ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1837/2017

HOTĂRÂRE

17.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1837/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, la data de 09 septembrie 2016, sub nr. 20308/2016, reclamanții Colegiul Medicilor Veterinari din România și A. au chemat în judecată pe pârâtele Asociația B. și C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate caracterul denigrator și calomnios al afirmațiilor lansate în mediul public la data de 03 iunie 2016, în mod simultan de către ambele pârâte, prin intermediul documentelor "Harbuz - Atentat la sănătatea publică", "Către cetățenii municipiului Piatra Neamț" și "Scrisoare Deschisă", afișate pe pagina de internet x, respectiv comunicate publicației stiri-neamț.ro în vederea unei difuzări realizate în aceeași zi; să constate încălcarea, prin acestea, a dreptului la imagine al reclamantei persoană juridică și, respectiv, a dreptului la demnitate, onoare și reputație al reclamantului - persoană fizică; să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 20.000 euro către reclamantul A., reprezentând daune morale pentru atingerea adusă dreptului la demnitate, onoare și reputație; să dispună obligarea pârâtei persoană juridică la înlăturarea de pe pagina de internet x a celor trei documente cu conținut calomnios și la afișarea pe aceeași pagină de internet a dispozitivului hotărârii, timp de cel puțin 30 de zile consecutive, precum și să dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că, pe fondul recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății Animalelor (OIE), la sfârșitul anului 2007 a fost demarat un amplu proces legislativ de modificare și completare a O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Proiectul de modificare a fost adoptat în forma finală la 10 septembrie 2013 sub forma Legii nr. 258/2013, principala noutate din perspectiva cererii deduse judecății fiind aceea a instituirii unei obligații clare de identificare a câinilor, respectiv de înregistrare a acestora într-un registru general.

Au mai arătat reclamanții că A.N.S.V.S.A. a emis Ordinul nr. 1/2014 având ca obiect identificarea și înregistrarea câinilor fără stăpân, sub forma unei colecții de informații aflată în gestiunea Colegiului Medicilor Veterinari din România, al cărui președinte a fost, în perioada 2004 - 2010, reclamantul A. (ulterior acesta ocupând funcția de prim vice-președinte al acestei asociații profesionale). Emiterea acestui ordin a generat nemulțumiri din partea diferitelor organizații care gestionau baze de date private, printre care și pârâta Asociația B.. Pe fondul acestor nemulțumiri, profitând de polul de interes generat de alegerile locale din vara anului 2016 și de faptul că reclamantul A. a candidat pentru funcția de primar al orașului Piatra Neamț, pârâtele au lansat la adresa reclamanților o serie de acuzații calomnioase, cu intenția de a discredita Registrul de evidență și pe cei care îl gestionează.

Astfel, au fost redactate trei "documente manifest", respectiv:

"Harbuz - Atentat la sănătatea publică", "Către cetățenii municipiului Piatra Neamț" și "Scrisoare deschisă", afișate pe pagina de internet x, respectiv comunicate publicației stiri-neamt.ro în vederea difuzării.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 252, art. 253 și art. 257 coroborate cu cele ale art. 58, art. 72, art. 73, art. 1349, art. 1357, art. 1370 și următoarele din C. civ.

În ceea ce privește competența teritorială a Judecătoriei sectorului 5 București, reclamanții au menționat în cererea de chemare în judecată că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât afirmațiile pe care le consideră calomnioase au fost aduse la cunoștința publicului prin afișare pe două pagini de internet, astfel că prejudiciul s-a produs inclusiv la sediul Colegiului Medicilor Veterinari din România, din București, Splaiul Independenței, sector 5.

Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București, apreciind că instanța competentă este Judecătoria Turda, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei Asociația B. și unde au fost postate în mediu virtual documentele incriminate.

Prin sentința civilă nr. 2728 din 11 aprilie 2017, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâte, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.:

"cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În conformitate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 din același act normativ, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită, în afară de instanța prevăzută la art. 107 mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta respectivă sau s-a produs prejudiciul; fapta imputată pârâtelor Asociația B. și C. constă în publicarea a trei documente cu conținut calomnios pe site-ul asociației pârâte, respectiv în transmiterea documentelor către publicația stiri-neamt.ro. în vederea difuzării.

