ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1982/2017

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 25 ianuarie 2017, Tribunalul București, secția a III a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare formulată de pârâta A. împotriva încheierii din 19 octombrie 2016, prin care i-a fost respinsă cererea reconvențională.

Prin decizia civilă nr. 273/A din 23 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de pârâta A., reținând în motivarea acestei soluții dispozițiile art. 200 alin. (7) Noul C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, nefiind supusă nici unei căi de atac.

Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs pârâta A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 13 aprilie 2017.

Prin decizia civilă nr. 1295 din data de 21 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 273A din 23 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că decizia nr. 273/A din 23 martie 2017 a Curții de Apel București, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare formulată în baza dispozițiilor art. 200 alin. (7) C. proc. civ., nu este supusă recursului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta A., solicitând admiterea acesteia și exprimându-și, pe larg, nemulțumirile cu privire la modul de soluționare a cauzei în fața instanțelor anterioare.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc. judecata. Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, așa cum s-a arătat, contestatoarea s-a declarat nemulțumită generic de hotărârea atacată, susținând nemulțumirile cu privire la modul de soluționare a cauzei în fața instanțelor anterioare.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Or, în speță, se constată că prin decizia nr. 1295 din data de 21 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 273 A din 23 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța supremă reținând că decizia atacată, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare formulată în baza dispozițiilor art. 200 alin. (7) C. proc. civ., nu este supusă recursului.

Recursul contestatoarei a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5) N C. proc. civ., conform căruia "În cazul în care completul este în unanimitate de acord ca recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 (...), anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Rezultă că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

În acest context, nemulțumirile contestatoarei nu pot face obiect de analiză, câtă vreme a exercitat contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțate conform art. 493 alin. (5) N C. proc. civ., adică nesupusă vreunei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de pârâta A. împotriva deciziei nr. 1295 din data de 21 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2017.