ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2432/2015

Obiectul căii de atac Obiectul recursului, declarat în termen legal de reclamantul Institutul Național de Statistică, îl constituie Sentința civilă nr. 1216 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea completată formulată de Institutul Național de Statistică în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial ”Creșterea Competitivității Economice”.

Motivele de casare invocate. Recurenta a invocat, cât privește recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x din 6 iunie 2013, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., și, cât privește recursul declarat împotriva soluției de respingere pe fond a cererii de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x din 6 iunie 2013 și a cererii de anulare a Deciziei nr. 309760 din 26 noiembrie 2013 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal nr. x din 6 iunie 2013, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. 2.1. Referitor la motivele de recurs invocate împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x din 6 iunie 2013, se constată că recurentul a învederat, în primul rând, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 10 alin. (5) din H.G. nr. 875/2011, termenul ”a remite” semnificând ”a înmâna/a preda” și în niciun caz a comunica un înscris printr-un alt mijloc, chiar și printr-unul care dă posibilitatea expeditorului de a intra în posesia unei dovezi de primire. S-a susținut, în al doilea rând, că judecătorul fondului a reținut eronat, față de nerespectarea de către pârât a termenului prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, că nu se impunea constatarea nelegalității Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 6 iunie 2013, în condițiile în care chiar instanța a observat că acest termen este unul în care ”autoritatea pârâtă avea obligația de a finaliza activitatea de control prin emiterea unui astfel de proces-verbal pentru a nu prelungi în mod abuziv activitatea de control asupra reclamantei ….”. S-a relevat, în al treilea rând, în ceea ce privește neconcordanțele sesizate de recurent cu privire la componența echipei de control menționată în proiectul procesului-verbal, încheiat la data de 1 noiembrie 2012, și respectiv cea menționată în procesul-verbal încheiat la data de 5 iunie 2013, că cele reținute de judecătorul fondului sunt eronate, întrucât în cauză este vorba despre un singur proces-verbal emis la data de 5 iunie 2013 și despre proiectul acestuia încheiat la data de 1 noiembrie 2012 iar neconcordanțele evidente (- deși este vorba despre un act administrativ și despre proiectul acestuia, iar în ambele este invocată aceeași notă emisă de conducerea AM POS CCE și în baza căreia s-a procedat la efectuarea verificării documentare a cazului de suspiciune de nereguli, componența echipei de control invocate în cele două acte este diferită; - durata activității de verificare diferă între cele două acte, în sensul că perioada verificării invocată în proiect este 8 octombrie 2012 - 12 octombrie 2012, iar cea menționată în procesul-verbal este 8 octombrie 2012 - 5 iunie 2013) nu au fost suficient luate în considerare la pronunțarea sentinței deși în mod clar afectează legalitatea actului administrativ atacat. 2.2. Pentru motivele mai sus arătate recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în ceea ce privește capătul de cerere referitor la suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 6 iunie 2013, și, urmare a rejudecării, admiterea acestui capăt de cerere și suspendarea executării procesului-verbal atacat. 2.

Cât privește recursul declarat de reclamant împotriva soluției de respingere pe fond a cererii de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x din 6 iunie 2013 și a cererii de anulare a Deciziei nr. 309760 din 26 noiembrie 2013 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal nr. x din 6 iunie 2013, se observă, în primul rând, că prin cererea de recurs au fost reiterate criticile formulate prin recursul îndreptat împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 6 iunie 2013. În ceea ce privește modul de soluționare a fondului acțiunii, reclamantul a învederat, în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța de judecată nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 1266 din Noul C. civ., potrivit cărora contractele se interpretează după voința concordantă a părților iar nu după sensul literal al termenilor, și nici asupra celor relevate de reclamant în sensul că obligația de a proba prestarea serviciilor cu încălcarea prevederilor Contractului de furnizare nr. 6802 din 11 noiembrie 2009 revenea echipei de control desemnate de către Autoritatea de management, echipă care însă nu a indicat în acest sens niciun înscris doveditor. S-a mai susținut de către reclamant, tot în ceea ce privește modul de soluționare a fondului acțiunii de către prima instanță, că este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (din eroare s-a trecut în cererea de recurs art. 488 alin. (1) pct. 6), deoarece: I) Judecătorul fondului a reținut greșit că în cadrul ofertei financiare ofertantul s-a obligat ca activitatea care a determinat emiterea actului administrativ atacat să fie prestată într-un anumit interval, interval evaluat financiar în cadrul ofertei în funcție de zilele componente, asemenea aprecieri negăsindu-și însă suportul în oferta financiară la care se face referire, întrucât aceasta conține doar un centralizator de prețuri sub formă de tabel, iar nicio rubrică din cadrul acestuia nu este intitulată ”Durată”; II) Instanța de fond a statuat în mod greșit că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea contractului a cărui valoare a fost constatată astfel drept neeligibilă, din rapoartele atașate și facturile anexă la acestea nerezultând executarea întocmai a contractului încheiat de reclamant în acord cu dispozițiile din oferta financiară a ofertantului în cauză, în acest sens fiind depuse în recurs copii ale proceselor-verbale de recepție cantitativă și calitativă nr. 68200 GVM din 26 noiembrie 2009 și nr. 67018 GVM din 11 ianuarie 2010, care atestă îndeplinirea întocmai de către ofertantul declarat câștigător a obligațiilor asumate în conformitate cu Contractul de furnizare nr. 6802 V.V. din 11 noiembrie 2009 și care au stat la baza plății facturilor corespunzătoare; III) Prima instanță a reținut în mod neîntemeiat că nu pot fi primite motivele invocate de către reclamant referitoare la nerespectarea dreptului la apărare, deși acest aspect este recunoscut chiar de către comisia care s-a ocupat de soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x din 6 iunie 2013; IV) Judecătorul fondului a statuat greșit în sensul aplicabilității în litigiu a prevederilor art. 31 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care în cauză activitatea de constatare a neregulilor nu a fost reluată, fiind vorba despre o activitate de control unică, finalizată cu un proces-verbal care în mod evident are prevederi diferite în faza de proiect față de faza finală. 2.