A conchis această instanță că, întrucât eventualul prejudiciu suferit de reclamanți s-a produs încă din momentul afișării celor trei documente în mediul online, accesibil oricând publicului, nu există niciun motiv pentru a se disocia locul producerii prejudiciului de locul publicării afirmațiilor pretins denigratoare; prin urmare, s-a apreciat că sunt deopotrivă competente să soluționeze prezenta cauză atât instanța sediului asociației pârâte, cât și instanța în a cărei circumscripție are sediul publicația stiri-neamt.ro.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 20 iunie 2017, sub același număr unic de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1649 din 21 septembrie 2017, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții Colegiul Medicilor Veterinari din România și A., în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

A reținut această instanță că cererea dedusă judecății este întemeiată pe dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală; prin urmare, competența de soluționare se stabilește prin raportare la dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., fiind vorba de o competență teritorială alternativă.

În motivarea soluției de declinare a competenței teritoriale, Judecătoria sectorului 5 București, deși a reținut aceleași dispoziții legale (art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.), a conchis că, fiind vorba de documente publicate în mediul online, accesibile oricând publicului, nu se poate disocia locul publicării de locul producerii prejudiciului, astfel că sunt deopotrivă competente atât instanța de la sediul pârâtei, cât și instanța în a cărei circumscripție își are sediul publicația stiri-neamt.ro.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, competența teritorială revine instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului (în speță Judecătoria Turda), instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită (Judecătoria Piatra Neamț) și instanța de la locul producerii prejudiciului (Judecătoria sectorului 2, respectiv Judecătoria sectorului 5 București); toate aceste patru instanțe sunt deopotrivă competente în soluționarea acestei cereri, alegerea fiind făcută exclusiv de reclamant.

În opinia Judecătoriei Turda, în mod evident locul unde s-a produs prejudiciul este locul unde domiciliază reclamantul, aceasta fiind "mediul social" în care a avut rezonanță pretinsa faptă ilicită.

În acest sens au fost avute în vedere și cauzele C-509/09 și C-161/10, Olivier Martinez vs. MGN Limited, s.a. în care CJUE a menționat că, întrucât postarea unor informații pe un site internet se distinge de difuzarea teritorială a unui imprimat, prin faptul că aceasta vizează, prin esența sa, ubicuitatea informațiilor menționate și, în plus, la nivel tehnic, nu este totdeauna posibil să se cuantifice această difuzare cu certitudine și în mod fiabil, în raport cu un anumit stat membru, și, prin urmare, nici să se aprecieze prejudiciul cauzat exclusiv în acel stat membru, aceste criterii trebuie adaptate, în sensul că victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanța de la locul unde aceasta își are centrul intereselor. Centrul intereselor corespunde în general cu domiciliul persoanei interesate.

A mai arătat Judecătoria Turda că, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa, dispozițiile art. 116 din noul C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței la care înțelege să introducă cererea de chemare în judecată.

În litigiul pendinte reclamanții au înțeles să învestească cu soluționarea cererii Judecătoria sectorului 5 București, care este competentă teritorial, fiind instanța de la locul producerii prejudiciului.

Reținând că Judecătoria sectorului 5 București este competentă teritorial să soluționeze această cauză și că aceasta nu se putea dezînvesti decât cu încălcarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București; constatând incidente dispozițiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a cauzei și a înaintat dosarul instanței în drept să soluționeze conflictul.

Examinând conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În cazul pluralității de pârâți, atunci când niciunul dintre aceștia nu este obligat accesoriu, art. 112 alin. (1) din același act normativ prevede că cererea de chemare în judecată poate fi introdusă la "instanța competentă pentru oricare dintre aceștia".

În conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pentru cererile care privesc obligații ce izvorăsc dintr-o faptă ilicită, este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Prin urmare, în cauză, față de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată (art. 1349, 1357 și art. 1370 C. civ. privitoare la răspunderea civilă delictuală), competența teritorială este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze judecătoriile în a căror rază teritorială se află sediul/domiciliul pârâtelor, ori în a căror rază teritorială s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

În speță, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată și, respectiv, din întâmpinare, pârâtele au sediul, respectiv domiciliul, în municipiul Turda, iar fapta pretins ilicită a fost săvârșită în municipiul Piatra Neamț.

În ceea ce privește locul producerii prejudiciului, Înalta Curte reține că, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, este competentă să soluționeze cauza instanța în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit.

În circumstanțele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediu virtual a unor informații care în opinia reclamanților au caracter defăimător, acest element care poate atrage competența teritorială a primei instanțe poate fi în mod rezonabil prezumat ca fiind și la sediul reclamantului Colegiul Medicilor Veterinari din România, situat în sectorul 5 al municipiului București, în condițiile în care articolele indicate în cererea de chemare în judecată fac referire la calitatea reclamantului A. de medic veterinar cu funcții de conducere în cadrul Colegiului Medicilor Veterinari din România.

În consecință, văzând dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora alegerea uneia dintre instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului/reclamanților care în speță au sesizat Judecătoria sectorului 5 București, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.