ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2017

Decizia nr. 839/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluționării recursului declarat de recurenții-reclamanți A. SA și SC "B." împotriva Sentinței civile nr. 8.341 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-73 din 15 Vicdantrans.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond s-a raportat la faptul că cererea adresată de reclamanți viza restituirea sumei de 9.645 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, precum și plata dobânzii legale aferente sumei achitate, începând cu data de 25 februarie 2013 și până la data plății efective, litigiul privind înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare prevăzute de Legea nr. 9/2012.

Instanța a dispus suspendarea soluționării recursului până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Vicdantrans C-73/15, apreciind că buna administrare a justiției impune această măsură și nu sesizarea Curții Europene de Justiție cu o întrebare preliminară identică, cât timp intervalul de timp scurs de la sesizarea Curții în cauza C-73 din 15 profită soluționării acestei cauze.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții A. SA și SC "B.".

În motivarea recursului declarat se arată că prezenta cauză are ca obiect restituirea taxei pentru emisiile poluante, percepută de intimate în temeiul Legii nr. 9/2012, iar instanța de recurs a suspendat judecarea recursului considerând că dezlegarea cauzei depinde de existența unui drept ce face obiectul cauzei C-73 din 15 prin care s-a formulat de Curtea de Apel Oradea o cerere către Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a se pronunța o hotărâre preliminară în ceea ce privește compatibilitatea Legii nr. 9/2012 cu dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene.

Arată recurenții că suspendarea cauzei s-a făcut nelegal, deoarece soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei C-73 din 15 nu este relevantă în prezenta cauză, deoarece are ca obiect o întrebare preliminară ce influențează doar tangențial prezentul dosar.

Astfel, arată recurenții, întrebarea preliminară adresată de către Curtea de Apel Oradea către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ce formează cauza C-73/15, privește în mod direct O.U.G. nr. 9/2013 și nu Legea nr. 9/2012, astfel că, deși motivarea ce se va da de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în soluționarea întrebării preliminare în discuție poate avea influență și în prezenta cauză, acest lucru este valabil numai în mod indirect, datorită faptului că ambele acte normative prevăd aceleași dispoziții ce sunt neconforme cu dispozițiile art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Recurenții arată că, în ceea ce privește Legea nr. 9/2012, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat la data de 14 aprilie 2015 asupra unei întrebări preliminare adresată de către Curtea de Apel Brașov, apreciind că această lege este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene deoarece, printre alte considerente, se scutesc de la plata taxei autovehiculele pentru care s-a achitat deja o taxă declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii, și care trebuie restituită (a se vedea Hotărârea Manea, C-76/14, EU:C:2014:216).

Recurenții au depus la dosar, cu titlu de practică, hotărârile pronunțate în alte două dosare, nr. x/3/2013 și nr. x/3/2013, soluționate irevocabil în sensul respingerii recursurilor declarate de către intimate și admiterii cererii de chemare în judecată.

Apreciază recurenții că, de vreme ce practica Curții de Apel București, precum și a Tribunalului București, este în sensul posibilității de judecare a dosarelor ce au ca obiect restituirea taxelor pentru emisiile poluante chiar și în lipsa unei soluții date de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene asupra cauzei C-73/15, prezentul dosar poate fi judecat, soarta acestuia nedepinzând de soluția Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza anterior menționată.

Punctează recurenții că, mai mult, hotărârile pronunțate în cele două dosare, fiind definitive, au putere de lucru judecat în ceea ce privește problema juridică dedusă judecății.

Concluzionează recurenții că suspendarea cauzei nu a fost dispusă în mod legal de către instanța de fond, întrucât soluția ce se va da în prezentul dosar nu depinde de soluția Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-73/15.

Solicită admiterea recursului și casarea încheierii pronunțate de către Curtea de Apel București în data de 28 mai 2015.

Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenții nu mai justifică un interes legal în judecarea recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin încheierea recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării recursului cu care a fost învestită până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-73 din 15 Vicdantrans.

Împotriva acestei soluții de suspendare au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea judecării litigiului pe fond.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene din 23 septembrie 2016, cauza C-73 din 15 Vicdantrans a fost radiată din registrul Curții, în temeiul articolului 100 din Regulamentul de procedură al Curții.

Drept urmare, cauza ce face obiectul prezentului dosar a fost repusă pe rolul Curții de Apel București, având termen de judecată la data de 6 aprilie 2017.

Având în vedere aspectele învederate anterior, prin precizările formulate în cauză intimata-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a apreciat că recursul a rămas fără obiect, solicitând respingerea acestuia în consecință.

Înalta Curte a calificat susținerile intimatei-pârâte ca fiind argumente ce fundamentează excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Mai mult, conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Așadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Prin impunerea condiției interesului legitim se urmărește nu numai evitarea declanșării unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, dar și protejarea pârâților de litigii pur vexatorii.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, recurenții nu mai justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului, de modificare a încheierii atacate și de trimitere a cauzei la instanța de fond în vederea judecării litigiului, de vreme ce cauza a fost deja repusă pe rolul Curții de apel în vederea soluționării acesteia.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes invocată în cauză și va respinge recursul declarat de reclamanți ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de reclamanții A. SA și SC "B." împotriva Încheierii din 28 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2017.

Procesat de GGC - ED