ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3294/2015

Decizia nr. 3294/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea curții de apel

Prin sentința civilă nr. 554 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de SC A. România SRL, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al B. Europe, A. Limited, C. NV, D. BV, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat notificarea MS/FD/438 din 31 ianuarie 2013, adresa MS/FD/707 din 14 martie 2013, notificarea MS/FD/1934 din 30 aprilie 2013 și adresa MS/FD/2238 din 14 iunie 2013 emise de pârâtă.

Recursul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând casarea și, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

În considerarea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici:

- s-a încălcat principiul neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite; în accepțiunea sa, în cauză nu produce efecte Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 pentru că la data la care C.N.A.S. a emis notificările contestate prevederile art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, completată prin O.U.G. nr. 110/2011 nu mai erau în vigoare;

- excluderea TVA din consumul centralizat de medicamente ar fi echivalat cu încălcarea prevederilor legale speciale;

- intimata nu a fost prejudiciată prin punerea în aplicare a prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, având dreptul de a beneficia de deducerea TVA, în conformitate cu legislația fiscală națională și cu Directiva 2006/112 privind TVA;

- referitor la motivarea insuficientă a actelor atacate și la erorile care au condus la calcularea greșită a indicatorilor comunicați, recurenta susține că raportările efectuate de către casele de asigurări de sănătate către C.N.A.S. conform Ordinului C.N.A.S. nr. 927/2011 sunt situații valorice centralizate pe canale de eliberare; aceste documente nu sunt întocmite distinct pe fiecare medicament (cod CIM) sau deținător APP/reprezentanți legali ai acestora, astfel că nu relevă informații legate de consumul trimestrial individual al fiecărui plătitor de contribuție; instanței de fond i s-au comunicat toate informațiile disponibile cu privire la consumul de medicamente care a stat la baza contribuției trimestriale;

- prin neplata contribuției se generează o situație de îngrădire a accesului la medicamente al asiguraților.

Apărările SC A. România SRL

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 august 2014, intimata SC A. SRL, în nume propriu, precum și în calitate de reprezentant legal, în sensul O.U.G. nr. 77/2011, al următorilor deținători de autorizație de punere în piață de medicamente:

- D. BV cu sediul în Einsteinweg, Olanda, care nu este persoană juridică română;

- C. NV, cu sediul în Kloosterstraat, Olanda, care nu este persoană juridică română;

- B. Europe, cu sediul în Bruxelles, Belgia, care nu este persoană juridică română;

- A. Limited, cu sediul în Heftfordshire, Marea Britanie, care nu este persoană juridică română,

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 se aplică și actelor administrative atacate în prezenta cauză, pentru că produce efecte asupra tuturor situațiilor juridice aflate în derulare.

Referitor la descrierea cadrului legal în are se fac raportările consumatorilor finali de medicamente decontate din FNUASS și la valoarea CTt și Bat, intimata a susținut că, la fel ca la judecata în primă instanță, recurenta are o abordare contradictorie, nefiind clară poziția sa în privința notificării aferente trimestrului IV al anului 2012.

Invocarea dreptului de deducere a TVA este în opinia intimatei, neavenită, fiind fără legătură cu cauza.

Intimata a reluat situația medicamentelor cu privire la care instanța de fond a reținut neconcordanțe, subliniind că afirmațiile recurentei sunt lipsite de obiect întrucât critică de fapt considerente inexistente în sentință.

Și în ceea ce privește critica referitoare la destinația veniturilor obținute ca urmare a aplicării contribuției, intimata susține că este nerelevantă și totodată imposibil de circumscris în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea pronunțată la data de 23 iulie 2015 s-a primit punctul de vedere exprimat de către magistratul asistent raportor în sensul admisibilității recursului, dispunându-se ca soluționarea căii de atac să se realizeze conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea sau reformarea acesteia.

Intimata-reclamantă SC A. România SRL, în nume propriu și în calitate de reprezentat al unor deținători de autorizație de punere pe piața de medicamente din România (societăți străine indicate la pct. 3 din această decizie) a supus controlului de legalitate două acte administrative emise de recurenta-pârâtă C.N.A.S. în temeiul O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, respectiv notificările privind valoarea procentului „p” pentru trimestrul IV al anului 2012 (13%) și pentru trimestrul I al anului 2013 (15,87%), precum și consumul de medicamente suportat din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății.

