ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1721/2015

Decizia nr. 1721/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Județul Mehedinți, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat anularea Deciziei nr. 198 din 21 noiembrie 2012, emisă de pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat excepția prescripției dreptului de a mai constata și sancționa orice faptă contravențională, în raport de dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 și excepția necompetenței materiale a C. de a analiza în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 documentația de atribuire aferentă contractului de finanțare.

De asemenea, a invocat încălcarea principiului neretroactivității legii, întrucât O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi aplicată pentru acte încheiate anterior intrării în vigoare, încălcarea principiului securității raporturilor juridice, ceea ce implică, pe lângă interzicerea retroactivității legii, accesul la legislația aplicabilă și previzibilitatea acestei legislații.

Reclamanta a arătat că a respectat toate exigențele legale și a luat toate măsurile rezonabile pentru a evita încălcarea dispozițiilor în materie și utilizarea neconformă a fondurilor publice.

Recunoașterea în totalitate a modului legal în care a derulat procedura rezultă inclusiv din faptul că pârâta a înțeles să plătească atât tranșa a II-a de prefinanțare, eliberată numai după verificarea procedurii de atribuire a contractului de lucrări, cât și integral cele 5 cereri de rambursare, în baza faptului că autoritatea contractantă a respectat în totalitate dispozițiile legale în materie, documentația de atribuire a contractului de servicii de dirigenție fiind depusă și verificată la cererea de rambursare nr. 1

Pe fondul cauzei, reclamanta a susținut netemeinicia concluziilor și măsurilor dispuse prin Nota de constatare, nefiind utilizate criterii de calificare restrictive în cele două contracte, de lucrări din 07 septembrie 2010 și de servicii din SC D. SA, respectiv SC E. SRL.

Pârâtul F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, reiterând argumentele din decizia atacată.

Prin încheierea din data de 26 martie 2013, s-a dispus, la cererea pârâtei, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Curții de Conturi a României, care la data de 23 aprilie 2013 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 1626 din data de 17 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Conturi a României și a respins în consecință acțiunea față de Curtea de Conturi a României.

Pe fond, a admis contestația formulată de reclamanta A. Județul Mehedinți prin președintele Consiliului Județean Mehedinți, în contradictoriu cu pârâtul B. - G., a anulat Decizia nr. 198 din 21 noiembrie 2012 și Nota de constatare din 21 septembrie 2012 emise de pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Conturi a României, reținând lipsa calității de titular al raportului juridic dedus judecății sub aspect pasiv.

Împrejurarea că, prin intermediul Autorității de Audit, Curtea de Conturi a României a emis Raportul de audit de operațiuni nr. 50992 din 29 iunie 2012, cu privire la entitatea auditată B., în calitate de C., nu-i conferă calitate procesuală pasivă, întrucât Nota de constatare a fost întocmită în baza O.U.G. nr. 66/2011, potrivit procedurii speciale prevăzute de acest act normativ, acesta fiind actul administrativ vătămător, independent de Raportul de audit, întocmit în baza Legii nr. 94/1992.

Faptul că Raportul de audit a fost reținut și în cuprinsul Notei de constatare nu prezintă relevanță și nu-i conferă emitentului acestuia calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât prin acest raport doar au fost semnalate unele eventuale nereguli și au fost formulate anumite recomandări pentru C., fără consecințe pe planul aplicării procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a încheiat cu B., prin H. Oltenia, Contractul de finanțare prin C. 2007-2013-Axa prioritară 2, Domeniul major de intervenție D 1, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către C., pentru implementarea Proiectului din 07 ianuarie 2008 cod SMIS, intitulat „Reabilitare DJ 606 C Limita Județul Dolj-Țintaru-Buicești-DN6, Județul Mehedinți, KM 51+500-59+150”, valoarea totală a proiectului fiind de 13.325.211,39 lei din care, valoarea totală eligibilă 10.518.485,61 lei, fără T.V.A., finanțare nerambursabilă și contribuția beneficiarului, valoare neeligibilă estimată, inclusiv T.V.A. aferentă 828.202,48 lei, iar valoarea T.V.A. aferentă cheltuielilor eligibile 1.978.523, 30 lei.

Ulterior încheierii contractului sus menționat, reclamanta a realizat licitația publică privind execuția lucrărilor, fiind încheiat contractul de lucrări din 07 septembrie 2010 cu SC I. SA, cu perioada de implementare de 10 luni, în valoare de 8.393.146,50 lei fără T.V.A., la data încheierii Notei de constatare fiind finalizat, respectiv Contractul de servicii de dirigenție de șantier din 19 august 2010 încheiat cu SC E. SRL, pentru servicii de audit, cu perioadă de implementare, 9 luni, începând cu 19 august 2010-15 noiembrie 2011, în valoare de 170.000 lei fără T.V.A., fiind de asemenea finalizat.

