ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 565/2018

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 95/F din data de 18 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, printre altele în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de necostituționalitate a dispozițiilor art. 452 C. proc. pen.

S-a reținut că, deși excepția a fost invocată doar cu privire la dispozițiile art. 452 C. proc. pen., din motivarea acesteia rezultă că petenta revizuentă urmărește în fapt să fie supuse controlului de neconstituționalitate mai multe dispoziții, respectiv art. 453 alin. (3) și art. 457 alin. (2) C. proc. pen., în măsura în care prin care hotărârile definitive pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 341 C. proc. pen. sunt excluse de la controlul judiciar pe calea revizuirii sau din cauza lipsei de conciziune/neclarității acestuia, prin hotărâri definitive nu s-ar înțelege și încheierile definitive pronunțate în plângerile contra soluțiilor de clasare judecate potrivit art. 341 C. proc. pen., prin invocarea art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recurenta A.

Examinând recursul declarat de recurenta A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru motivele arătate în continuare:

Înalta Curte de Casație și Justiție, reține că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanței judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Astfel, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate poate fi primită atunci când îndeplinește condițiile peremptorii de admisibilitate anterior menționate.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din interpretarea logico - juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și 3 al Legii nr. 47/1992 modificată și republicată rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale o produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Dacă cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu, pe cale de consecință, este irelevantă situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată.

Totodată, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, iar nu și atunci când se tinde la modificarea și completarea acesteia, aspect care este de competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția României.

0r, în speță, excepția ridicată de recurenta A. tinde la completarea legii procesual penale în sensul că dispozițiile art. 452 C. proc. pen. nu permit un control judiciar efectiv, pe calea revizuirii a hotărârilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în plângerile formulate împotriva soluției de clasare, aspect ce excede competenței funcționale a Curții Constituționale, astfel cum este prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cum de altfel, s-a stabilit în jurisprudența instanței de contencios constituțional (în acest sens, Decizia nr. 152 din data de 12 octombrie 1999, publicată în M.O. nr. 3/2000; Decizia nr. 6 din data de 18 ianuarie 2000 publicată în M.Of nr. 127/2000; Decizia nr. 393/1997, publicată în M.Of. nr. 143/1998; Decizia nr. 63/1998 publicată în M.Of. nr. 195/1998).

Astfel, se constată că, în mod corect judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de necostituționalitate a dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., formulată de petenta revizuentă A.

În motivarea sentinței judecătorul de cameră preliminară a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de A. cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 C. proc. pen. reprezintă o reiterare a cererii anterioare respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din data de 20 martie 2018, definitivă prin Decizia nr. 411 din data de 2 mai 2018, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală argumentele expuse în acea încheiere fiind aplicabile și în soluționarea prezentei cereri în condițiile în care deși se invocă neconstituționalitatea art. 452 C. proc. pen. în realitate, vizează aceleași aspecte de neconstituționalitate analizate anterior prin încheierea din 20 martie 2018.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva Sentinței penale nr. 95/F din data de 18 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva Sentinței penale nr. 95/F din data de 18 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă recurenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2018.

Procesat de GGC MM