ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 118/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 118/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 118/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă
înregistrată la data de 23 ianuarie 2015, la Judecătoriei
Bistrița, reclamanta com. Teaca, reprezentată legal prin primar, a
solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A. Bistrița-Năsăud,
B. Mureș și com. Lunca, să dispună anularea titlului de
proprietate nr. 8.196 eliberat la data de 09 septembrie 2006 Primăriei com.
Teaca pentru suprafața de teren de 41 ha și 7.300 mp, anularea
parțială a titlului de proprietate eliberat la data de 02 februarie 2007
Primăriei com. Teaca pentru suprafața de teren de 84, 5 ha din
tarlaua I, parcela PD 24, anularea parțială a titlului de proprietate
nr. 6.194 eliberat la data de 12 octombrie 2002 Primăriei Lunca pentru
suprafețele de teren cuprinse în parcelele 43, 44, 46 din UP 2 Lunca,
obligarea pârâților de rândul 1 si 2 la punerea în posesie și
eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru
suprafețele de teren cuprinse între parcelele 43, 44, 46 din UP 2 Lunca
situate pe raza com. Teaca, județul Bistrița-Năsăud; cu
cheltuieli de judecată.
La data de 04
martie 2015, pârâta com. Lunca a depus întâmpinare, prin care a invocat,
printre altele, excepția necompetenței teritoriale a acestei
instanțe.
Prin
sentința civilă nr. 9024/2015, Judecătoria Bistrița, a
admis excepția de necompetență materială a acestei
instanțe și a declinat în favoarea Tribunalului Mureș, secția
civilă, competența de soluționare a cererii de chemare în
judecată.
În motivarea
acestei soluții, Judecătoria Bistrița a reținut că
acțiunile având ca obiect anularea, în condițiile art. 3 din Legea nr.
169/1997, a unui titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, cu
privire la o suprafață determinată de teren, sunt acțiuni
evaluabile în bani. În cazul în care valoarea obiectului, respectiv a
terenului, este de până la 200.000 lei inclusiv, competența
soluționării acțiunii în primă instanță
aparține judecătoriei, iar peste această valoare,
competența soluționării acțiunii aparține
tribunalului, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 și art. 101 alin.
(2) Cod de procedură civilă.
Prin notele
de ședință depuse la dosarul cauzei la data de 10 decembrie 2015,
reclamanta a indicat ca valori de circulație pentru suprafețele de
teren pădure obiect al prezentului litigiu, înscrise în titlurile de
proprietate a căror anulare sau modificare se solicită, potrivit art.
98 alin. (1) C. proc. civ., după cum urmează: pentru terenul în
suprafață de 41 ha și 7.300 mp - 583.800 lei; pentru terenul în
suprafață de 84,5 ha - 1.260.750 lei; pentru terenul în
suprafață de 133,2 ha - 1.998.000 lei; pentru terenul în
suprafață de 68,9 ha - 1.033.500 lei; pentru terenul în
suprafață de 67,6 ha - 1.014.000 lei; pentru terenul în
suprafață de 10,7 ha - 160.500 lei.
Rezultă
astfel că valoarea totală a obiectului cererii este de 6.050.550 lei,
ceea ce atrage în mod evident competența materială a tribunalului, în
condițiile art. 95 pct. 1 și art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.
Competența
exclusivă de soluționare a prezentei cereri revine, din punct de
vedere teritorial, instanțelor din Județul Mureș, raportat la
prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 și art. 117 alin.
(1) C. proc. civ., față de locul situării imobilelor terenuri în
litigiu, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în titlurile de
proprietate atacate (respectiv pe raza com. Lunca, județul Mureș,
titlurile de proprietate fiind emise de C. Mureș).
Prin
sentința civilă nr. 532/2016, Tribunalul Mureș a admis
excepția de necompetență teritorială a acestei
instanțe și a declinat în favoarea Tribunalului
Bistrița–Năsăud competența de soluționare a cauzei,
reținând, în esență, că, într-adevăr, potrivit
prevederilor art. 117 C. proc. civ., în cererile privitoare la drepturile reale
imobiliare competența exclusivă este determinată de
circumscripția în care este situat imobilul, de aceea, sub acest aspect nu
prezintă relevanță că titlurile de proprietate a căror
anulare se solicită au fost emise de C. Mureș.