Pe parcursul investiției, B., prin H. Oltenia a aprobat și decontat atât cele două prefinanțări cât și cererile de rambursare nr. 1-5 așa cum s-a reținut și în Nota de constatare, suma totala decontata, fiind de 9.410.714,03 lei, reprezentând un procent de 89,47%, în raport cu valoarea contractului de finanțare nerambursabilă.

Această situație de fapt nu este contestată de către pârât și este confirmată de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare atacată, în care se constată că a fost achitată cererea de rambursare nr. 5, fiind deci respectată perioada de implementare, iar din punct de vedere fizic, proiectul este finalizat.

Urmare a încheierii de către Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României a Raportului de audit de operațiuni nr. 50992 din 29 iunie 2012, cu privire la entitatea auditată B., în calitate de C., constatările și recomandările au fost acceptate de către B., astfel încât, în perioada 06 septembrie 2012 - 24 septembrie 2012, s-a efectuat, de către J. al K., verificare documentară a cazului de suspiciune de nereguli ce a vizat aspectele menționate în sesizarea L. din 27 iulie 2012, conținând constatări cu implicații financiare cu privire la cele două contracte de lucrări și servicii arătate, conform Contractului de finanțare și ale prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Prin Nota de constatare din 21 septembrie 2012 s-a constatat, în ceea ce privește contractul de lucrări din 07 septembrie 2010 cu SC I. SA, din verificarea procedurii de atribuire, prin licitație deschisă a contractului de execuție lucrări, la pct. 1, că beneficiarul a utilizat criterii de calificare restrictive, pentru atribuirea contractului, în ceea ce privește dovada atestării de către M.; lichiditatea generală (capital propriu/datorii curente x 100) >100% și cu privire la capacitatea profesională a personalului implicat în realizarea contractului.

La pct. 2 s-a constatat că autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 206-207 din O.U.G. nr. 34/2006, cu privire la informarea ofertanților asupra rezultatului procedurii.

În consecință, pentru abaterile menționate la pct. 1 s-a dispus aplicarea unei corecții financiare, potrivit pct. 2, subpct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, de 10% din valoarea contractului, iar pentru abaterea menționată la punctul 2 nu s-a aplicat corecție financiară, această măsură neavând vreun impact financiar, procentul de corecție aplicat contractului de execuție de lucrări din 07 septembrie 2010, nemodificându-se în vreun fel.

În ceea ce privește Contractul de servicii de dirigenție de șantier din 19 august 2010 încheiat cu SC E. SRL, pentru servicii de audit, s-a constatat, că beneficiarul a utilizat o serie de criterii de calificare restrictive, constând în, la pct. 1: „ofertantul a prestat și finalizat cel puțin un contract de supraveghere a execuției lucrărilor de construire, consolidare, reabilitare, modernizare, reparații la drumuri, poduri pe proiecte de finanțare externă, care din punct de vedere valoric au valoare egală sau mai mare de 100.000 lei”, iar la pct. 2, în ceea ce privește capacitatea profesională a personalului implicat în realizarea contractului.

În consecință, pentru abaterile menționate s-a dispus aplicarea unei corecții financiare, potrivit pct. 2, subpct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, de 10% din valoarea contractului, coroborat cu prevederile art. 4 din Normele de aplicare ale O.U.G. nr. 66/2011.

Contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 198 din 21 noiembrie 2012.

Referitor la excepția prescripției dreptului de a mai constata și sancționa orice faptă contravențională, în raport de dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că raportul juridic dedus judecății nu este contravențional, întrucât prin Nota de constatare nu s-au constatat în sarcina reclamantei fapte cu caracter contravențional și nu s-au aplicat sancțiuni contravenționale, ci s-au dispus măsuri administrativ financiare, respectiv aplicarea unor corecții financiare, urmare a constatării unor nereguli, în baza O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, instanța de fond a constatat că nici susținerea privind necompetența materială a C. de a analiza, în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, documentația de atribuire aferentă contractului, nu poate fi reținută, întrucât chiar dacă legalitatea documentației de atribuire se verifică din perspectiva O.U.G. nr. 34/2006, verificarea efectuată în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, privește nereguli săvârșite în procedura de utilizare și administrare a fondurilor comunitare, care pot sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate.

Or, din acest punct de vedere, neregula sau abaterea reprezintă, potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic.

