ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1182/2016

Decizia nr. 1182/2016

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/1/2016,

SC A. SRL

a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, în Dosarul

nr. x/3/2005, fiind stabilit termen de soluționare la data de 24 iunie 2016, când s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 16 septembrie 2016.

Ulterior, prin rezoluția din 04 iulie 2016, la acest Dosar nr. x/1/2016, a fost atașată contestația formulată de AEI B. SRL, iar prin rezoluția din 20 iulie 2016, de asemenea, a fost atașată contestația formulată de C., ambele împotriva aceleiași decizii.

Prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2016,

Înalta Curte a constatat că obiectul contestației formulate de AEI B. SRL vizează tot măsurile asigurătorii dispuse în Dosarul nr. x/3/2005 al Curții de Apel București, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești potrivit cărora, căile de atac declarate împotriva aceleiași hotărâri se înregistrează în același dosar și se soluționează de completul inițial învestit.

Cu privire la contestația formulată de C., deși se referă la aceeași decizie, Înalta Curte a constatat că aceasta are un obiect diferit de cel al contestațiilor SC A. SRL și AEI B. SRL, în sensul că se contestă măsura confiscării și nu măsurile asigurătorii dispuse în Dosarul nr. x/3/2005 al Curții de Apel București.

Prin urmare, apreciind că această cale de atac exercitată de C. are o natură diferită, prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2016, s-a dispus detașarea contestația formulată de C. de la prezentul dosar și trimiterea pentru a fi înregistrată separat și a repartizării aleatorii.

Totodată, la același termen de judecată, Înalta Curte a luat act de retragerea contestației formulate de contestatoarea AEI B. SRL împotriva măsurii sechestrului asigurător dispusă în Dosarul nr. x/3/2015 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În continuare, la termenul din 16 septembrie 2016, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației de către SC A. SRL și, acordând cuvântul asupra excepției invocate, apărătorul ales al contestatoarei a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

În cauză, nu au fost depuse la dosar concluzii scrise cu privire la acest aspect.

Examinând contestația formulată de contestatoarea SC A. SRL prin prisma excepției invocate din oficiu de instanță.

Înalta Curte constată că prin prezenta contestație au fost formulate critici privind luarea și punerea în executare a măsurii asigurătorii asupra bunurilor imobile proprietatea SC A. SRL, în cursul judecății în apel a cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/3/2005 al Curții de Apel București.

Totodată, prin contestația formulată a fost criticată măsura confiscării bunurilor anterior menționate prin Decizia nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a Ii-a penală, prin care a fost soluționat apelul în cauza respectivă.

Potrivit art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.

Prin urmare, Decizia nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, este definitivă, așa încât criticile vizând această hotărâre, intrată în puterea lucrului judecat, nu pot fi formulate decât prin prisma unei căi extraordinare de atac.

Sub acest aspect însă, petenta a precizat că înțelege să formuleze calea de atac a contestației și aceasta vizează exclusiv dispozițiile privind măsura asiguratorie dispusă în cauză în ceea ce o privește.

Cu privire la posibilitatea de a exercita o cale de atac separată vizând exclusiv măsurile asigurătorii dispuse în cursul judecății, petenta a invocat Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 a Curții Constituționale, din considerentele căreia rezultă că soluția legislativă consacrată de art. 250 alin. (6) C. proc. pen. este neconstituțională și impune, pe cale de consecință, instituirea unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care a fost luată măsura asiguratorie de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, fie de fond, fie de apel.

Prin Decizia nr. 24/2016 din data de 20 ianuarie 2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) C. proc. pen. care nu permitea și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată (ci numai contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii) este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei 24/2016 a Curții Constituțional, prin O.U.G. nr. 18/2016 (publicată în M. Of. nr. 389 din data de 23 mai 2016), au fost aduse modificări atât C. proc. pen., cât și Legii nr. 304/2004 (privind organizarea judiciară), pentru punerea de acord a dispozițiilor acestora, între altele, cu decizia anterior citată a Curții Constituționale.

Prin art. 250

1

alin. (1) C. proc. pen. (introdus prin O.U.G. nr. 18/2016), s-a reglementat contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecății, prevăzându-se, în mod expres, competența materială de judecare a

contestației împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii în cursul judecății în sarcina instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat încheierea atacată.

Potrivit dispozițiilor art. 250

1

C. proc. pen., împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

Contestația ce face obiectul prezentei cauze a fost formulată la data de 10 iunie 2016, după modificarea C. proc. pen. și reglementarea posibilității de a exercita calea de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii, printre altele, de către instanța de apel.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, orice persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare, sau după caz, de la comunicare, or, în mod evident acest termen nu a fost respectat prin raportare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 18/2016, (23 mai 2016).

Totodată, se impune precizarea că O.U.G. nr. 18/2016 nu conține dispoziții tranzitorii privind termenul de exercitare a căii de atac reglementate prin dispozițiile art. 250

1

C. proc. pen.

Ca atare, calea de atac a contestației nu a fost exercitată în termenul de 48 de ore, prevăzut de art. 250

1

C. proc. pen.

Pentru considerentele

expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatoarea SC A. SRL, împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005.

De asemenea, va constata că prin încheierea din 16 septembrie 2016 s-a luat act de retragerea contestației formulate de contestatoarea AEI B. SRL împotriva măsurii sechestrului asigurător dispusă în Dosarul nr. x/3/2005 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea SC A. SRL la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatoarea SC A. SRL, împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/3/2005.

Constată că prin încheierea din 16 septembrie 2016 s-a luat act de retragerea contestației formulate de contestatoarea AEI B. SRL împotriva măsurii sechestrului asigurător dispusă în Dosarul nr. x/3/2005 al Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

Obligă contestatoarea SC A. SRL la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 septembrie 2016.