ÎCCJ, Decizia nr. 198/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 9 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta A. privind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 88 din 19 ianuarie 2018, pronunțate de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2017, reținându-se că, față de mențiunile concrete cuprinse în dispozitivul a cărui lămurire se solicită, acesta este suficient de clar și nu cuprinde dispoziții contradictorii, în speță neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 433 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva deciziei anterior menționate a declarat recurs petenta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, s-a susținut că, prin judecarea cauzei de către un complet alcătuit cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează în mod imperativ compunerea, a fost încălcat petentei dreptul la un proces echitabil, iar încălcarea acestuia atrage sancțiunea nulității hotărârii astfel pronunțate, dat fiind caracterul de ordine publică al acestuia și completul nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și în limitele în care s-a cerut.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raport asupra admisibilității recursului la 12 octombrie 2018, comunicat părților.

Prin Încheierea de la 27 mai 2019, Completul de filtru a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale specializate și nelegalei compuneri a completului de judecată, reținând că, în cauză, au fost respectate dispozițiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

S-a dispus întocmirea unui supliment la raport, în sensul analizării interesului în exercitarea de către recurentă a prezentei căi de atac, în raport de împrejurarea că, prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, s-a soluționat recursul împotriva Deciziei nr. 88 din 19 ianuarie 2018, a cărei lămurire a solicitat-o recurenta.

Prin răspunsul la suplimentul de raport întocmit, recurenta a invocat:

- excepția de nelegalitate a dispozițiilor completului de filtru luate prin Încheierea din 27 mai 2019 de reanalizare a raportului asupra admisibilității în principiu a raportului, de completare a raportului și de comunicare a suplimentului la raport, în baza art. 7 din C. proc. civ.,

- excepția de nelegalitate a completului de filtru în baza art. 1 alin. (2), art. 61 alin. (1) și (2) și art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă raportat la art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 privind modificarea și completarea legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

- excepția privind lipsa de incidență a dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ. Completului de 5 Judecători și excepția de necompetență materială a completului de filtru, întemeiată pe dispozițiile art. 129 alin. (2) ultima teză raportat la art. 97 pct. 1 și 174 - 179 din C. proc. civ., cu aplicarea art. 245 - 248 raportat la art. 494 din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra excepțiilor invocate și asupra recursului

Problema de drept care se ridică în speță este de a stabili dacă demersului întreprins de recurentă i se mai aplica procedura filtrării recursului, abrogată la 21 decembrie 2018 prin Legea nr. 310/2018, în condițiile în care dosarul în legătură cu care s-a formulat calea de atac are ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu de la 9 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, deci un proces început anterior intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat.

În acest context, sunt relevante normele tranzitorii cuprinse în art. 24 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" și dispozițiile art. 25 din același act normativ, care stipulează că "procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare".

În consecință, recurenta nu se poate prevala de noile dispoziții procedurale pentru a putea invoca excepțiile menționate la pct. II, deoarece prezentului dosar i se aplică procedura de filtrare a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 22 din C. proc. civ., Înalta Curte recalifică excepțiile invocate de recurentă și constată că toate criticile formulate de aceasta vizează, în esență, nulitatea suplimentului la raport pretins întocmit cu nerespectarea cerințelor legale, respectiv prevederile pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, care au abrogat dispozițiile art. 493 din C. proc. civ.

În ceea ce privește suplimentul la raport, nu există nicio dispoziție legală care să interzică instanței să întocmească un asemenea act procesual, ceea ce este obligatoriu este ca acest supliment să fie comunicat părților pentru a fi respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, ca garanții ale dreptului la un proces echitabil.

Totodată, este de menționat că, în procedura de filtru, în lipsa dezbaterilor din ședința publică din vechea reglementare, părțile au posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la toate chestiunile identificate în raport, prin puncte de vedere trimise în scris la dosar, iar de aceste puncte de vedere completul de filtru trebuie să țină seama la pronunțarea soluției, cerințe legale îndeplinite în cauză.

În această situație Înalta Curte, constatând că prezentei cauze i se aplică procedura de filtrare prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., va respinge excepția nulității suplimentului la raport întocmit la 27 mai 2019, ca nefondată.

În ceea ce privește recursul declarat, Înalta Curte reține că, în speță, obiectul cererii formulate de recurenta-petentă este lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 88 din 19 ianuarie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, cerere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din camera de consiliu de la 9 martie 2018, recurată în cauza de față.

În motivarea recursului, sunt invocate motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ., fiind formulate mai multe critici care, în realitate, vizează, în principal, două mari aspecte: încălcarea principiului disponibilității, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării recurentei de a constata că cererea de lămurire, formulată în temeiul art. 443 din același cod, a rămas fără obiect și nulitatea absolută a încheierii, pentru încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 19 și 31 din Legea nr. 304/2004, sub aspectul alcătuirii compunerii completului care a pronunțat încheierea recurată, în sensul includerii, în componența acestuia, a magistratului-asistent.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre condițiile necesare formulării și susținerii oricărei cereri privește justificarea de către autorul cererii respective a unui interes; potrivit dispozițiilor art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, iar lipsa acestuia atrage, conform art. 40 alin. (1) din același cod, sancțiunea respingerii cererii astfel formulate.

Or, prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 88 din 19 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017, a cărei lămurire a solicitat-o recurenta prin cererea care i-a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu de la 9 martie 2018, ce face obiectul recursului din prezenta cauză.

Prin Decizia nr. 88 din 19 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței nr. 1426 din 16 octombrie 2017 a Tribunalului București.

Întrucât Decizia nr. 88 din 19 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a rămas definitivă prin Decizia instanței de recurs nr. 68 din 18 martie 2019 a Completului de 5 judecători al aceleiași instanțe, instanța de recurs considerându-se învestită cu soluționarea căii de atac declarate împotriva unei decizii pronunțate asupra unei cereri de revizuire, recursul din cauza de față, declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de lămurire a deciziei rămase definitive, devine lipsit de interes, de vreme ce, soluționând recursul asupra hotărârii date în revizuire, instanța de recurs nu a avut neclarități de interpretare în legătură cu natura căii de atac de retractare soluționate prin decizia recurată.

Pe de altă parte, indiferent de soluția ce ar urma să fie pronunțată în prezentul recurs, aceasta nu ar mai produce efecte juridice asupra deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, rămasă definitivă prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în sensul că nu ar mai putea conduce la schimbarea deciziei definitive din revizuire.

Nu în ultimul rând, referitor la motivul de recurs privind încălcarea principiului disponibilității, determinat de împrejurarea că cererea de lămurire ar fi trebuit respinsă ca rămasă fără obiect, iar nu ca neîntemeiată, lipsa de interes în promovarea căii de atac rezidă și din faptul că, indiferent de motivul respingerii, soluția propusă de recurentă asupra cererii de lămurire este aceeași cu cea a instanței de judecată, și anume de respingere.

Se apreciază, așadar, că interesul pentru exercitarea recursului împotriva încheierii din camera de consiliu de la 9 martie 2018 nu mai este actual, urmând ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din camera de consiliu de la 9 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității suplimentului la raport întocmit la termenul din 27 mai 2019, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 9 martie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM