ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2409/2014

Deliberând asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 273 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V. prin sentința penală nr. 399 din 29 martie 2012 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 458/P din 15 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, în pedepsele de 1 an și 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. - art. 208-209 lit. g) și i) C. pen.; 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2282/2011 a Judecătoriei Medgidia și sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu cele două pedepse aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 399 din 29 martie 2012 a Judecătoriei Constanța și a dispus ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. a adăugat la această pedeapsă sporul de 6 luni închisoare și a dispus ca inculpatul B.V. să execute în total pedeapsa de 4 ani și 6 luni (patru ani și șase luni) închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată anterior, de la 24 august 2011 la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile B.D. și B.I.  împotriva inculpatului B.V.

A obligat inculpatul B.V. să plătească părților civile B.D. și B.I. suma de 3.000 RON reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 257 alin. (2) - art. 256 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.V. a sumelor de 35.000 RON și 2.000 euro - în echivalent RON la data executării - primite de la numitul B.M.F., a sumei de 32.700 RON primită de la numitul A.M.N., a sumelor de 2.000 RON și 1.000 euro în echivalent RON la data executării - primite de la numita P.S.C., a sumelor de 8.000 RON și 4.000 euro - în echivalent RON la data executării - primite de la numita B.M.

S-a reținut că probele administrate în cauză vădesc indubitabil că în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2012, numiții B.M.F., B.M., P.S.C. și A.M.N. au sesizat organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Constanța, precum și Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, cu privire la săvârșirea de către inculpatul B.V. a infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că, în cursul anului 2009, le-a pretins și a primit mai multe sume de bani, pentru a le facilita obținerea unor servicii de la diverse instituții, invocând numele unor persoane față de care a pretins că are influență.

Conform declarațiilor numitului B.M.F., în cursul lunii mai 2008 acesta l-a cunoscut pe inculpatul B.V. care, împreună cu două rude ale sale, s-au mutat într-o clădire dezafectată aparținând Ocolului Silvic, situată în vecinătatea unei proprietăți aparținând mamei numitului B.M.F. din b-dul I.C.B. Întrucât acea clădire nu era racordată la rețeaua de curent electric, inculpatul i-a solicitat martorului amintit acordul pentru a se racorda la rețeaua sa, printr-un contor separat.

Din discuțiile purtate, numitul B.M.F. a înțeles de la inculpat că acesta a depus cerere de cumpărare a acelei clădiri la Primăria Constanța și i-a dat de înțeles că are aici mai multe cunoștințe, respectiv este prieten foarte bun cu numitul B.R., director al R.A.E.D.P.P. Constanța, fiind amândoi înscriși în același partid politic, ba chiar că este implicat în organizarea campaniei electorale a Partidului Social Democrat. În legătură cu acest ultim, aspect, ce a făcut credibilă afirmația inculpatului referitoare la prietenia sa cu funcționarul R.A.E.D.P.P., martorul a arătat că, la un moment dat, în timpul campaniei electorale, inculpatul i-a dat o cantitate mare de materiale electorale aparținând Partidului Social Democrat, solicitându-i să le distribuie. Un alt amănunt concret pe care martorul îl indică este acela că, în prezența sa, inculpatul suna la Primăria Constanța și solicita centralistei să-i facă legătura cu B.R., rezultând astfel realitatea raporturilor de apropiere dintre cei doi.

Într-o împrejurare, martorul B.M.F. l-a sunat chiar el pe numitul B.R., la nr de telefon pe care îl indică în declarație - arătând că acesta i-a răspuns și a confirmat că îl cunoaște pe inculpatul B.V. Martorul mai indică și faptul că cunoaște de la numiții P.M. și S.M., din Lipnița, că B.R. a fost de mai multe ori acasă la inculpatul B.V., și că cei doi vorbeau la telefon despre niște sume de bani pe care trebuiau să le împartă.

Revenind la relațiile dintre inculpatul B.V. și B.M.F., tribunalul a reținut că, ulterior discuțiilor referitoare la B.R., aflând de la martorul B.M.F. că acesta dorește să achiziționeze terenul cu ieșire spre bulevardul I.C.B. de la Ocolul Silvic, inculpatul i-a propus acestuia să-l ajute să obțină imobilul, comunicându-i că are relații foarte apropiate și cu alte persoane din Primăria Constanța. În acest sens, inculpatul B.V. i-a recomandat numitului B.M.F. să efectueze măsurătorile și să apeleze la serviciile numitului B.C.Ș., explicându-i acestuia că el întocmește și cadastrele pentru apartamentele A.N.L. și că numai în acest mod îi va fi admis dosarul la licitație, acest inginer fiind agreat de N.C. Cum reclamantul a fost de acord, inculpatul B.V. i-a solicitat suma de 2300 RON pentru întocmirea cadastrului și a luat legătura telefonic cu numitul B.C.Ș. care s-a deplasat ulterior și a efectuat măsurătorile, fapt confirmat și de acesta în cuprinsul declarației sale.

Pe baza actului cadastral întocmit, precum și a altor documente enumerate de inculpat, numitul B.M.F. a depus la Primăria Constanța dosarul înregistrat sub nr. 71974 din 12 mai 2009.

La o dată ulterioară, inculpatul B.V. i-a comunicat numitului B.M.F. faptul că a aflat despre un alt teren, situat în strada P. din Constanța, care s-ar scoate, de către Primăria Constanța, la licitație și, deoarece el nu are bani să îl achiziționeze, s-a gândit să-l întrebe pe el. Cum martorul a fost de acord, inculpatul i-a solicitat suma de 1.500 RON, cadastrul fiind întocmit, și de această dată, tot de numitul B.C.Ș. În același mod ca și în primul caz, numitul B.M.F. a întocmit un dosar pe care l-a depus la Primăria Constanța, sub nr. 94796 din 22 iunie 2009.

Tot cu ocazia acestor discuții, B.M.F. a precizat că inculpatul B.V. l-a întrebat dacă nu cunoaște pe cineva dornic să obțină un apartament A.N.L., urmând să fie date în folosință în preajma alegerilor prezidențiale din toamna anului 2009 un număr de 60 de astfel de imobile. Inculpatul i-a comunicat faptul că se solicită drept garanție la închiriere sume cuprinse între 500 euro pentru o garsonieră și 2.000 - 3.000 euro pentru un apartament. B.V. a precizat că ar mai fi liber un apartament, deoarece cumnatul lui nu are banii necesari.

În aceste condiții, numitul B.M.F. l-a pus în legătură pe inculpat cu numiții P.S.C. și Bu.I., martorul precizând că aceștia i-au dat inculpatului suma de 2.000 euro.

În mod similar, numitul B.M.F. l-a pus în legătură cu inculpatul și pe numitul A.M.N., acesta achitându-i pentru un teren situat în zona Service D. lui B.V. suma de 32.600 RON.

Martorul - denunțător B.M.F. precizează că și sora sa, numita B.M. a fost indusă în eroare de inculpat, care i-a promis că, prin intermediul comisarului B. din cadrul I.P.J. Constanța, îi va facilita admiterea la Școala de Poliție Cîmpina, fapt care nu s-a realizat. De asemenea, precizează că el i-a remis inculpatului în total suma de 35.000 RON și 2.000 euro, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

Numitul B.M.F. declară că inculpatul B.V. i-a creat convingerea că este foarte bun prieten cu numitul B.R. directorul R.A.E.D.P.P. Constanța și are multiple legături în Primăria Constanța deoarece s-a deplasat de mai multe ori cu acesta în sediul Primăriei unde a remarcat că era cunoscut de multă lume, în sensul că se oprea și vorbea cu angajații, intra în birouri și, de mai multe ori, în prezența sa, a sunat de pe telefonul mobil direct la biroul funcționarului sus-menționat, vorbind pe un ton familiar și apropiat cu acesta, fapt care l-a determinat să considere că toate faptele s-au petrecut cu știrea numitului B.R., formulând și față de acesta un denunț pentru luare de mită. Totodată a menționat că, la un moment dat, numitul A.M.N. a fost sunat pe telefonul său de chiar B.R. care i-a oferit informații cu privire la stadiul dosarelor depuse pentru obținerea terenurilor.

În continuare, numitul B.M.F. declară că, după o perioadă, înțelegând că ceva nu este în regulă, i-a solicitat inculpatului B.V. chitanțe pentru sumele de bani, însă acesta i-a motivat că au fost depuse la dosarele de la Primărie și urmează să fie atașate la contractele care se vor încheia. Nefiind convins de aceste afirmații, denunțătorul precizează că a devenit insistent și i-a cerut inculpatului să-i returneze sumele de bani, acesta însă a refuzat, invocând diverse pretexte, apoi nu i-a mai răspuns la telefon.

Aspectele reclamate de numitul B.M.F. sunt susținute și de denunțul formulat de numitul A.M.N. Acesta declară că, în vara anului 2009, prin intermediul numitului B.M.F., l-a cunoscut pe inculpatul B.V. Astfel precizează că a asistat la întâlnirea celor doi la ambele locații unde se aflau terenurile ce urmau a fi atribuite prin licitație numitului B.M.F. și a observat cum inculpatul B.V. a venit împreună cu un inginer de la cadastru. S-au efectuat măsurători, iar în zilele următoare a asistat la înmânarea de către B.M.F. inculpatului a mai multor sume de bani, în total 35.500 RON și 2.000 euro, reprezentând prețul terenurilor sau o parte din acestea.

De asemenea, numitul A.M.N. precizează că, în mai multe rânduri, a asistat la convorbirile telefonice purtate de inculpat cu numitul B.R., discuții ce aveau ca obiect aceste licitații. B.V. le comunica periodic stadiul dosarelor și, la un moment dat, chiar le-a dat numere de înregistrare de la Primărie, menționând că le pot vizualiza și pe site.

Denunțătorul declară în continuare că, numitul B.M.F. a verificat și el pe site-ul Primăriei Constanța și i-a confirmat că dosarele au fost înregistrate.

Având în vedere aceste aspecte, numitul A.M.N. subliniază că a căpătat încredere și, în momentul în care inculpatul B.V. i-a propus și lui să achiziționeze un astfel de teren, a fost de acord. Astfel, sus-numitul declară că a împrumutat suma de 32.600 RON de la niște cunoștințe și s-a deplasat împreună cu numitul B.M.F. și cu B.R. în zona Service D. unde i-a fost arătat un teren. Convenindu-i locația, A.M.N. i-a înmânat/ în primă fază, inculpatului, suma de 17.500 RON.

La câteva zile după aceea, numitul A.M.N. a primit un telefon cu număr privat prin care o persoană ce s-a recomandat a fi de la Primăria Constanța, i-a făcut legătura cu o altă persoană care s-a recomandat a fi B.R. Denunțătorul subliniază că dacă ar fi fost inculpatul și-ar fi dat seama întrucât ar fi recunoscut vocea acestuia. Persoana respectivă i-a comunicat faptul că banii au fost primiți, că s-a emis o chitanță și că, în următoarele zile, ar fi necesar să se achite și diferența. În aceste condiții, numitul A.M.N. i-a plătit inculpatului B.V. și a doua rată în sumă de 15.200 RON.

Sus-numitul precizează că, în ce privește cea de-a doua rată, s-a deplasat împreună cu inculpatul la Primăria Constanța pentru a lua legătura cu numitul B.R. și a-i înmâna personal banii. Aici a constatat că B.V. era cunoscut de multă lume și discuta cu angajații, creându-i impresia că este un obișnuit al, instituției. Numitul A.M.N. declară în continuare că, au urcat amândoi la etajul 2, inculpatul a intrat într-un birou, iar el a rămas pe hol. După puțin timp, B.V. a ieșit și i-a spus că B.R. este în ședință, dar să-i dea banii că intră el și îi înmânează acestuia. Martorul s-a conformat, inculpatul a intrat din nou în birou, a ieșit după câteva momente și apoi au plecat.

Ulterior, numitul A.M.N. declară că, întrucât B.M.F. i-a spus că inculpatul B.R. nu-i mai răspunde la telefon, a încercat și el să îl contacteze fără rezultat însă, realizând că au fost induși în eroare.

Acest martor face precizări amănunțite și în legătură cu alte amănunte care i-au format convingerea că B.V. are relații de prietenie cu B.R. și că poate să intervină în scopul cumpărării acelor loturi de teren. Astfel, arată că inculpatul suna în prezența sa la Primăria Constanța și se recomanda ca fiind „nepotul lui D.", de asemenea inculpatul cunoscând numele persoanelor și numerele interioare de telefon din primărie la care răspundeau aceste persoane. Totodată, martorul A.M.N. a fost sunat de B.R. (în percepția sa) care l-a informat în legătură cu numărul chitanțelor cu care au fost achitate terenurile, și data exactă a acestor chitanțe, acest aspect formându-i convingerea martorului că într-adevăr inculpatul B.V. a intervenit în mod eficient în sprijinul soluționării cererii sale. Inculpatul B.V. i-a mai furnizat și alte amănunte, cum ar fi stadiul intabulării terenului.

În legătură cu modul de înmânare a banilor de către A.M.N. lui B.V., în scopul de a fi dați mai departe funcționarului din Primăria Constanța, acest martor relatează că după ce a remis în două tranșe suma de 32600 RON inculpatului, la câteva zile a fost sunat de la un număr ascuns, persoana recomandându-se ca fiind de la Primăria Constanța, și punându-l pe un ton de așteptare, (specific instituțiilor publice, precum primăria) după care a vorbit o altă persoană care s-a recomandat ca fiind B.R., discuția fiind în sensul ca martorul să achite și diferența de bani. Cu ocazia achitării acestei diferențe, A.M.N. s-a deplasat împreună cu inculpatul B.V. la primăria Constanța, au intrat în sediu, au urcat la etajul II, iar inculpatul a intrat într-un birou. După puțin timp a ieșit și i-a relatat martorului că B.R. este într-o ședință, așa încât martorul trebuie să-i dea inculpatului banii, pentru ca acesta să intre în sala de ședință și să-i înmâneze lui B.R.

A.M.N. a urmat solicitarea inculpatului, convingerea sa fiind că inculpatul a înmânat acei bani funcționarului primăriei. La data de 10 decembrie 2009, numita P.S.C. a formulat, plângere penală față de inculpatul B.V. pentru comiterea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune.

În cuprinsul declarației formulate, martora P.S.C. precizează că, în cursul lunii octombrie 2009, l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul numiților C.M. și B.M.F. Acesta din urmă, cunoscând faptul că ea, împreună cu concubinul său locuiesc cu chirie, i-a spus că îi poate pune în legătură cu o persoană cu influență în Primăria Constanța care ar putea să le obțină o repartiție pentru un apartament A.N.L. Astfel, inițial, numita P.S.C., împreună cu numiții Bu.I. și B.M.F., s-au întâlnit în fața Primăriei Constanța cu inculpatul B.V. și acesta i-a comunicat faptul că, pentru obținerea apartamentului este necesar să fie întocmit un dosar cu mai multe documente, precum și suma de 1.500 euro. Totodată, inculpatul i-a spus numitei P.S.C. că îi trebuie o adeverință de venit și copie de pe cartea de muncă operată la zi. Deoarece această ultimă cerință nu era îndeplinită, numita P.S.C. a declarat că s-a deplasat împreună cu inculpatul la I.T.M. unde problema s-a rezolvat în aproximativ o oră, fapt care i-a întărit acesteia convingerea că inculpatul are multe cunoștințe și îi poate într-adevăr facilita atribuirea unui apartament A.N.L., în condițiile în care, în mod normal, la instituția respectivă, pentru rezolvarea unei asemenea probleme, era necesar să stea la coadă la mai multe ghișee și să se efectueze mai multe deplasări. De altfel, numita P.S.C. a precizat că, în sediul I.T.M., l-a auzit pe inculpat comunicându-i unui funcționar că vine din partea numitului B.R.

A doua zi, ca urmare a înțelegerii, s-a întâlnit din nou cu inculpatul B.V., tot în fața primăriei, pentru a-i înmâna suma de bani. Numita P.S.C. menționează că inculpatul B.V. a rugat-o să pună banii într-un ziar pe care l-a luat și cu care s-a îndreptat spre instituție, pentru a-i înmâna lui „R.", sus-numita neputând să precizeze exact dacă era vorba despre B.R. sau R.M.

După aproximativ 10-15 minute, inculpatul a revenit și i-a comunicat să stea cu telefonul aproape deoarece urmează să fie sunată de un funcționar de la primărie pentru a lua cheile apartamentului.

Ulterior, inculpatul B.V. a contactat-o din nou pe numita P.S.C. și i-a solicitat încă 4.000 RON, motivând că, întrucât are salariul mic, este necesar să achite în avans o parte din chirie, sumă pe care sus-numita a plătit-o.

După două săptămâni, realizând că a fost înșelată, numita P.S.C. a solicitat restituirea sumei de bani, inculpatul returnându-i suma de 500 euro și 2.000 RON.

În cuprinsul declarațiilor formulate persoana vătămată a precizat că inculpatul i-a creat impresia că are foarte multe relații, mai ales că știa foarte bine ce acte trebuie depuse pentru obținerea unui astfel de apartament, folosea, în contexte variate, diferite nume de persoane publice din municipiul Constanța și, întrebând alte cunoștințe, acestea i-au spus cât de greu se obține o astfel de locuință.