Curtea de apel a anulat ambele acte atacate, găsind fondate toate criticile reclamantei: atât cele referitoare la includerea TVA în consumul centralizat de medicamente, cât și cele referitoare la elementele eronate/incomplete privind unele medicamente, care nu permit contribuabilului să verifice parametrii pe baza cărora urmează să calculeze și să vireze contribuția clawback, prevăzută de art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Soluția primei instanțe este corectă, fiind rezultatul aplicării corespunzătoare a Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 (publicată în M. Of. la data de 20.02.2013) și al analizării judicioase a înscrisurilor administrate pentru clarificarea aspectelor litigioase privind consumul de medicamente.

Răspunzând punctual la criticile recurentei, centrate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține, mai întâi, că problema esențială a cauzei vizează efectele deciziei prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu referire expresă la sintagma „care include și TVA”.

Contrar susținerilor recurentei, instanțele judecătorești au obligația de a aplica decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate și în cauzele pendinte, aceasta fiind de altfel optica instanței constituționale exprimată prin mai multe decizii (e.g. Decizia nr. 223/2012).

Mai mult, după cum bine a sesizat judecătorul fondului, la data publicării deciziei Curții Constituționale, (20.02.2013), prima notificare se afla în procedura administrativă de contestare (finalizată la data de 14.03.2013) iar cea de-a doua notificare încă nu fusese emisă (30.04.2013).

Ca atare, recurenta nu putea ignora considerentul decisiv al deciziei Curții Constituționale, potrivit căruia „în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională”.

Acest considerent răspunde de altfel criticii punctuale a recurentei referitoare la includerea TVA în consumul centralizat de medicamente în temeiul legislației speciale, în sensul că, indiferent de forma O.U.G. nr. 77/2011, calcularea contribuției prin raportare la o bază ce conține și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Prin urmare este nelegală includerea TVA în consumul centralizat de medicamente comunicat prin cele două notificări.

Nici critica referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor legale care reglementează dreptul de deducere a TVA, nu poate fi primită.

Instanța de fond a argumentat convingător că titularii obligației de plată a contribuției trimestriale calculează suma datorată conform dispozițiilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, aplicând formula stabilită prin acest act normativ, fără a avea posibilitatea să intervină asupra datelor primite de la C.N.A.S., prin deducerea TVA din consumul de medicamente.

Pe de altă parte, în cauza de față se examinează legalitatea stabilirii contribuției clawback de către C.N.A.S., iar nu problema existenței ori a modalității de exercitare a dreptului de deducere a TVA, în vederea asigurării neutralității acestei taxe.

În fine, nici criticile care privesc erorile semnalate de contribuabil în privința unor medicamente, confirmate de curtea de apel,nu pot primi o rezolvare favorabilă, în contextul în care instanța le-a examinat detaliat, pe baza înscrisurilor furnizate de părți, explicând pentru fiecare, în parte, care sunt argumentele pentru care consumul comunicat de recurentă nu poate fi cel real. De altfel, recurenta nu face decât să reitereze aspectele prezentate în întâmpinarea de la fondul cauzei și să arate că nu are competența de a urmări trasabilitatea medicamentelor pe tot lanțul, de la fabricație și/sau distribuție până la nivel de farmacie comunitară, farmacie de spital, etc.

Or, în condițiile în care transmiterea datelor la care se referă art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 se realizează într-o manieră care nu îi dă contribuabilului posibilitatea să verifice modul în care au fost colectate și, mai mult, nici C.N.A.S. nu este în măsură să prezinte documente justificative pentru consumul centralizat de medicamente înregistrat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în mod corect prima instanță a hotărât, și din acest motiv, anularea celor două notificări.

Toate celelalte aspecte învederate de recurentă, referitoare la cadrul normativ, la procedura de raportare și centralizare a datelor privind consumul de medicamente, ori la destinația contribuției clawback nu reprezintă veritabile critici la adresa sentinței, deși au fost expuse ca atare de către recurentă.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că soluția din prezenta cauzei este conformă cu jurisprudența în materie, reliefată prin numeroase decizii (e.g. nr. 1993/2015, nr. 2126/2015, nr. 2423/2015, nr. 2712/2015).

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 554 din 18 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2015.