În raport de cele mai sus arătate recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în ceea ce privește cererea de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x din 6 iunie 2013 și cererea de anulare a Deciziei nr. 309760 din 26 noiembrie 2013 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal nr. x din 6 iunie 2013, și, urmare a rejudecării, admiterea acestor capete de cerere și anularea actelor administrative contestate. 3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din același cod. Prin Încheierea din 26 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Statistică împotriva Sentinței civile nr. 1216 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen de judecată pe fondul recursului la data de 11 iunie 2015. 4. Analiza motivelor de casare invocate prin recurs. Înalta Curte va examina, cu prioritate, criticile din recurs vizând modul de soluționare, de către instanța de fond, a capătului de cerere din acțiune prin care s-a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x/6 iunie 2013 și a anularea Deciziei nr. 309760 din 26 noiembrie 2013 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal nr. x din 6 iunie 2013, ambele emise de Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial ”Creșterea Competitivității Economice”, urmând ca în funcție de soluția dată cu privire la aceste susțineri să se aprecieze dacă mai este cazul să se analizeze criticile formulate de recurent sub aspectul părții din sentința atacată prin care s-a dezlegat capătul de cerere din acțiune de suspendare a executării măsurilor dispuse prin actele administrative contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Se constată, în primul rând, că nu sunt întemeiate criticile din cererea de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susținerile recurentei în sprijinul acestui punct neputând fi calificate ca încălcări ale regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Înalta Curte reține, în al doilea rând, că nu sunt fondate nici susținerile și argumentele invocate de recurentul reclamant Institutul Național de Statistică, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond procedând în mod întemeiat, urmare interpretării și aplicării corecte a normelor de drept aplicabile la circumstanțele de fapt ale litigiului, pe deplin stabilite, la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Institutul Național de Statistică, astfel cum a fost completată. Cât privește susținerile recurentului în sensul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 10 alin. (5) din H.G. nr. 875/2011, se reține că acestea nu sunt întemeiate, considerându-se just că termenul de ”remitere” semnifică fie o predare materială - prin intermediul serviciilor poștale sau a altor forme de curierat - fie pe cale electronică, cum este faxul sau, în general, orice alte mijloace ce asigură transmiterea textului unui act și confirmarea primirii acestuia, și că reclamantul - care a confirmat faptul primirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x/6 iunie 2013 - nu a dovedit existența vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea procesului-verbal în discuție. Judecătorul fondului a făcut, în cauză, o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, și a statuat în mod riguros în sensul că textul legal menționat nu instituie un termen special de prescripție pentru constatarea creanțelor bugetare, ci exclusiv un termen în care autoritatea pârâtă avea obligația de a finaliza activitatea de control prin emiterea unui astfel de proces-verbal pentru a nu prelungi în mod abuziv activitatea de control asupra reclamantului, și de asemenea în sensul că depășirea termenului respectiv nu constituie, de plano, un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de de stabilire a creanțelor bugetare atâta timp cât nu s-a dovedit că prin această nerespectare s-a pricinuit recurentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Teza nelegalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, pe motivul nerespectării stricte a termenului prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi îmbrățișată, dealtfel, și pe temeiul dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) din același act normativ - la care judecătorul fondului a făcut în mod just trimitere în considerentele hotărârii pronunțate - care prevede că autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene poate relua activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în situația în care, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau în situația în care apar erori de calcul care influențează rezultate primelor verificări. Prima instanță a reținut de asemenea în mod just că nulitatea procesului-verbal atacat nu poate fi determinată nici de neconcordanțele referitoare la componența echipei de control aparținând intimatului precum și la duratei activității de control, întrucât caracterul de act administrativ reprezentând titlu de creanță este dat în exclusivitate de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale sectoriale în cadrul obiectivului convergența privind Proiectul ”A. pentru preluarea on-line a datelor statistice”, codul SMIS b, nr. x/6 iunie 2013, și nu de proiectul inițial de proces-verbal, comunicat recurentului la data de 9 noiembrie 2012. Pe cale de consecință, în raport de cele mai sus arătate, prima instanță a înlăturat în mod corect ca neîntemeiate și susținerile reclamantului cu privire la nerespectarea dreptului la apărare din perspectiva neconcordanțelor dintre sumele menționate în cele două procese-verbale, respectiv cel din data de 1 noiembrie 2012 și cel din data de 5 iunie 2013, cu motivarea că în privința recurentului numai ultimul proces-verbal - împotriva căruia s-a formulat contestație, în condițiile art. 46 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, și ulterior acțiune în contencios administrativ - produce consecințe juridice. În fine, criticile din recurs potrivit cărora judecătorul fondului a reținut greșit că în cadrul ofertei financiare ofertantul s-a obligat ca activitatea care a determinat emiterea actului administrativ atacat să fie prestată într-un anumit interval, interval evaluat financiar în cadrul ofertei în funcție de zilele componente, și că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea contractului a cărui valoare a fost constatată astfel drept neeligibilă, din rapoartele atașate și facturile anexă la acestea nerezultând executarea întocmai a contractului încheiat de reclamant în acord cu dispozițiile din oferta financiară a ofertantului în cauză nu pot fi nici acestea primite, întrucât, pe de o parte, acestea vizează materia constatării faptelor cauzei care rămâne la aprecierea suverană a judecătorului de fond, și, pe de altă parte, aceste critici nici nu sunt întemeiate, realitatea statuărilor primei instanțe în sensul mai sus menționat, justificată de probatoriul administrat în cursul judecății de fond, nefiind de natură a fi infirmată de înscrisurile noi depuse de reclamant în recurs. În raport de cele mai sus arătate, care justifică menținerea cu caracter irevocabil a soluției adoptate de instanța de fond cu privire la capătul de cerere principal din acțiune, de anulare a actelor administrative contestate în litigiu, devine lipsită de interes examinarea criticilor din recursul Institutul Național de Statistică privitoare la modul de soluționare de către prima instanță a capătului de cerere subsidiar, referitor la suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/6 iunie 2013 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de fond.

Hotărârea instanței de recurs. În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză referitoare la fondul litigiului, și că este legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Institutul Național de Statistică împotriva Sentinței civile nr. 1216 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.