ÎCCJ, Decizia nr. 78/2018

Prin decizia penală nr. 56 din data de 12 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 27 din data de 12 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că petenta A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei decizii definitive nr. 27 din 12 februarie 2018 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție - hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare - prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 221 din data de 27 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017, (decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins ca inadmisibilă o altă contestație formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 159 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017).

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat la data de 22 martie 2018 contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2018, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 23 aprilie 2018.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanței de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 425<SUP>1</SUP> C. proc. pen. alin. (1):

" calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) C. proc. pen., "contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".

Prin urmare, această cale de atac poate fi exercitată doar dacă legea o prevede expres, or, decizia pronunțată în contestație nu este supusă niciunei căi de atac, neputând fi cenzurată într-o altă cale de atac neprevăzută de lege.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente în speța dedusă judecății, constată că decizia contestată este una definitivă.

În cauză, contestatoarea a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 56 din data de 12 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 56 din data de 12 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2018.