ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 188 din 30.03.2017 a Tribunalului Vrancea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Focșani și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001, cerere prin care a solicitat repunerea în termenul de depunere a notificărilor înregistrate la Bej B. cu nr. x și y/26.10.2016, notificări prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor proprietatea autorului său, situate în Focșani și preluate abuziv de Stat în anul 1959. Prin decizia nr. 284 din data de 27.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 188 din 30.03.2017, pronunțate de Tribunalul Vrancea.

Împotriva deciziei nr. 284 din data de 27.11.2016, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 februarie 2018. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 14.03.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac. Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac. Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 19.03.2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 22-25, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel " . Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competența curții de apel.

De asemenea, dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010. Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 27 noiembrie 2017. Prin urmare, prezentei cauze îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010. În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, care prevăd că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară." Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme de soluționarea acestor cauze.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia civilă nr. 284 din 27 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. În concluzie, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 284 din 27 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 284 din 27 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.05.2018.