La data de 11 decembrie 2009, numita B.M. a formulat plângere penală față de inculpatul B.V., solicitând a se efectua cercetări față de acesta sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune.

Aceasta l-a cunoscut pe inculpat în luna iulie 2009, prin intermediul fratelui său, numitul B.M.F. Cu această ocazie, B.V. s-a oferit să îi găsească un loc de muncă în cadrul poliției, spunându-i că este nepotul d-lui D., șeful Poliției Rutiere Constanța și ar putea să o ajute să se înscrie la Școala de Poliție Câmpina. Totodată i-a comunicat și împrejurarea că îl cunoaște pe un lucrător de poliție B. din cadrul I.P.J. Constanța care fusese, de curând, transferat la Câmpina. Sus-numita precizează că, în legătură cu acest aspect, ea s-a interesat la alte persoane și a constatat că la sediul din b-dul Mamaia al I.P.J. Constanța, a lucrat într-adevăr o persoană cu numele B.

Ca urmare, fiind și luna iulie, perioadă când se făceau înscrieri la acea școală, a acceptat ca inculpatul să o ajute. Astfel, acesta i-a solicitat copii de pe toate documentele de studii, de stare civilă, tabel cu rudele, etc, acte pe care numita B.M. le mai depusese și anterior, când a susținut, fără succes, examenele pentru Poliția de Frontieră și pompieri și, de asemenea, suma de 2000 euro. În ce privește această sumă de bani, numita B.M. declară că inculpatul i-a solicitat-o expres pentru dl. B., reprezentând "atenția" pentru acesta, dar ea a înmânat-o inculpatului.

Tot în vederea completării dosarului, numita B.M. menționează că inculpatul i-a solicitat și o fișă medicală astfel că, împreună cu acesta s-a deplasat la Spitalul Militar Constanța, unde B.V. a luat legătura cu directorul spitalului, în sensul că a intrat la acesta în cabinet. După un timp, a ieșit, au fost preluați de o altă persoană care i-a îndrumat spre mai multe cabinete unde, pe măsură ce era consultată, medicii completau fișa. La un moment dat, întrucât trebuia să revină la locul de muncă, numita B.M. i-a lăsat fișa inculpatului, împreună cu o sticlă cu băuturi alcoolice, urmând ca acesta să continue completarea ei. Sus-numita subliniază că, din acel moment ea nu a mai văzut acel document, inculpatul spunându-i că a fost depus la dosar împreună cu toate celelalte acte, iar dosarul înmânat numitului B.

După o perioadă, B.V. i-a comunicat faptul că dosarul a fost depus și că s-a rezolvat și cu examenul de admitere, fiind înscrisă la Școala de Poliție de la Câmpina, deși numita B.M. nu se prezentase să susțină vreun astfel de examen.

Ulterior, inculpatul i-a solicitat să mai achite sumele de 2.300 RON, reprezentând taxa de școlarizare, 1.100 RON - taxa pentru manuale și 2.600 RON, taxa pentru internat, sume de bani pe care B.M. i le-a plătit.

În cursul lunii august, deoarece dorea o confirmare a faptului că, într-adevăr, este înscrisă la școală, dar și pentru a asista la achitarea sumelor de bani sus­menționate, B.M., împreună cu fratele său și cu inculpatul, s-au deplasat la Câmpina. Ajungând la poarta instituției, B.V. a discutat cu paznicul de acolo, iar când a revenit, le-a comunicat faptul că nu se poate intra deoarece se susține un examen. De menționat este că, anterior, acesta îi spusese numitei B.M. că nu are cum să intre în incinta școlii, având în vedere că ea figura ca fiind deja acolo. Astfel, s-au deplasat apoi la o secție de poliție din localitate unde inculpatul a intrat singur, iar când a revenit, le-a spus că a luat legătura cu altcineva și că a achitat sumele de bani. În momentul în care B.M. i-a solicitat o chitanță doveditoare, B.V. a motivat că aceasta a fost atașată la dosar, dar să stea liniștită deoarece a luat nota 9 la examenul de astăzi.

Întorcându-se la Constanța, realizând că ceva nu este în regulă, numita B.M. a contactat telefonic instituția din Câmpina și a constatat că nu există niciun angajat cu numele de B., motiv pentru care i-a solicitat inculpatului restituirea sumelor de bani, acesta refuzând pe motivul că el le-a înmânat persoanelor respective.

Conform susținerilor numitei B.M., tot în această perioadă, inculpatul i-a propus i să o ajute să obțină repartiția unui apartament A.N.L., comunicându-i că îl cunoaște foarte bine pe numitul B.R., director al R.A.E.D.P.P. Constanța. Astfel, i-a solicitat un alt dosar cu diverse documente și, totodată, suma de 2.000 euro, invocând faptul că aceasta este pentru numitul B.R., respectiv pentru ca acesta să aprobe repartiția. Sus-numita i-a înmânat acești bani și i-a mai dat ulterior și suma de 2.000 RON, tot în acest scop.

După desfășurarea alegerilor din 2009, deoarece numita B.M. a realizat că a fost indusă în eroare de inculpat, i-a solicitat restituirea și a acestei sume de bani, B.V. refuzând și motivând că, deoarece nu a "ieșit cine trebuie", iar banii fuseseră înmânați persoanelor invocate, nu are ce să facă.

Aspectele relatate de numiții B.M.F., A.M.N., P.S.C. și B.M. sunt susținute de declarațiile martorilor Bu.I., C.M., P.M. și B.C.Ș., precum și de procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice înregistrate și depuse la dosar de denunțători.

