ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 883/2017

Decizia nr. 883/2017

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 27 decembrie 2013, sub nr. x/3/2013, reclamanta A., în numele și pentru membrii săi de sindicat B., ș.a. a chemat în judecată pârâții SN C. SA, SN C. SA-sucursala Banat Oltenia, solicitând instanței obligarea acestora din urmă la plata, în favoarea salariaților, a salariului suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de baza de încadrare al acestora din luna decembrie a anului respectiv pentru care se acordă drepturile salariale prevăzute la art. 30 parag. (1) din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006 - 2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28 decembrie 2010, la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pentru anul 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei 1 (unu) de salarizare, drepturi prevăzute la art. 71, prima și a doua liniuță din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional până la data de 28 decembrie 2010, la plata de daune - interese constând în actualizarea sumelor pe care le datorează cu rata inflației și dobânda legală la sumele datorate, calculate de la data scadenței acestora până la data plații efective, obligarea pârâților ca toate drepturile salariale solicitate anterior să fie calculate și plătite în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008 - 2010, art. 41, alin. (3), lit. a), adică la valoarea salariului de baza minim brut de 700 lei, corespunzător clasei unu de salarizare.

Prin sentința civilă nr. 1211 din 12 februarie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea formulată, constatând intervenită prescripția dreptului material la acțiune.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, la data de 3 august 2015, reclamanta A., în numele și pentru membrii săi de sindicat, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2013.

Prin motivele de apel, apelantul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile atacate și admiterii acțiunii formulate.

Prin încheierea din data de 2 decembrie 2015, primul termen de judecată stabilit în apel, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa nejustificată a părților, apelanta nesolicitând judecarea pricinii în lipsă.

La data de 3 iunie 2016 apelanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol pentru continuarea judecății.

Prin Decizia nr. 4746 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a constatat perimată cererea de apel, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și a lăsării în nelucrare a litigiului de către părți, timp de 6 luni, în mod culpabil.

S-a reținut că termenul de perimare s-a împlinit în cauză la data de 2 iunie 2016, cererea de repunere pe rol formulată de către apelanta-reclamantă fiind comunicată instanței cu depășirea termenului legal.

Esențial în stabilirea acestui aspect a fost data înregistrării cererii de repunere pe rol, în condițiile în care partea interesată a depus-o prin fax în data de 02 iunie 2016, ora 18

22

(înăuntrul termenului procedural), în timp ce viza de înregistrare este din 03 iunie 2016 (în afara termenului de perimare). Verificările efectuate de instanță, consemnate în referatul grefierului de ședință, atestă că ora de primire este 18

22

, respectiv 6

22

PM (în afara programului de lucru al instanței).

Chestiunea de dezlegat a fost aceea de a stabili dacă cererea de repunere pe rol, transmisă prin fax în ultima zi a termenului procedural, după terminarea programului de lucru al instanței și înregistrată de instanța de apel în afara termenului de 6 luni, întrunește exigențele impuse de lege, în ceea ce privește stăruința părții în judecarea căii de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1) și (2) C. proc. civ., există două modalități de comunicare a actelor procedurale formulate de către părți,respectiv personal, prin serviciul registratură sau în forma electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar în acord cu art. 149 alin. final, ca modalități de comunicare în formă electronică, este menționat faxul sau poștă electronică.

În ceea ce privește data la care urmează a se împlini termenul de perimare, termen absolut, imperativ, reglementat de art. 416 C. proc. civ., în raport de modalitatea optată de parte pentru transmiterea cererii de repunere pe rol către instanță, instanța de apel a reținut incidența art. 182 din C. proc. civ., respectiv „(1)Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24

00

a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile".

Prin poziția procesuală adoptată, apelanta a susținut că termenul de perimare trebuie raportat la data la care a fost comunicată cererea de repunere pe rol Curții de apel prin fax, respectiv 02 iunie 2016, orele 6

22

PM, situată înăuntrul termenului de perimare și nu data la care a fost înregistrat actul de către serviciul registratură, respectiv 03 iunie 2016, situată în afara termenului de perimare.

Instanța de apel a apreciat că nu există niciun motiv pentru a reține pertinența poziției părții apelante, fiind în contradicție cu noua viziune a legiuitorului reglementată prin actualul C. proc. civ.. Astfel, art. 183 alin. (2) stabilește că în cazul actului ce trebuie depus la instanță sau în alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal. Potrivit instanței de apel, noțiunea de „depunere" vizată de text nu privește doar prezența personală a părții la serviciul registratură care s-ar putea prevala de dreptul său doar în timpul programului de lucru, ci și modalitățile de comunicare a actelor de procedură amintite anterior - personal, fax, mail, cu excepția celor reglementate de art. 183 din C. proc. civ. (poștă, serviciu specializat de curierat, unități militare sau locuri de deținere) și pentru care sunt reglementate dispoziții speciale.