Instanța de fond a apreciat că nu poate fi primită nici afirmația privind încălcarea principiului neretroactivității legii, întrucât O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi aplicată pentru acte încheiate anterior intrării în vigoare; în raport de dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, controlul a avut loc în perioada 06 septembrie 2012-24 septembrie 2012, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 (03 iulie 2011), astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile O.G. nr. 79/2003, chiar dacă licitația a avut loc când era în vigoare acest din urmă act normativ.

S-a făcut distincția între abatere, respectiv legislația comunitară încălcată, caz în care se apreciază existența neregulii, în raport cu legislația în vigoare la momentul săvârșirii, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006 și legislația aplicată, în ceea ce privește procedura de constatare a neregulii, respectiv cea în vigoare la data controlului, în speță O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța de fond a constatat că este fondată susținerea privind încălcarea principiului securității raporturilor juridice, ceea ce implică, obligația administrației fiscale de a-și defini în mod clar exigențele și de a-și respecta angajamentele luate.

De asemenea, prima instanță a reținut și încălcarea principiului proporționalității, pornind, pe de o parte, de la faptul că, într-un control, care s-a desfășurat începând cu data de 06 septembrie 2012 și s-a finalizat la data de 24 septembrie 2012, cu ocazia încheierii Notei de constatare de stabilire a neregulii, după aproape un an de la finalizarea proiectului, s-a constatat progresul fizic al contractelor realizat în proporție de 100%, iar autoritatea cu competența în gestionarea fondurilor comunitare a efectuat ambele prefinanțări, potrivit contractului și a onorat cele 5 cereri de rambursare, fără să semnaleze nereguli.

Tot ca o încălcare a principiului proporționalității, s-a reținut că neregulile constatate nu sunt cauzate de nemenținerea eligibilității proiectului, în sensul că ar fi suferit vreo modificare substanțială, ci pentru aspecte privind legalitatea documentației aferente procedurilor de achiziție publică a celor două contracte, în contextul în care documentația a fost postată în Seap, participanții la procedura de achiziție deschisă nu au contestat aceste criterii de calificare, iar autoritatea de reglementare și control în materia achizițiilor publice, N., nu a sesizat nereguli cu privire la legalitatea documentației.

În ceea ce privește neregulile constatate, în legătură cu contractul de lucrări din 07 septembrie 2010 cu SC I. SA, la pct. 1, în sensul că beneficiarul a utilizat criterii de calificare restrictive, pentru atribuirea contractului, în ceea ce privește dovada atestării de către M., s-a reținut încălcarea prevederilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, pârâtul apreciind că s-a restricționat participarea la procedură a operatorilor economici care nu sunt membri ai acestei asociații.

În funcție de obiectul contractului, autoritatea contractantă are dreptul potrivit art. 176 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, să aplice criterii de calificare și selecție, pentru dovedirea capacității de exercitare a activității profesionale, cu respectarea tuturor principiilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, printre care și gestionarea eficientă a fondurilor publice, or, lucrările efectuate presupun existența unor verificări și a unor criterii de selecție, care să garanteze un standard de calitate rezonabil, astfel încât, în condițiile în care M. este o asociație profesională care avea competența să ateste capacitatea ofertanților de a executa asemenea lucrări, nu se poate susține că cerința era restrictivă, cu atât mai mult cu cât nu a fost formulată vreo contestație din partea ofertanților. În plus, pentru societățile străine s-a solicitat o modalitate echivalentă de atestare.

Referitor la „Lichiditatea generală (capital propriu/datorii curente x 100) >100%”, stabilită prin documentația de atribuire și implicit încălcarea art. 9 din H.G. nr. 925/2006, reclamanta a susținut că a fost o eroare de redactare.

Textul prevede o prezumție de disproporționalitate a cerințelor de calificare, însă, această cerință, în speța de față, trebuie să aibă ca și consecință o împiedicare a unor agenți economici de a participa la documentația de atribuire, cu consecința prejudicierii bugetului comunitar, or, pe de o parte, nu se poate prezuma prejudiciul doar pentru că s-a solicitat o lichiditate generală mai mare de 100%, în contextul în care cota de referință a fost 100% și nu mai mult, iar pe de altă parte, nu s-a făcut o dovadă că această condiție a restricționat efectiv accesul la procedură.