Astfel, potrivit acestor convorbiri telefonice, se confirmă susținerile coroborate ale martorilor denunțători, astfel: - inculpatul B.V. afirmă, în discuțiile cu B.M.F., că va utiliza 5000 din banii dați de B., pentru „capac", din sensul convorbirii rezultând că acest cuvânt este utilizat spre a defini operațiunea de mituire a unei persoane. Totodată, inculpatul furnizează amănunte din care rezultă că este implicat îndeaproape în campania electorală, și că are legături apropiate cu membri Partidului Social Democrat ce dețin funcții administrative - viceprimari, primari. Inculpatul amintește în mod repetat de o persoană pe nume „R." , rezultând din context, coroborat și cu explicațiile martorilor, că este vorba despre B.R.

Inculpatul B.V., în discuțiile cu B.M., vorbește explicit despre demersurile pe care le-ar fi făcut prin intermediul comisarului șef B. pentru ca aceasta să fie înscrisă la cursurile Școlii de Poliția Câmpina.

În acest sens, s-au constatat afirmațiile repetate ale inculpatului potrivit cărora a vorbit cu acest ofițer superior de poliție, pretins detașat de la Constanța la Școala de Poliție Câmpina la serviciul „Cadre" pentru a crea convingerea martorei că cele relatate sunt reale. Tot în discuțiile telefonice cu această martoră, inculpatul se referă și la situația apartamentului A.N.L. pretins contractat de martoră, ca și despre chitanțele de plată ce trebuiau înmânate acesteia și fratelui ei, confirmându-se astfel că inculpatul a primit de la cei doi sume de bani în legătură cu achiziționarea unei locuințe A.N.L. Inculpatul mai face referiri și la pretinse discuții și intervenții la „primar", la „R.", la faptul că funcționarii Primăriei Constanța au în dotare telefoane Z., al căror număr nu ar apare afișat, și astfel se explică faptul că, ori de câte ori martorii sunt apelați de la primărie, apare număr privat (ascuns).

La data de 23 iulie 2010, persoanele vătămate B.I. și B.D., au sesizat organele judiciare cu privire la săvârșirea de către inculpatul B.V. a infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 din C. pen.

În fapt, conform declarațiilor părților vătămate, acestea îl cunosc pe inculpat de mai mult timp, acesta fiind vecin cu bunicii numitei B.I., în localitatea Lipnița. Începând cu luna martie 2010, inculpatul îi vizita pe B.I. și B.D. din ce în ce mai des, motivând că are diverse treburi în Constanța și trecea să îi vadă.

La un moment dat, le-a comunicat faptul că unchiul său închiriase un apartament cu două camere pentru un văr care nu mai dorea să locuiască acolo și astfel trebuia să achite chiria, motiv pentru care i-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva care ar dori să se mute în acel apartament, menționând că chiria este de 60 RON pe lună, dar că unchiul său solicită o garanție de 2.500 RON. Dorind să îl ajute, numiții B.I. și B.D., negăsind nicio persoană interesată, au hotărât să subînchirieze ei, urmând ca acolo să se mute mama numitului B.D.

I-au comunicat această hotărâre inculpatului și i-au înmânat și suma de 2.500 RON pentru garanție.

Ulterior, în vederea încheierii contractului, inculpatul le-a spus celor doi că trebuie să se deplaseze împreună la un notar unde urmează să legalizeze mai multe documente, aceștia conformându-se. Totodată, cele două părți vătămate i-au înmânat inculpatului, la solicitarea acestuia, și documentele de identitate în original. După legalizarea actelor, B.V. le-a spus numiților B.I. și B.D. că trebuie să se deplaseze și la sediul R.A.E.D.P.P. Constanța unde vor depune o adeverință de venit a numitului B.D. apoi, cu restul de acte, la Primăria Constanța.

În acest moment, cei doi au întrebat de ce trebuie să depună actele și la cele două instituții ale statului, având în vedere că ei încheiau contractul cu o persoană fizică. Numita B.I. precizează că inculpatul nu le-a menționat anterior că este vorba despre un apartament al statului și că ea cunoștea că nu poate obține un astfel de imobil deoarece deținea în proprietate o casă. Față de aceste aspecte, inculpatul le-a răspuns că actele trebuie depuse și la aceste instituții întrucât așa este legal pentru încheierea unui contract de subînchiriere.

În continuare, după ce s-au deplasat la R.A.E.D.P.P. și B.V. a depus adeverința de salariu, le-a comunicat faptul că, de fapt, a înțeles greșit și că este vorba despre un apartament cu trei camere, fapt pentru care ar mai trebui să îi dea încă 500 RON la garanție. Cei doi i-au dat și această sumă de bani, urmând ca, în zilele următoare să se întâlnească cu unchiul inculpatului și să semneze contractul.

După aceste evenimente, B.V. nu le-a mai răspuns la telefon motiv pentru care persoanele vătămate s-au deplasat în localitatea Lanurile unde cunoșteau că inculpatul mai locuiește. Aici, în curtea unui prieten al inculpatului, cei doi au observat scuter-ul pe care inculpatul îl achiziționase de câteva zile și cu care se deplasase și la locuința lor. Observându-i, B.V. a sărit pe geam și a fugit pe câmp. În aceste condiții, numiții B.I. și B.D. au anunțat organele de poliție din localitate care s-au deplasat la fața locului. În prezența acestora, părțile vătămate l-au contactat din nou telefonic pe inculpat care i-a rugat să plece, să nu facă scandal pentru că a doua zi va veni el în Constanța și se vor rezolva toate problemele.

Numita B.I. a insistat însă ca inculpatul să vină și să le dea înapoi actele originale și, deoarece acesta a refuzat, prietenul său, în prezența organelor de poliție, a deschis cutia scuter-ului și le-a înmânat documentele care se aflau acolo, printre care și cărțile lor de identitate și adeverința pe care trebuia să o depună la R.A.E.D.P.P. Tot cu această ocazie, B.I. a constatat că scuter-ul a fost achiziționat chiar în ziua în care ea îi dăduse suma de 2.500 RON.