Trebuie făcută distincția între modalitatea de comunicare a actelor de procedură și modalitatea de obținere de dată certă a actului de procedură formulat de către parte, în raport de care se calculează termenul de perimare. Art. 94 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 reglementează modalitatea în care toate actele adresate instanței primesc dată certă prin aplicarea ștampilei de instanței destinatare, după înregistrare.

Art. 182 alin. (2) C. proc. civ. condiționează depunerea actului de programul de lucru al instanței, scopul legiuitorului fiind evident de obținerea datei certe. Dacă în privința actelor depuse prin poștă, servicii specializate de curierat, unități militare sau locuri de deținere, data certă se obține prin eliberarea înregistrării sau atestării făcute pe actul depus, de către serviciul specializat de comunicare sau de către unitățile anterior menționate, în cazul actelor depuse de parte personal, prin fax sau mail data certă se dobândește doar prin aplicarea ștampilei de intrare a instanței și nu prin data înregistrării faxului sau mail-ului.

Reglementarea acestei proceduri conduce la concluzia că legiuitorul a dorit o procedură care prin cerințele formale impuse, să permită realizarea unei dovezi certe referitoare îndeplinirii actului de procedură, respectiv a expedierii actului de procedură. O astfel de procedura, chiar dacă poate fi considerată formalistă se justifică prin efectele juridice determinate de depunerea cererii de repunere pe rol în mod legal. Instanța de apel nu a negat posibilitatea de a se expedia acte de procedură prin fax sau e-mail, însă data înregistrării acestora la instanță este data certă aplicată de serviciul registratură, riscul transmiterii actului prin fax în ultima zi a termenului, în afara programului de lucru prevăzut de art. 89 din Regulamentul interioară al instanțelor judecătorești aparținând părții.

În absența unor dispoziții legale exprese, nu pot fi aplicate prin analogie prevederilor art. 183 C. proc. civ. pentru a reține ca dată certă data transmiterii cererii de repunere pe rol prin fax, chiar dacă partea are la îndemână o asemenea modalitate de comunicare a actului întrucât ceea ce interesează în calcularea termenului imperativ de perimare nu este modalitatea de comunicare a înscrisului, ci data certă a acestuia, dobândită în condițiile art. 93 alin. (5) din Hotărârea nr. 387/2005 (actual art. 94 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Suprem al Magistraturii nr. 1375/2015).

Reținând, prin urmare, lipsa de stăruință a părților în judecată, în raport de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a constatat perimată cererea de apel formulată în cauză.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs A., în numele și pentru membrii săi de sindicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecații.

În motivarea recursului, recurentul a învederat faptul că litigiul a avut primul termen de judecata în apel la data de 02 decembrie 2015, când instanța a luat măsura suspendării în baza art. 242 C. proc. civ., ulterior fiind făcută o cerere de repunere pe rol la data de 02 iunie 2016, cauza primind termen la data de 05 octombrie 2016 când s-a constatat perimat apelul.

Având însă în vedere dispozițiile art. 416 alin. (1) N.C.P.C., termenul perimării este de 6 luni, ori cauza a fost suspendata la data de 12 decembrie 2015, iar înainte de împlinirea termenului de 6 luni a fost formulată o cerere de repunere pe rol la data de 02 iunie 2016 conform confirmării de primire tip fax a Tribunalul București.

Întrucât cererea de repunere pe rol a procesului a fost făcută la data de 02 iunie 2016 „adică până la împlinirea termenului de 6 luni” s-a susținut de către recurent că în mod greșit instanța a admis excepția perimării, constatând astfel perimat apelul.

Termenul de perimare se calculează potrivit regulilor de drept comun statornicite în art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din C. proc. civ., astfel că termenul de perimare de 6 luni se va împlini în ziua corespunzătoare zilei de plecare. Mai mult, termenul de perimare nu poate fi calculat pe zile libere. De asemenea, trebuie avut în vedere ca în cauză au fost respectate dispozițiile art. 417 din C. proc. civ., perimarea fiind întreruptă prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Cererea de recurs nu a fost încadrată în drept.

La data de 23 decembrie 2016 a formulat întâmpinare intimata SN C. SA care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu observarea împrejurării nemotivării recursului prin neindicarea motivelor de nelegalitate încălcate. Pe fond, s-a solicitat observarea faptului că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost transmisă instanței după închiderea programului de lucru, astfel că un atare act procedural nu poate valora o cerere valabilă de întrerupere a cursului perimării.

La data de 2 februarie 2017 a fost întocmit raport asupra recursului, care a fost comunicat părților, iar prin încheierea de la termenul de judecată din 1 martie 2017 a fost admis în principiu recursul.

