ÎCCJ, decizie (scj.ro #148838)

Conflict negativ de competență. Cerere de încuviințare a executării silite. Debitor cu sediul aflat într-un alt stat și cu sediu procesual ales pe teritoriul României

Cuprins pe materii

: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competența teritorială

Index alfabetic

: excepția necompetenței teritoriale

declinare

executare silită

instanță de executare

mandatar

C.proc.civ., art. 651, art. 666

Sub aspectul stabilirii instanței competente teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite nu are relevanță sediul procesual ales al debitorului - persoană juridică străină -, sediu indicat atât în cererea de executare silită cât și în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

C

um sediul debitorului împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditorului.

Secția I civilă, decizia nr. 3627 din 16 octombrie 2018

Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2018 pe rolul Judecătoriei Bistrița, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite demarate la solicitarea creditorului B. împotriva debitoarei C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea civilă nr. 2782/2017 pronunțată de Judecătoria Bistrița.

Prin sentința civilă nr. 2898 din 22 iunie 2018, Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării  organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum și faptul că domiciliul reprezentantului legal al debitoarei, indicat în cererea de încuviințare a executării silite, se află în București, în raza teritorială a  Judecătoriei Sectorului 4.

Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința nr. 10148 din 3.08.2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a din Cod procedură civilă care statuează că dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

S-a reținut că sediul debitoarei C. nu se află în România, ci este în Malta, fiind incidente în materie de competență teritorială dispozițiile art. 651, alin. (1), teza a II-a C.proc.civ., în sensul că este competentă din punct de vedere teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află la data sesizării executorului judecătoresc domiciliul creditoarei.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2018 pe rolul Judecătoriei Bistrița, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite demarate la solicitarea creditorului B. împotriva debitoarei C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea civilă nr. 2782/2017 pronunțată de Judecătoria Bistrița.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C.proc.civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. 1 C.proc.civ. „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului

, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că ambele instanțe au reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C.proc.civ., însă Judecătoria Bistrița s-a raportat la sediul mandatarului D. SRL, respectiv localitatea București, iar Judecătoria Sectorului 4 s-a raportat la sediul debitoarei C. care se află în străinătate.

Din analiza actelor din dosar (cererea de executare silită și titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2782 din 11.10.2017 pronunțată de Judecătoria Bistrița

)

, Înalta Cute constată că debitoarea C. este persoană juridică străină cu sediul social în Malta, fiind reprezentată în proces de mandatar D. SRL, cu sediul procedural ales în București.

Este de reținut că sub aspectul stabilii instanței competente teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite nu are relevanță sediul procesual ales al mandatarului D. SRL, aflat în București, indicat atât în cererea de executare silită, cât și în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul debitoarei C. împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C.proc.civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditorului B., și anume Judecătoria Bistrița, având în vedere că aceasta este domiciliat în orașul Bistrița, județul Bistrița Năsăud.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte  a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.