Ulterior, la insistențele părților vătămate, inculpatul s-a deplasat la un notar unde a semnat o declarație prin care recunoștea fapta comisă și se obliga să restituie suma de 3.000 RON, fapt care însă nu s-a mai întâmplat.

În cursul judecății, inculpatul a dat declarație prin care a recunoscut faptele astfel cum au fost prezentate în rechizitoriu. În declarația din cursul judecății, arată că cunoaște aceste fapte, aspect ce se confirmă și prin faptul că inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 03 mai 2012. De asemenea, inculpatul indică unele din persoanele ce au formulat plângeri împotriva sa, precum și faptul că a luat de la acestea sume de bani, susținând că intenționa să le restituie.

Tribunalul a reținut astfel că mijloacele de probă constând în plângerile și declarațiile persoanelor ce au remis sume de bani inculpatului, se coroborează atât între ele unele cu altele, cât și cu mijloace de probă obiective - convorbirile telefonice înregistrate, înscrisurile ce atestă cumpărarea de către o persoană apropiată a inculpatului a unui moped, exact în perioada în care inculpatul a încasat o sumă de bani importantă de la părțile vătămate B.I. și B.D. - precum și cu declarația din cursul judecății a inculpatului.

În ce privește declarațiile martorilor denunțători și a părților vătămate, tribunalul a apreciat că acestea reflectă adevărul, având în vedere că nu se întrevede un alt interes în afara celui de a se afla adevărul, pentru care persoanele respective au dat astfel de declarații. În acest sens, tribunalul reține că nu poate fi verosimilă posibilitatea ca martorii respectivi să urmărească un interes material ilicit-respectiv condamnarea pe nedrept a inculpatului și obligarea acestuia la despăgubiri materiale deoarece rezultă că inculpatul nu dispune de bunuri materiale sau alte venituri care ar putea face obiectul executării silite de către martorii denunțători și părțile civile.

Din perspectiva situației de fapt reținută de instanță trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 257 C. pen., constituie trafic de influență primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Pentru a se reține această infracțiune este necesar, printre altele, ca persoana care dă banii sau bunurile să fie de rea-credință, să aibă drept scop ca autorul să determine funcționarul să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, influența de care se prevalează inculpatul să se refere la un funcționar ale cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a intereselor celui care solicită intervenția, cerință care este îndeplinită și în situația în care învinuitul nu-l cunoaște pe funcționar, a menționat un nume fictiv sau a făcut numai referire la calitatea acestuia.

Tribunalul a apreciat că sunt întrunite aceste condiții. Astfel, chiar dacă prin adresa din 30 ianuarie 2012, R.A.E.D.P.P. Constanța a comunicat faptul că este doar administrator al domeniului public și privat al Municipiului Constanța și nu are atribut de dispoziție asupra bunurilor din patrimoniul municipiului, din cuprinsul art. 4 - Capitolul II: Obiectul de activitate al Regulamentului de Organizare și Funcționare al R.A.E.D.P.P., se deprinde faptul că această instituție administrează, gestionează și întreține: fondul locativ de stat, spații cu altă destinație decât aceea de locuință, terenuri etc, le exploatează eficient prin închirieri, asocieri, servicii, prestații și alte activități prevăzute de legile în vigoare și înstrăinează în calitate de mandatar bunuri din domeniul privat, aflate în administrarea sa.

De asemenea, conform pct. 4 al art. 5 din același document, instituția în speță perfectează contractele de închiriere. În aceste condiții, se constată că în toate cele patru cazuri, respectiv în cazul denunțurilor formulate de numiții B.M.F., A.M.N., P.S.C. și B.M., inculpatul B.V. a primit sume de bani, promițând că, prin intermediul cunoștințelor sale din cadrul Primăriei Constanța, un funcționar din serviciul de spațiu locativ le va înlesni repartizarea unor terenuri și a unor locuințe din fondul locativ al statului. Or, funcționarul desemnat de învinuit era chiar numitul B.R. - director al R.A.E.D.P.P. Constanța care chiar dacă nu avea ca atribuție directă repartizarea unor astfel de imobile, avea posibilitatea reală să înlesnească obținerea acestora. De remarcat este și faptul că, în ce privește denunțul formulat de numita B.M., din verificările efectuate a rezultat că, în cadrul I.P.J. Constanța - Serviciul de Resurse Umane, există o persoană cu numele de - B.C. având gradul de comisar-șef.

În ce privește pe numiții B.M.F., A.M.N., P.S.C. și B.M., tribunalul a reținut că, în raport de încadrarea juridică a faptelor, dar și în raport de poziția subiectivă a acestor persoane, conturată din probele dosarului, în sensul că acestea erau conștiente că demersurile pretinse ale inculpatului includ și o latură ilicită constând într-un trafic de influență pe care martorii l-au considerat real - asupra unor funcționari cu putere de decizie în privința soluționării solicitărilor lor, aceste persoane au calitatea de martori în prezentul proces penal, neputând pretinde restituirea de la inculpat a sumelor de bani înmânate acestuia. O astfel de solicitare ar contraveni dispozițiilor art. 257 alin. (2) - art. 256 alin. (2) C. pen.

În drept, faptele inculpatului B.V. care, în perioada iunie 2008 - octombrie 2009, a pretins și primit mai multe sume de bani de la numiții B.M.F., A.M.N., P.S.C. și B.M., promițându-le că, în scrrimbul acestor sume, va interveni pe lângă numitul B.R. - director al R.A.E.D.P.P. Constanța, pentru a le facilita atribuirea a trei terenuri, precum și a două apartamente tip A.N.L. în municipiul Constanța, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului B.V. care, în luna martie 2010, i-a indus în eroare pe numiții B.I. și B.D., cu prilejul încheierii unui contract de subînchiriere, conform situației de fapt expuse mai sus, producându-le acestora un prejudiciu în valoare de 3.000 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile Părții generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv în perioada iunie 2008 - octombrie 2009, a pretins și primit mai multe sume de bani de la numiții B.M.F., A.M.N., P.S.C. și B.M., promițându-le că, în schimbul acestor sume, va interveni pe lângă numitul B.R. - director al R.A.E.D.P.P. Constanța, pentru a le facilita atribuirea a trei terenuri, precum și a două apartamente tip A.N.L. în municipiul Constanța, și în luna martie 2010, i-a indus în eroare pe numiții B.I. și B.D., cu prilejul încheierii unui contract de subînchiriere, producându-le acestora un prejudiciu în valoare de 3.000 RON.

