ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 636/2018

Decizia nr. 636/2018

Asupra cauzei de față, prin

raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la de 15 aprilie 2016 pe rolul

Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanta A. Cluj-Napoca a chemat

în judecată pe pârâta B., pentru a fi obligată aceasta la plata sumei

de 206.178,62 lei, reprezentând prejudiciu survenit ulterior rămânerii

definitive a Hotătârii penale nr. 224 din 18 februarie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/117/2012 precum

și dobânzile asupra depozitelor desființate ilegal, până Ia

plata integrală a debitului.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 639 din 18 noiembrie

2016

a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 20.042,31 lei, reprezentând prejudiciu

survenit ulterior rămânerii definitive a Deciziei penale nr. 224/A/2013

pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/117/2012 și a

respins restul pretențiilor reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta

A., Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr.

248 din 3 mai

2017

a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs

reclamanta A. Cluj-Napoca, cu a cărui soluționare a fost

învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Reclamanta a criticat în recurs faptul că

instanța de apel a menținut dispozițiile primei instanțe în

ceea ce privește solicitarea de acordare a prejudiciului rezultat din

diferența de curs valutar aferentă sumelor blocate în conturi,

respectiv pentru sumele de 251 de lei și 6.902,52 de lei.

O altă critică a vizat faptul că prima

instanță a redus onorariul avocațial plătit, reținând

că suma de 6.516,55 de lei a fost achitată la data de 14 iunie 2013,

ulterior pronunțării deciziei penale și, deci, nu putea

reprezenta un prejudiciu ulterior hotărârii, în condițiile în care pârâta

nu a solicitat acest lucru.

Ultima critică se referă la plata dobânzilor

pentru depozitele desființate ilegal.

Recurenta a susținut că, deși, a fost de

acord cu plata acestora, instanța de apel a reținut că

reclamanta nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să

lămurească situația dobânzilor.

În condițiile în care pârâta nu a formulat nicio

obiecțiune împotriva modului de caicul al acestora dobânzi și nici

prima instanță nu a solicitat vreo clarificare a acestui calcul,

reclamanta nu avea de ce să solicite efectuarea expertizei contabile de

specialitate.

Pârâta a recunoscut existența unui prejudiciu

ulterior prin dobânzile neîncasate și cu toate acestea instanța de

apel, reținând incidența art. 1385 C. civ., nu a acceptat repararea

integrala a prejudiciului.

Recurenta a încadrat criticile de nelegalitate în motivul

de recurs prevăzut de art. 488 alin. l pct. 8 C. proc. civ.

Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a dispus prin rezoluția din 3 iulie 2017 măsurile procesuale

impuse de derularea procedurii de filtru și întocmirea raportului privind

admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în

19 iulie 2017, intimata B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 3 august 2017 a fost înregistrat la dosarul

cauzei răspunsul la întâmpinare formulat de către recurentă,

prin care a combătut apărările intimatei.

Raportul a fost întocmit și la 10 noiembrie 2017, iar

prin rezoluția din 23 noiembrie 2017 s-a dispus comunicarea lui, pentru ca

părțile să depună puncte de vedere la raport, dovezile de

comunicare aflându-se la filele 39-42 dosar.

Nu au fost depuse la dosarul cauzei puncte de vedere la

raport în termenul prevăzut de dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Constatându-se încheiata această etapa a procedurii

de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor a data de 22

februarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără

citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată

că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente;

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt

hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de

recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat de O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute

de Legea nr. 2/2013, până la data de 31 decembrie 2016 și, ulterior

de O.U.G. nr. 95 din 8 decembrie 2016 pentru prorogarea unor termene

prevăzute de Legea nr. 2/2013 în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația

civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și

de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De

asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În speță, decizia instanței de apel,

atacată cu recurs, a fost pronunțată într-o acțiune în

răspundere civilă delictuală, evaluabilă în bani, în care

pretențiile sunt în cuantum de 206.178,62 de Iei.

Având în vedere că cererea de chemare în

judecată este evaluabilă în bani, iar valoarea pretențiilor nu

depășește pragul valoric de 1.000.000 lei, se constată

că, în speță, este incident art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013,

astfel încât hotărârea atacată nu este supusă căii de atac

a recursului, în raport de criteriul valoric.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M.

Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională, admițând

excepția de neconstituționalitate, a statuat că sintagma precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirii punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ. este neconstituțională. Această decizie,

însă, nu este aplicabilă în speță, întrucât decizia recurată

a fost pronunțată la data de 3 mai 2017, anterior datei

publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. nr. 582 din

20 iulie 2017, având în vedere considerentele deciziei Curții

Constituționale cu

privire la

efectele deciziei Curții Constituționale față de

hotărârile judecătorești pronunțate înainte de publicarea

acesteia.

Cum decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, conform dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., competența de soluționare a prezentei

căi de atac aparține Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că

o hotărâre nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres

prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a

hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula

având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129

din Constituție.

Prin urmare, având în vedere obiectul litigiului dedus

judecății - acțiune în răspundere civila delictuală,

evaluabilă în bani-față de cele sus menționate, Decizia civilă

nr. 248/A din 3 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă,

atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă prin lege,

cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să

respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. Cluj-Napoca

împotriva Deciziei civile nr. 248/A din 3 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția

I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.

Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 248/A din 3 mai 2017 a Curții de

Apel Cluj, secția I civila.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publica,

astăzi 22 februarie 2018.