivă conține mai multe încălcări ale unor norme și principii legale, aspecte care, chiar dacă ar fi reale, nu pot fi valorificate pe calea contestației la executare.

În aceste condiții, caracterul inadmisibil al contestației de față, care nu se referă la nici „împiedicare la executare", este vădit, astfel încât ea va fi respinsă ca atare. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 18 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat contestație contestatoarea SC A.E.I. I.I. SRL. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele următoare: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. În prezenta cauză, hotărârea atacată de contestatoare nu mai poate fi supusă căii de atac a contestației, întrucât este definitivă, fiind pronunțată în soluționarea unei contestații la executare formulată împotriva unei decizii pronunțată de instanța de apel. Ori, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru aceste considerente, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., se va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea SC A.E.I. I.I. SRL împotriva Deciziei penale nr. 280 din 18 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea SC A.E.I. I.I. SRL împotriva Deciziei penale nr. 280 din 18 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2015.