S-au avut în vedere și datele ce-l caracterizează pe inculpat acesta se află în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. proc. pen., în raport de condamnarea de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, prin sentința penală nr. 2115 din 17 septembrie 2003 a Judecătoriei Medgidia, din executarea căreia inculpatul s-a liberat condiționat la 17 mai 2005 cu un rest neexecutat de 254 zile închisoare, în raport de care se constată că nu s-a împlinit termenul de reabilitare. Cuantumul pedepselor ce vor fi stabilite va reflecta această stare de recidivă a inculpatului, în sensul sporirii lor, ca urmare a faptului că recidiva este o stare de agravare legală a pedepselor.

Tribunalul a mai constatat totodată că inculpatul a mai fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 399 din 29 martie 2012 a Judecătoriei Constanța, pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, conturându-se astfel comportamentul său predominant antisocial și periculozitatea sporită, ce necesită aplicarea unor pedepse, în cuantum sporit - instanța apreciind în aceste condiții că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantumul prevăzut de lege, fără a se reține în favoarea acestuia atenuante, scopul educativ al pedepsei neputând fi atins decât în regim de detenție.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că părțile vătămate B.D. și B.I. s-au constituit părți civile în termen legal și au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON.

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită a inculpatului constând în acțiunea inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate, prejudiciul suferit de aceștia, urmare a nerestituirii banilor, raportul de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs; vinovăția dovedită a inculpatului.

Având în vedere situația de fapt reținută, din care rezultă că prin fapta sa ilicită inculpatul B.V. a produs un prejudiciu material părților civile B.D. și B.I. cuantificat la suma de 3.000 RON, precum și poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut prejudiciul chiar în declarația dată în fața instanței, tribunalul, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. (1864) va admite acțiunea civilă formulată de părțile civile B.D. și B.I. împotriva inculpatului B.V. și va obligă pe inculpatul B.V. să plătească părților civile B.D. și B.I. suma de 3.000 RON reprezentând despăgubiri materiale.

În ce privește sumele de bani obținute de inculpat de la martorii B.M.F., A.M.N., P.S.C. și B.M., tribunalul a reținut că acestea fac obiectul confiscării speciale prevăzute de art. 256 -257 alin. (2) C. pen., deoarece sunt beneficii materiale pe care inculpatul le-a obținut prin săvârșirea unei infracțiuni.

Împotriva sentinței penale nr. 273 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța a declarat apel inculpatul B.V., care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt dovedite faptele imputate inculpatului sau în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii subiective; în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 2/P din 7 ianuarie 2014 Curtea de Apel Constanța în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul inculpat B.V. împotriva sentinței penale nr. 273 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța. A desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V. prin sentința penală apelată și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, alături de sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.V. din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), cu referire la art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, precum și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 399/2012 a Judecătoriei Constanța și sentința penală nr. 2282/2011 a Judecătoriei Medgidia, urmând ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

A înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale și a menținut celelalte dispoziții, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în faza apelului au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că prima instanță a analizat în mod întemeiat mijloacele de probă administrate în cauză, stabilind că în perioada iunie 2008 - octombrie 2009 inculpatul B.V. a pretins și primit mai multe sume de bani de la numiții B.M.F., A.M.N., P.S.C. și B.M., promițându-le că, în schimbul acestor sume, va interveni pe lângă numitul B.R. - director al R.A.E.D.P.P. Constanța, pentru a le facilita atribuirea a trei terenuri, precum și a două apartamente tip A.N.L. în municipiul Constanța, dar și intervenția pentru obținerea promovării la o școală de poliție, pentru B.M., fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a negat aceste acuzații, însă probele adrninistrate au dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului, având în vedere că declarațiile persoanelor în fața cărora inculpatul a susținut că își poate trafica influența față de numitul B.R. se coroborează între ele, se susțin reciproc, dar sunt confirmate și prin alte mijloace de probă.

Coroborând toate mijloacele de probă, având în vedere și argumentele primei instanțe, inclusiv aspectele ce țin de conduita inculpatului, care a recurs la diverse tertipuri pentru a face credibile afirmațiile sale privind influența pe care ar avea-o față de anumiți funcționari publici, s-a constatat că în mod corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, raportat la activitatea infracțională desfășurată față de numitul B.M.F.

S-a apreciat că în aceeași măsură este dovedită și activitatea infracțională desfășurată față de martorii A.M.N., P.S.C. și B.M., persoane care au aflat de la numitul B.M.F., direct sau indirect, despre influența pe care ar putea să o exercite inculpatul față de anumiți funcționari, pentru a facilita obținerea unor imobile sau, cum este cazul numitei B.M., promovarea unui examen de primire la o școală de poliție.

S-a reținut că nu sunt motive pentru a aprecia că faptele nu există, în raport de mijloacele de probă ori că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Inculpatul a susținut că își poate trafica influența pe lângă un funcționar public, a cărui existență este reală, a apelat la mijloace de natură a convinge martorii denunțători că influența sa este una certă, în condițiile în care a însoțit martorii la Primăria Constanța, unde a avut un comportament de natură a convine martorii să este o persoană cunoscută în instituție, parte din martori au fost contactați de o persoană care s-a recomandat B.R., întărindu-le convingerea asupra realității demersurilor inculpatului, inculpatul a mai rezolvat alte probleme minore pentru martori, care au avut reprezentarea influenței reale a inculpatului în anumite instituții publice; toate aceste aspecte au fost de natură să convingă martorii că inculpatul chiar are influență asupra unor funcționari publici și astfel poate să rezolve solicitările acestora, din acest motiv martorii denunțători au și plătit diverse sume de bani.

