ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3682/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3682/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3682/2015
Asupra plângerii de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin decizia nr. 2385/CA/2015-R din 7 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost soluționată atât contestația formulată de A., privind tergiversarea soluționării cauzei, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acesteia, cât și recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2599 din 3.12.2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, fiind respins ca nefondat.
Cu privire la contestația privind tergiversarea soluționării cauzei, instanța a reținut că motivul amânării cauzei pentru termenul din 7 septembrie 2015 nu a fost determinat de necomunicarea întâmpinării către recurent, ci pentru pregătirea apărării recurentului, la cererea reprezentantului convențional al recurentului, motiv pentru care contestația privind tergiversarea procesului a fost apreciată de instanța de recurs ca neîntemeiată.
Plângerea formulată
Prin plângerea formulată de recurentul-reclamant A. s-a solicitat admiterea contestației la tergiversarea procesului, întrucât instanța de recurs nu a luat măsurile legale stabilite de legiuitor în vederea comunicării întâmpinării pentru formulare de apărări/excepții, astfel fiindu-i încălcate drepturile legale.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte reține că instanța de recurs, după ce a soluționat contestația la tergiversarea procesului, a pronunțat, la aceeași dată și decizia în cauza dedusă judecății, pe care, astfel, a soluționat-o definitiv.
Potrivit art. 522 alin. (1) C. proc. civ., republicat, oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
Rezultă că scopul procedurii contestației privind tergiversarea procesului este acela de a se lua măsurile legale pentru ca situația de tergiversare să înceteze.
În cauză, instanța de recurs a soluționat recursul la data de 7 septembrie 2015.
Înalta Curte reține că la data formulării plângerii împotriva respingerii contestației, procesul era definitiv încheiat, neexistând o situație de tergiversare care să se impună a fi înlăturată.
Mai mult, nici la data formulării contestației nu era incident nici unul dintre cazurile în care se poate adresa contestația, conform art. 522 alin. (2) C. proc. civ., republicat, câtă vreme amânarea judecății a fost dispusă la termenul din 11 mai 2015 la cererea apărătorului petentului (desemnat de Baroul Bihor ca urmare a admiterii cererii formulată de A. de ajutor public judiciar), care a invocat obiectivul pregătirii apărării.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 525 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de A., ca nefondată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2015.