La data 15 martie 2017 judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aceasta fiind reluată la solicitarea recurentei din 11 aprilie 2017, care a cerut judecarea cauzei și în lipsă.

Analizând recursul în raport de motivul legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ale cărui dispoziții susținerile recurentei-reclamante se încadrează,Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestuia.

În analiza coroborată a dispozițiilor art. 416 alin. (1), art. 182 și 183 C. proc. civ., instanța de apel a apreciat corect în sensul că cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de apelanta-reclamantă și expediată prin fax în ziua de 02 iunie 2016, ce a fost receptată la sediul instanței la ora 18

22

și înregistrată cu data certă în ziua de 03 iunie 2016, nu constituie un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, în sensul dispozițiilor art. 417 C. proc. civ., care să aibă, deci, aptitudinea întreruperii cursului perimării.

Termenul de perimare pentru orice cerere este de 6 luni potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., iar în acord cu dispozițiile art. 182 alin. (1) „Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24

00

a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”.

În mod evident, pe această dispoziție legală - care instituie regula în materie de calcul al termenelor pe zile, săptămâni, luni sau ani  se fundamentează poziția procesuală a recurentei care afirmă că cererea sa de repunere pe rol, a cărei primire la Tribunalul București a avut loc la 02 iunie 2016 (fără precizări în privința orei), conform confirmării de primire tip fax, ar fi fost formulată înainte de împlinirea termenului de perimare de 6 luni.

Recurenta omite însă observarea ipotezei de excepție de la regula consacrată la alin. (1), pe care o instituie dispozițiile art. 182 alin. (2) din Cod, potrivit cu care „(…) dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile”.

Neîndoielnic, actul de procedură trimis prin fax la instanță intră în categoria de excepție reglementată prin dispozițiile art. 182 alin. (2) din Cod, astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea sa, actul de procedură în cauză trebuie realizat/depus până la ora la care activitatea încetează, în mod legal, la instanță. Concluzia decurge din conținutul normativ al textului analizat deoarece într-un asemenea caz, prin excepție de la regula instituită de art. 182 alin. (1), termenul se împlinește mai devreme decât ora 24

00

a ultimei zile a duratei sale, respectiv „la ora la care activitatea încetează (…) în mod legal” la instanță.

Instanța de apel a semnalat în mod corect că scopul legiuitorului - atunci când, prin dispozițiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ., a condiționat depunerea actului de programul de lucru al instanței, ori al altui loc de depunere acceptat - a fost acela al obținerii datei certe asupra înscrisurilor comunicate instanței fie prin depunerea personală, fie prin cea realizată prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță ori a celor depuse în alte locuri acceptate prin lege - cazurile reglementate de art. 183 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Or, dacă în cazul actelor de procedură depuse în locurile menționate la alin. (1) și (2) din art. 183 C. proc. civ. data certă se obține în modalitățile prevăzute la alin. 3 al aceluiași articol, în cazul celor depuse personal/prin reprezentant la instanță ori transmise prin fax și/sau e-mail, data certă se dobândește în condițiile prevăzute în art. 94 din Hotărârea Consiliului Suprem al Magistraturii nr. 1375/2015, respectiv prin înregistrarea în evidențele instanței, ceea ce presupune implicit, ca actul să ajungă la instanță înăuntrul programului legal de lucru al acesteia.

În același sens, prin Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 2 din 3 ianuarie 2017), ce a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. (2) C. proc. civ., s-a reținut că „trimiterea actelor de procedură prin fax sau poștă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanță și nu trimiterii efectuate prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanță, iar potrivit dispoziției legale criticate, deși termenele se socotesc pe zile întregi, totuși, în ziua în care se împlinește termenul partea interesată trebuie să depusă actul la instanță până la închiderea programului”.

De asemenea, prin Decizia nr. 34 din 15 mai 2017, Înalta Curte - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi făcută în termen”.

Prin urmare, actul de procedură (cererea de repunere a cauzei pe rol) expediat prin fax, ce a fost primit la instanță după închiderea programului de lucru, în cea din urmă zi a termenului de perimare (socotit pe luni), act de procedură care, din acest motiv, a putut primi dată certă prin înregistrare la instanță abia a doua zi, este considerat înfăptuit în afara termenului procedural și, în consecință, nu poate produce efectele pe care legea le leagă de existența sa, respectiv acela de întrerupere a cursului perimării.

Astfel fiind, pentru considerentele reținute anterior, Înalta Curte apreciază că sancțiunea perimării cererii de apel formulată de reclamantă a fost pronunțată în mod legal de curtea de apel, concluzie ce impune respingerea ca nefondat a actualului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta A.,

în numele și pentru membrii săi de sindicat (indicați)

împotriva Deciziei civile nr. 4746 din 5 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.