ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/99/2016, reclamanta UAT Valea Seacă a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Iași și Ministerul Tineretului și Sportului, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâților la emiterea actului administrativ protocol de predare-primire a clădirilor existente și a inventarului de patrimoniu al obiectivului Tabăra Căprioara, în conformitate cu legislația în vigoare;

- constatarea transferului dreptului de proprietate asupra celor cinci clădiri identificate pe terenul intitulat Tabăra Căprioara în favoarea reclamantei;

- obligarea pârâților la cuantificarea și la plata tuturor costurilor ocazionate de transferul dreptului de proprietate;

- obligarea pârâților la plata unor penalități de întârziere de 500 RON/zi întârziere pentru fiecare zi înregistrată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data încheierii Protocolului de predare primire,;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin Sentința nr. 34 din 17 ianuarie 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere obiectul primul petit de cerere ce vizează obligarea pârâților la emiterea protocolului de predare-primire a clădirilor existente și a inventarului de patrimoniu al obiectivului Tabăra Căprioara, act calificat de către reclamantă ca fiind un act administrativ-individual, în raport de care a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru argumentul poziționării centrale a autorității emitente, în speță Ministerul Tineretului și Sportului.

Tribunalul a mai reținut că în stabilirea competenței materiale nu interesează dacă, în concret, actul dedus judecății intră sau nu în sfera actelor administrative, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, această chestiune vizând admisibilitatea acțiunii ce urmează a fi dezlegată de instanța competentă.

2.2. Prin Sentința nr. 71 din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat ICCJ în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În primul rând, curtea de apel a constatat că sentința Tribunalului Iași de declinare a competenței materiale se plasează în afara cadrului legal, din perspectiva momentului până la care instanța este obligată să-și verifice propria competență, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

A reținut curtea de apel că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața Tribunalului Iași a fost 5 septembrie 2016, termen la care instanța nu a tranșat deloc aspectul competenței sale generale, materiale sau teritoriale, limitându-se la comunicarea cererii de intervenție, introducerea în cauză a titularului dreptului, solicitând, totodată, precizări cu privire la titularul dreptului de proprietate.

Nici la următoarele patru termene de judecată, Tribunalul Iași nu a procedat la verificarea propriei competențe, trecând la admiterea în principiu a cererii de intervenție și a titularului dreptului, la administrarea de probe și la soluționarea altor excepții procesuale.

Practic, ulterior finalizării cercetării judecătorești, la al șaselea termen de judecată, după repunerea cauzei pe rol, Tribunalul Iași a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Curtea de apel a constatat că motivele avute în vedere de tribunal pentru a proceda în această manieră erau contemporane însăși momentului sesizării acesteia, pe parcursul judecării cauzei neexistând nici un element de noutate care să justifice declinarea competenței, ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate.

Ca atare, prin invocarea excepției necompetenței materiale după momentul limită prevăzut de lege, eventuala necompetență a instanței sesizate, Tribunalul Iași, s-a acoperit, consecința fiind aceea că această din urmă instanță este exclusiv competentă să soluționeze pricina de față, înlăturând posibilitatea efectuării oricăror considerații referitoare la posibila competență a vreunei alte instanțe.

În subsidiar, curtea de apel a observat că în speță nu a fost identificat de către reclamantă și nici de către Tribunalul Iași vreun act administrativ tipic sau asimilat, prin raportare la autoritatea centrală, care ar fi putut atrage competența curții de apel.

Practic, din expunerea situației de fapt reiese nemulțumirea reclamantei față de pretinsul refuz nejustificat al Direcției Județene de Tineret și Sport Iași de predare a imobilelor aflate pe terenul Taberei Căprioara.

Din cuprinsul art. 10 din Legea nr. 554/2004 reiese că aspectul competenței materiale este partajat în materia contenciosului administrativ între tribunale și curți de apel în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ supus judecății și nu de rangul pârâtului chemat în judecată.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Valea Seacă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect principal obligarea pârâților Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Iași și Ministerul Tineretului și Sportului la încheierea protocolului de predare-primire a clădirilor și a inventarului de patrimoniu aferent obiectivului "Tabăra Căprioara".

Din expunerea situației de fapt, reiese că reclamanta se consideră vătămată de refuzul pârâtei Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Iași de a da curs solicitărilor sale în vederea transpunerii în practică a prevederilor H.G. nr. 48/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1.345/2001 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările și completările ulterioare, prin care imobilul,,Tabăra Căprioara" a fost atestat în domeniul public al Comunei Valea Seacă, în sensul de a proceda la încheierea protocolului de predare-primire a imobilului în discuție.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, esențial pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze litigiul este criteriul rangului autorității publice, local sau central, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal sau care a refuzat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim și care ar putea fi obligată la emiterea actului administrativ/efectuarea unei anumite operațiuni administrative.

Cum obligația de predare a clădirilor și a inventarului de patrimoniu aferent obiectivului "Tabăra Căprioara", la care se referă pretinsul refuz nejustificat, aparține deținătorului, în speță Direcției Județene pentru Sport și Tineret Iași, care se încadrează în categoria autorităților publice locale, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Un argument în plus pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea tribunalului, după cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Iași, este cel de ordin procedural, reprezentat de dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora, necompetența materială poate fi invocată de părți ori de către judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Cum în cauză condițiile instituite de aceste dispoziții legale nu au fost respectate, Tribunalul Iași procedând la invocarea excepției de necompetență materială ulterior închiderii dezbaterilor, cu ocazia repunerii cauzei pe rol, competența materială de soluționare a cauzei a fost câștigată în mod definitiv de această instanță, pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

În consecință, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Valea Seacă în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Iași, Ministerul Tineretului și Sportului și intervenienții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și SC A. SRL, în favoarea Tribunalului Iași - SCAF.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017

Procesat de GGC - LM