ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 118/2017

Decizia nr. 118/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 23 ianuarie 2015, la Judecătoriei Bistrița, reclamanta com. Teaca, reprezentată legal prin primar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A. Bistrița-Năsăud, B. Mureș și com. Lunca, să dispună anularea titlului de proprietate nr. 8.196 eliberat la data de 09 septembrie 2006 Primăriei com. Teaca pentru suprafața de teren de 41 ha și 7.300 mp, anularea parțială a titlului de proprietate eliberat la data de 02 februarie 2007 Primăriei com.

Teaca pentru suprafața de teren de 84, 5 ha din tarlaua I, parcela PD 24, anularea parțială a titlului de proprietate nr. 6.194 eliberat la data de 12 octombrie 2002 Primăriei Lunca pentru suprafețele de teren cuprinse în parcelele 43, 44, 46 din UP 2 Lunca, obligarea pârâților de rândul 1 si 2 la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafețele de teren cuprinse între parcelele 43, 44, 46 din UP 2 Lunca situate pe raza com. Teaca, județul Bistrița-Năsăud; cu cheltuieli de judecată. La data de 04 martie 2015, pârâta com. Lunca a depus întâmpinare, prin care a invocat, printre altele, excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe. Prin sentința civilă nr. 9024/2015, Judecătoria Bistrița, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

În motivarea acestei soluții, Judecătoria Bistrița a reținut că acțiunile având ca obiect anularea, în condițiile art. 3 din Legea nr. 169/1997, a unui titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, cu privire la o suprafață determinată de teren, sunt acțiuni evaluabile în bani. În cazul în care valoarea obiectului, respectiv a terenului, este de până la 200.000 lei inclusiv, competența soluționării acțiunii în primă instanță aparține judecătoriei, iar peste această valoare, competența soluționării acțiunii aparține tribunalului, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 și art. 101 alin. (2) Cod de procedură civilă. Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de 10 decembrie 2015, reclamanta a indicat ca valori de circulație pentru suprafețele de teren pădure obiect al prezentului litigiu, înscrise în titlurile de proprietate a căror anulare sau modificare se solicită, potrivit art. 98 alin. (1) C. proc.

civ., după cum urmează: pentru terenul în suprafață de 41 ha și 7.300 mp - 583.800 lei; pentru terenul în suprafață de 84,5 ha - 1.260.750 lei; pentru terenul în suprafață de 133,2 ha - 1.998.000 lei; pentru terenul în suprafață de 68,9 ha - 1.033.500 lei; pentru terenul în suprafață de 67,6 ha - 1.014.000 lei; pentru terenul în suprafață de 10,7 ha - 160.500 lei. Rezultă astfel că valoarea totală a obiectului cererii este de 6.050.550 lei, ceea ce atrage în mod evident competența materială a tribunalului, în condițiile art. 95 pct. 1 și art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. Competența exclusivă de soluționare a prezentei cereri revine, din punct de vedere teritorial, instanțelor din Județul Mureș, raportat la prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 și art. 117 alin. (1) C. proc.

civ., față de locul situării imobilelor terenuri în litigiu, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în titlurile de proprietate atacate (respectiv pe raza com. Lunca, județul Mureș, titlurile de proprietate fiind emise de C. Mureș). Prin sentința civilă nr. 532/2016, Tribunalul Mureș a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat în favoarea Tribunalului Bistrița–Năsăud competența de soluționare a cauzei, reținând, în esență, că, într-adevăr, potrivit prevederilor art. 117 C. proc. civ., în cererile privitoare la drepturile reale imobiliare competența exclusivă este determinată de circumscripția în care este situat imobilul, de aceea, sub acest aspect nu prezintă relevanță că titlurile de proprietate a căror anulare se solicită au fost emise de C. Mureș.

Instanța a mai constatat și faptul că fundamentul litigiului îl reprezintă tocmai identificarea greșită a terenurilor în cauză din punct de vedere administrativ, de aceea, a considerat că devin incidente prevederile art. 117 alin. (2) C. proc. civ., iar între instanțe deopotrivă competente, se acordă prevalență instanței domiciliul sau reședinței pârâtului. Prin sentința civilă nr. 423/F din 28 septembrie 2016, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 117 C. proc. civ. alin. (1), în cererile privitoare la drepturile reale imobiliare competența exclusivă este determinată de locul situării imobilul, fiind competentă instanța în circumscripția căreia este situat imobilul. Cum acțiunea cu care este învestită instanța privește dreptul de proprietate asupra terenurilor, drept real imobiliar, competența se determină în funcție de locul situării terenurilor și nu în funcție de locul sediului comisiilor care au emis actele de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, așa cum susțin pârâții.

În ce privește locul situării imobilelor din litigiu, tribunalul a reținut că acestea sunt situate în întregime pe teritoriul județului Mureș, teritoriul aflat în circumscripția Tribunalului Mureș, având în vedere linia de hotar dintre județul Mureș și județul Bistrița-Năsăud, așa cum aceasta era recunoscută la data punerii în posesie și a eliberării titluri de proprietate, linie de hotar care se prezumă a fi cea stabilită prin Legea nr. 2/1968 și, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 7/1996, se va avea în vedere până la stabilirea în mod definitiv a unei noi linii de hotar. Pentru a concluziona astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că deși, prin procesul verbal de conciliere din data de 12 septembrie 2012, încheiat de comisia de delimitare cadastrală a limitelor unităților administrativ teritoriale s-a stabilit o altă linie de hotar între cele două județe, traseul acestei linii de hotar este contestat, nefiind recunoscut în mod definitiv.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are mai multe capete, solicitându-se instanței, anularea titlului de proprietate eliberat la data de 09 septembrie 2006 Primăriei com. Teaca pentru suprafața de teren de 41 ha și 7.300 mp, anularea parțială a titlului de proprietate nr. 11.097 eliberat la data de 02 februarie 2007 Primăriei com.

Teaca pentru suprafața de teren de 84,5 ha din tarlaua I, parcela PD 24, anularea parțială a titlului de proprietate nr. 6.194 eliberat la data de 12 octombrie 2002 Primăriei Lunca pentru suprafețele de teren cuprinse în parcelele 43, 44, 46 din UP 2 Lunca, obligarea pârâților la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafețele de teren cuprinse între parcelele 43, 44, 46 din UP 2 Lunca situate pe raza comunei Teaca, județul Bistrița-Năsăud. În conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 plângerea împotriva hotărârii comisiei județene se poate face la judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenul. Având în vedere că valoarea terenurilor - obiect al litigiului depășește 200.000 lei, în cauză tribunalul este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc.

civ. Așadar, obiectul prezentului dosar îl reprezintă anularea unor titluri de proprietate emise de C. a județului Mureș, iar competența de soluționare revine tribunalului în a cărei rază teritorială se află terenurile, potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 117, alin. (1) C. proc. civ., în cererile privitoare la drepturile reale imobiliare competența exclusivă este determinată de locul situării imobilul, fiind competentă instanța în circumscripția căreia este situat imobilul. Cum acțiunea cu care este învestită instanța privește dreptul de proprietate asupra terenurilor, drept real imobiliar, competența se determină în funcție de locul situării terenurilor, respectiv în jud. Mureș, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în titlurile de proprietate atacate.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, precum și împrejurarea că terenurile ce fac obiectul titlurilor de proprietate a căror anulare se solicită se aflau la momentul emiterii actelor administrative în jud. Mureș, competența de soluționare revine Tribunalului Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.