Instanța
a mai constatat și faptul că fundamentul litigiului îl
reprezintă tocmai identificarea greșită a terenurilor în
cauză din punct de vedere administrativ, de aceea, a considerat că
devin incidente prevederile art. 117 alin. (2) C. proc. civ., iar între
instanțe deopotrivă competente, se acordă prevalență
instanței domiciliul sau reședinței pârâtului.
Prin
sentința civilă nr. 423/F din 28 septembrie 2016, Tribunalul Bistrița-Năsăud,
secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale
a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Mureș și, constatând ivit un conflict
negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului instanței
supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea
acestei hotărâri s-au reținut următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 117 C. proc. civ. alin. (1), în cererile privitoare la
drepturile reale imobiliare competența exclusivă este
determinată de locul situării imobilul, fiind competentă
instanța în circumscripția căreia este situat imobilul.
Cum
acțiunea cu care este învestită instanța privește dreptul
de proprietate asupra terenurilor, drept real imobiliar, competența se
determină în funcție de locul situării terenurilor și nu în
funcție de locul sediului comisiilor care au emis actele de proprietate în
temeiul legilor fondului funciar, așa cum susțin pârâții.
În ce
privește locul situării imobilelor din litigiu, tribunalul a
reținut că acestea sunt situate în întregime pe teritoriul
județului Mureș, teritoriul aflat în circumscripția Tribunalului
Mureș, având în vedere linia de hotar dintre județul Mureș și
județul Bistrița-Năsăud, așa cum aceasta era
recunoscută la data punerii în posesie și a eliberării titluri
de proprietate, linie de hotar care se prezumă a fi cea stabilită
prin Legea nr. 2/1968 și, potrivit dispozițiilor art.
11 alin. (8) din Legea nr. 7/1996,
se va avea
în vedere până la stabilirea în mod definitiv a unei noi linii de hotar.
Pentru a concluziona astfel, tribunalul a avut în vedere
faptul că deși, prin procesul verbal de conciliere din data de 12
septembrie 2012, încheiat de comisia de delimitare cadastrală a limitelor
unităților administrativ teritoriale s-a stabilit o altă linie de
hotar între cele două județe, traseul acestei linii de hotar este
contestat, nefiind recunoscut în mod definitiv.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a
fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Cererea de
chemare în judecată formulată de reclamantă are mai multe
capete, solicitându-se instanței, anularea titlului de proprietate
eliberat la data de 09 septembrie 2006 Primăriei com. Teaca pentru suprafața
de teren de 41 ha și 7.300 mp, anularea parțială a titlului de
proprietate nr. 11.097 eliberat la data de 02 februarie 2007 Primăriei com.
Teaca pentru suprafața de teren de 84,5 ha din tarlaua I, parcela PD 24,
anularea parțială a titlului de proprietate nr. 6.194 eliberat la
data de 12 octombrie 2002 Primăriei Lunca pentru suprafețele de teren
cuprinse în parcelele 43, 44, 46 din UP 2 Lunca, obligarea pârâților la
punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea
reclamantei pentru suprafețele de teren cuprinse între parcelele 43, 44,
46 din UP 2 Lunca situate pe raza comunei Teaca, județul
Bistrița-Năsăud.
În
conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991
plângerea împotriva hotărârii comisiei județene se poate face la
judecătoria în a cărei rază teritorială se află
terenul.
Având în
vedere că valoarea terenurilor - obiect al litigiului depășește
200.000 lei, în cauză tribunalul este instanța competentă
să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc.
civ.
Așadar,
obiectul prezentului dosar îl reprezintă anularea unor titluri de
proprietate emise de C. a județului Mureș, iar competența de
soluționare revine tribunalului în a cărei rază teritorială
se află terenurile, potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991.
De asemenea,
potrivit dispozițiilor art. 117, alin. (1) C. proc. civ., în cererile
privitoare la drepturile reale imobiliare competența exclusivă este
determinată de locul situării imobilul, fiind competentă
instanța în circumscripția căreia este situat imobilul.
Cum
acțiunea cu care este învestită instanța privește dreptul
de proprietate asupra terenurilor, drept real imobiliar, competența se
determină în funcție de locul situării terenurilor, respectiv în
jud. Mureș, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în
titlurile de proprietate atacate.
Având în
vedere considerentele mai sus expuse, precum și împrejurarea că
terenurile ce fac obiectul titlurilor de proprietate a căror anulare se
solicită se aflau la momentul emiterii actelor administrative în jud.
Mureș, competența de soluționare revine Tribunalului Mureș,
secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Mureș.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.