Instanța de fond a constatat și în acest caz o exercitare a dreptului de apreciere a autorității pârâte cu încălcarea principiului proporționalității, întrucât, în funcție de obiectul contractului, autoritatea contractantă are dreptul potrivit art. 176 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, să introducă cerințe de calificare care să-i garanteze efectuarea lucrării în termen și la standardele de calitate solicitate, or, un ofertant care dovedește că are personal angajat, prezintă mai multe garanții decât un ofertant care urmează să încheie contracte civile; în plus, reclamanta nu a solicitat contracte de muncă pe durată nedeterminată, astfel încât, ofertantul putea încheia contracte de muncă pe durata lucrării și nici nu a interzis susținătorii pentru dovedirea capacității tehnice și/sau profesionale, prin prezentarea unui angajament ferm din partea unui terț.

În ceea ce privește Contractul de servicii de dirigenție de șantier din 19 august 2010 încheiat cu SC E. SRL, pentru servicii de audit, s-a constatat, că beneficiarul a utilizat o serie de criterii de calificare restrictive, constând în, la pct. 1: „ofertantul a prestat și finalizat cel puțin un contract de supraveghere a execuției lucrărilor de construire, consolidare, reabilitare, modernizare, reparații la drumuri, poduri pe proiecte de finanțare externă, care din punct de vedere valoric au valoare egală sau mai mare de 100.000 lei”.

Instanța de fond a reținut că pârâtul a indicat că autoritatea contractantă a încălcat prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, însă, referirea expresă la proiecte de finanțare externă, care din punct de vedere valoric au valoare egală sau mai mare de 100.000 lei, a fost determinată de specificitatea contractului din punct de vedere al fondurilor, ceea ce presupune o procedură specifică de administrare a acestora, prin urmare, condiția prezenta relevanță în raport cu natura contractului și nici nu este disproporționată în raport cu natura și complexitatea contractului.

În ceea ce privește capacitatea profesională a personalului implicat în realizarea contractului, în sensul în care s-a apreciat că pentru diriginții de șantier autoritatea contractantă a impus condiții excesive, atât în ceea ce privește nivelul studiilor cât și al vechimii, așa cum s-a reținut mai sus, autoritatea contractantă are dreptul potrivit art. 176 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, să introducă cerințe de calificare care să-i garanteze efectuarea lucrării în termen și la standardele de calitate solicitate, or, solicitarea unor diriginți de șantier, cu experiență, este o garanție a respectării principiului utilizării eficiente a fondurilor publice.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că s-a încălcat principiul proporționalității și în contextul în care nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu în bugetul Uniunii Europene, în raport de prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul Consiliului nr. 2988/1995, care definește abaterea ca orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate, respectiv art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevede că, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Or, din cuprinsul definițiilor, care în esență sunt identice, se observă că se vorbește despre un efect prejudiciabil, care în speța de față nu s-a făcut dovada că ar exista, existând doar aprecieri ale autorității pârâte în sensul restricționării unor ofertanți la procedurile de achiziție, acestea neputând conduce la prezumarea unui prejudiciu.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, definește principiul proporționalității ca fiind „orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv”.

Or, a conchis judecătorul fondului, pârâtul nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil, nu a existat o neregulă în derularea contractului, întrucât lucrările a fost finalizate la termen, pârâtul onorând cererile de rambursare, și nici nu s-a făcut dovada unui prejudiciu creat fondurilor Uniunii Europene sau contribuției naționale.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs F., în calitate de succesor în drepturi și obligații al fostului B. (conform dispozițiilor art. 2 și art. 26 alin. (3) din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative), invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a susținut că:

- acțiunea reclamantei este lipsită de interes în privința corecției financiare de 10%, aferentă contractului de lucrări din 7 septembrie 2010, în cuantum de 978.833,94 lei, pentru că în temeiul O.G. nr. 14/2013 suma respectivă s-a suportat de la bugetul de stat, fiind restituită A. Județul Mehedinți în baza Notei din 21 octombrie 2013, pe care o atașează; returnarea sumei a urmărit numai degrevarea bugetelor locale, fără a se considera că abaterile pentru care s-au aplicat corecții nu au existat; finanțatorul european nu va mai acorda aceste sume României, guvernul luând decizia suportării lor din bugetul de stat;

- în privința contractului de dirigenție de șantier din 19 august 2010, s-a apreciat greșit că a fost încălcat principiul proporționalității și al securității raporturilor juridice, neobservându-se definiția neregulii, dispozițiile art. 9 alin. (22) și art. (23) din contractul de finanțare și jurisprudența Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ; abaterile imputate au fost corect identificate, cerințele expuse în fișa de date a achiziției, la pct. v.4 - Capacitatea tehnică și/sau profesională, contravenind dispozițiilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 aprilie 2015, intimata A. Județul Mehedinți a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, subliniind natura formală a neregulilor reținute și lipsa de impact financiar a acestora.

