ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1945/2016

Decizia nr. 1945/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 205 din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost anulat ca insuficient timbrat recursul promovat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 381 din 31 aprilie 2014, pronunțate de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/279/2008/a1. Au fost respinse ca inadmisibile recursurile promovate de același reclamant împotriva încheierii din 02.12.2014, pronunțate de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/279/2008/a1.2 și a încheierii din data de 31.10.2014 (cu referire la încheierea din 22.10.2014), pronunțate de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/279/2008/a.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în același dosar, a fost respinsă cererea de reexaminare amendă judiciară formulată de petentul A., ca nefondată.

Împotriva deciziei și a încheierii a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, în esență pentru următoarele motive:

Recurentul arată că instanța de apel a refuzat să țină cont de taxa judiciară de timbru achitată legal la primul termen, fapt ce a dus la obstrucționarea accesului său la justiție și la aplicarea a numeroase amenzi.

A arătat că înțelege să se folosească de toate cererile și înscrisurile depuse în prezenta cauză.

Recurentul nu și-a întemeiat în drept cererea.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții sau motive de recurs, Înalta Curte conform art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Deși recurentul-reclamant A. a fost citat cu mențiunea timbrării cererii în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, acesta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din C.E.D.O.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul-reclamant A. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 17 noiembrie 2016, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 205 din 11 aprilie 2016 și a încheierii din 20 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 205 din 11 aprilie 2016 și a încheierii din 20 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.