S-a reținut că modul de acțiune al inculpatului demonstrează cu certitudine că acesta a acționat cu intenție directă, în condițiile în care a pretins în mod nereal că are influență asupra unor funcționari publici, a încasat sume mari de bani a căror utilizare nu a putut-o justifica, iar inculpatul admite că nu îl cunoaște pe numitul B.R., deci nu putea să remită acestuia sumele de bani; pentru terenurile pe care martorii B.M.F. și A.M.N. doreau să le achiziționeze nu s-au organizat licitații, după cum nu au fost făcute demersuri nici pentru obținerea unor apartamente din fondurile A.N.L. pentru ceilalți martori denunțători, iar inculpatul a refuzat să restituie sumele primite.

S-a constatat că nu pot fi primite solicitările inculpatului de pronunțare a unei soluții de achitare în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sau art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de influență.

S-a apreciat că în mod corect a fost reținută starea de fapt și vinovăția inculpatului și în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune.

Părțile vătămate B.I. și B.D. au declarat că inculpatul le-a comunicat faptul că unchiul său închiriase un apartament cu două camere pentru un văr care nu mai dorea să locuiască și astfel trebuia achitată chiria, motiv pentru care i-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva care ar dori să închirieze acel apartament, menționând că chiria este de 600 RON pe lună, iar unchiul său solicită o garanție de 2.500 RON. Părțile vătămate au hotărât să închirieze apartamentul și i-au remis inculpatului suma de 2.500 RON. Ulterior, la solicitarea inculpatului, părțile vătămate i-au înmânat mai multe documente, inclusiv legalizate, pe care inculpatul a pretins că le-a depus la diverse instituții; inculpatul a mai solicitat suplimentar și suma de 500 RON. După acestea, inculpatul nu a mai răspunsul la apelurile telefonice ale părților vătămate, care l-au găsit însă în localitatea Lanurile, dar la apariția părților vătămate inculpatul B.V. a sărit pe geam și a fugit pe câmp. Ulterior, la insistențele părților vătămate, inculpatul s-a deplasat la un notar unde a semnat o declarație prin care recunoștea fapta comisă și se obliga să restituie suma de 3.500 RON.

Inculpatul a recunoscut că le-a promis părților vătămate închirierea unui apartament și a primit de la acestea suma de 3.000 RON, însă a susținut că promisiunile sale erau reale.

În faza de judecată inculpatul a declarat că a primit de la părțile vătămate suma de 3.000 RON pentru a le facilita închirierea unui apartament care aparținea unui prieten de familie, al cărui nume nu îl cunoștea, dar a cărui carte de vizită o deținea; inculpatul a recunoscut că nu cunoaște nici persoană cu numele B.Ma. Ulterior, inculpatul nu a mai indicat numele pretinsului prieten care deținea apartamentul pentru închiriere.

În faza de urmărire penală inculpatul a declarat că numita B.Ma. i-a explicitat să caute clienți pentru închirierea unui apartament ce era în proprietatea Primăriei Constanța, menționând că numita B.Ma. era angajată la Primăria Constanța; a mai arătat că partea vătămată B.I. a aflat despre posibilitatea închirierii apartamentului dintr-o discuție telefonică a inculpatului și i-a propus acestuia să închirieze ea apartamentul, propunere cu care B.Ma. a fost de acord, astfel că inculpatul a primit de partea vătămată B.I. suma de 3.000 RON pe care în data de 16 iulie 2010 a dat-o mai departe către B.Ma.

Declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală confirmă declarațiile date de părțile vătămate privind modalitatea în care a reușit să le convingă că pot închiria un apartament, însă inculpatul nu a putut dovedi că într-adevăr a avut posibilitatea reală de a le facilita părților vătămate închirierea un apartament, în condițiile în care nu există în realitate persoana indicată de inculpat, respectiv B.Ma.

Declarația inculpatului din faza de judecată confirmă inducerea în eroare a părților vătămate, în condițiile în care nu a existat niciun apartament aparținând Primăriei Constanța care să poată fi teoretic închiriat de părțile vătămate și inculpatul nu a indicat vreun alt apartament care să aparțină altei persoane și care să poată fi închiriat de părțile vătămate; inculpatul nu a fost în măsură să indice prietenul despre care a afirmat în faza de judecată că ar fi avut un apartament pentru închiriere.

Primirea sumei de 3.000 RON de către inculpat de la părțile vătămate rezultă și din declarația autentificată din 23 iulie 2010, dată de inculpat, în care recunoaște că a primit de la B.I. suma de 3.500 RON, cu titlu de garanție în vederea închirierii unui apartament situat în municipiul Constanța. În declarație se face referire la suma de 3.500 RON, care includea în realitate și suma de 500 RON, contravaloarea unui telefon despre care părțile vătămate credeau că a fost însușit de inculpat, astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate.

Inculpatul a cumpărat un scuter în data de 18 iulie 2010, după ce a primit banii de la părțile vătămate, ceea ce arată destinația sumei și caracterul mincinos al afirmațiilor inculpatului, în sensul că suma reprezenta o garanție pentru apartamentul ce urma a fi încheiat, fiind vădit că inculpatul a acționat cu intenția directă de a induce în eroare părțile vătămate.

Față de mijloacele de probă menționate, dar și poziția de recunoaștere a inculpatului din primul ciclu procesual, cu privire la această faptă, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus de prima instanță condamnarea inculpatului B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, nefiind motive a considera c