A mai arătat că niciunul dintre participanții angrenați în procedura de achiziție publică nu a contestat criteriile de calificare, neconsiderându-le restrictive în raport de specificitatea contractului din punctul de vedere al fondurilor.

5.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul F. și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ a fost investită pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune vizând controlul legalității Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 septembrie 2012 și a Deciziei nr. 198 din 21 noiembrie 2012, de soluționare a contestației administrative, emise de B.

Nota de constatare a fost încheiată în urma unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli sesizat de L. din 27 iulie 2012, pe baza recomandărilor cuprinse în Raportul de audit de operațiuni pentru J. nr. 51140/AP din 23 iulie 2012 întocmit de Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi.

Urmare verificărilor efectuate, s-a reținut că în cadrul procedurilor de achiziție a contractului de execuție de lucrări din 2010 și a contractului de servicii de dirigenție de șantier din 2010, intimata-reclamantă a utilizat criterii de calificare restrictive, aplicându-se pentru ambele abateri o corecție financiară de 10% din valoarea contractului, potrivit pct. 2, subpunctul 2.3. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, în cuantum de 978.833,94 lei pentru primul contract, respectiv 17.023,92 lei pentru cel de-al doilea.

Examinând în concret abaterile imputate, judecătorul fondului a ajuns, în esență, la concluzia că autoritatea publică pârâtă și-a exercitat dreptul de apreciere cu depășirea principiului proporționalității, care guvernează materia reglementată de O.U.G. nr. 66/2011.

Prin recursul de față nu se formulează critici în privința modului în care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Conturi.

Totodată, motivele de recurs vizează exclusiv argumentele fondului referitoare la neregulile aferente contractului de servicii de dirigenție de șantier, în privința contractului de lucrări invocându-se doar lipsa interesului procesual al părții adverse de a mai obține o soluție pe fondul cauzei.

În aceste coordonate, configurate prin prisma principiului disponibilității, Înalta Curte reține, mai întâi, contrar recurentului, că intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice nu lipsește de interes demersul judiciar al A. Județul Mehedinți de a anula actele administrative în temeiul cărora i s-au stabilit corecții financiare în cuantumul indicat, chiar dacă i s-a restituit de la bugetul de stat suma achitată cu acest titlu, câtă vreme, în calitate de autoritate publică i se impută încheierea unui contract de achiziție publică în condiții nelegale. De altfel, recurentul însuși subliniază în memoriul de recurs (fila 7, primele trei paragrafe, dosar recurs) că scopul ordonanței este numai acela de a degreva bugetele locale de sarcina suportării corecțiilor aplicate pentru „încălcarea legislației în materia achizițiilor publice . fără a se considera că abaterile pentru care au fost aplicate corecții financiare nu au existat sau au fost greșit calificate ca fiind încălcări ale legislației în materia achizițiilor publice.”

Cât privește criticile referitoare la fondul cauzei, Înalta Curte reține că recurentul reproșează restricționarea accesului ofertanților la procedura de achiziție publică derulată în vederea încheierii contractului de servicii de dirigenție de șantier, în valoare de 170.000 lei (fără T.V.A.) sub un dublu aspect, prin aceea că prin Fișa de date a achiziției, pct. V.4 Capacitatea tehnică și/sau profesională s-a cerut ofertanților să demonstreze că au finalizat cel puțin un contract „ pe proiecte cu finanțare externă” și că diriginții de șantier sunt absolvenți de studii superioare de inginerie civilă cu o vechime în specialitatea studiilor de minim 15 ani.

Curtea de apel a analizat punctual cele două abateri descrise în actele administrative atacate, motivând convingător că autoritatea contractantă a acționat în limitele fixate prin art. 176 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care îi permit introducerea unor cerințe de calificare apte să asigure efectuarea lucrării la termen și la standardele de calitate solicitate. Deși recurentul invocă în susținerea criticilor sale dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează sa fie atribuit” nu motivează în concret de ce ar fi nerelevante ori disproporționate cerințele impuse, în raport de explicațiile intimatei-reclamante.

Pe de altă parte, câtă vreme niciun ofertant nu a fost exclus din procedură și nu s-a pus problema vreunei solicitări de eliminare a cerințelor incriminate, în condițiile finalizării corespunzătoare a contractului, apare ca excesivă soluția administrativă analizată.

În acest context, este justificată concluzia primei instanțe în sensul încălcării principiului proporționalității definit la art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, neexistând argumente consistente pentru reformarea soluției criticate.

Ca atare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F. împotriva sentinței civile nr. 1626 din 17 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII–a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2015.