ÎCCJ, decizie (scj.ro #131570)

Circumstanțele cauzei 1.1. Hotărârea supusă controlului judiciar Prin hotărârea nr. 1118 din 16.10.2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de contestatorul A, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria X, împotriva Hotărârii Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 384/04.06.2014 prin care i-a fost respinsă contestația depusă împotriva calificativului “bine” acordat la evaluarea activității profesionale desfășurate în perioada 2012-2014. Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, argumentele ce vor fi prezentate în continuare. - Critica contestatorului referitoare la faptul că dispozitivul Hotărârii Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 384/04.06.2014 este diferit de minuta afișată pe site-ul instituției, în sensul că din dispozitiv lipsește paragraful prin care Secția a constatat că evaluarea activității sale profesionale a fost realizată de o comisie legal constituită, nu poate fi primită, în condițiile în care nu sunt aplicabile exigentele impuse de prevederile art. 425 C.proc.civ. - În cadrul Hotărârii nr. 384/04.06.2014, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat susținerile contestatorului în legătură cu modalitatea de acordare a calificativului profesional, iar soluția pronunțată este legală și temeinică. - Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nu a modificat motivarea Comisiei de evaluare cu privire la notele acordate contestatorului, ci a procedat la suplimentarea argumentației în sprijinul soluției pronunțate. - Într-adevăr, Comisia de evaluare nu a motivat acordarea notei de 9,50 contestatorului la criteriul “Formarea profesională continuă”, indicatorul “Studiul individual al practicii și doctrinei în materie”; diminuarea nejustificată a notei nu este întemeiată, atâta timp cât se analizează disponibilitatea magistratului de a participa la programele de formare profesională continuă, iar nu prezența sa efectivă la astfel de programe. Însă, și în situația în care la acest criteriu se acordă o notă maximă, nota finală nu se majorează suficient pentru a se putea acorda calificativul “foarte bine”, nefiind, prin urmare, un argument apt să fundamenteze soluția de admitere a contestației. 1.

Contestația formulată de A La data de 04.01.2015, împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1118 din 16.10.2014 a formulat contestație dl. procuror A, care a solicitat anularea acesteia, mărirea fiecărei note, precum și a calificativului acordat la evaluarea activității profesionale desfășurate în perioada 2012-2014. În motivarea contestației, partea a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la evaluarea activității sale profesionale: - Comisia de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X nu a fost legal investită; astfel, din Comisia de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X a făcut parte d-na procuror B, absolvent al Institutului Național al Magistraturii, promoția 2008-2010, numită procuror definitiv în luna februarie 2012, care nu îndeplinea condiția de 2 ani vechime. În aceeași situație s-au aflat și d-na procuror C a cărei numire a fost revocată prin Hotărârea nr. 956/26.08.2014 a Plenului CSM. - Comisia de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X nu a fost legal compusă, deoarece, la momentul realizării evaluării, la doi dintre membrii comisiei - d-ul procuror D și d-na procuror E - le încetase mandatele din data de 16.12.2013, fiind reinvestiți ulterior reevaluării, prin Hotărârea nr. 589/15.05.2014 a Plenului CSM. Chiar dacă, ulterior, prin Hotărârea nr. 597/16.05.2014, Plenul CSM a stabilit că, de principiu, data de la care operează reinvestirea membrilor comisiei de evaluare a activității profesionale a judecătorilor/ procurorilor o reprezintă data de la care le-a expirat mandatul pentru care au fost investiți, instanța de contencios administrativ are posibilitatea să constate în mod direct că această critică de nelegalitate subzistă. - Evaluarea activității sale profesionale de către Comisia de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X s-a realizat ca urmare a cererilor de abținere formulate de către membrii Comisiei de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, cereri care au fost admise. Din componența Comisiei de evaluare constituită la nivelul Parchetul de pe lângă Tribunalul X au făcut parte și procurorii care au întocmit și semnat adresa și informarea nr. 934/I/3/2014, procurori care nu au înțeles să formuleze cereri de abținere. Ca atare, contestatorul a semnalat lipsa totală a aparenței de imparțialitate a doi dintre cei trei membrii care au compus comisia de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X. Pe fondul contestației la raportul de evaluare, partea a precizat următoarele aspecte: - Prin Hotărârea nr. 384/04.06.2014, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a schimbat argumentele pentru care a fost depunctat în ceea ce privește evaluarea activității de urmărire penală. - Pe parcursul anului 2013, i-au fost repartizate cele mai multe dosare de urmărire penală dintre toți procurorii unității (33 de dosare, ceilalți procurori având repartizate 26, respectiv 15 dosare) și a soluționat cele mai multe dosare, mai precis, 17; cu toate acestea, Secția pentru procurori din cadrul CSM și Plenul CSM i-au respins obiecțiunile cu o motivare generică și, în special, pentru alte motive decât cele reținute de către comisia de evaluare. - Secția pentru procurori din cadrul CSM nu a verificat dacă micșorarea notei de către Comisie este justificată și a transferat către procurorul evaluat sarcina răsturnării unei prezumții de temeinicie în scăderea notei. - Membrii Comisiei de evaluare nu aveau prerogativa analizei fondului cauzelor pe care contestatorul le-a instrumentat și a modalității în care a fost administrat probatoriul, iar Secția pentru procurori din cadrul CSM nu a verificat în mod concret și efectiv temeinicia măsurii de scădere a notei. - În mod greșit, atât Comisia de evaluare cât și Secția pentru procurori au reținut că respectarea termenelor procedurale trebuie analizată la capitolul “Calitatea activității” . De asemenea, deși Comisia de evaluare nu a realizat nicio motivare, Secția pentru procurori a arătat că motivarea notei la acest indicator s-a realizat odată cu cea de la indicatorul următor, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor regulamentare în materie. - La indicatorul de la pct. II e), motivarea a fost suplinită, făcându-se trimitere la existența unor situații unde nu au fost valorificate probele administrate, fără a se determina în concret aceste aspecte. - În ceea ce privește supravegherea cercetărilor penale, Secția pentru procurori din cadrul CSM, în loc să analizeze temeinicia motivării comisiei la scăderea notei, a realizat o nouă motivare, diferită și chiar opusă de cea a Comisiei. Contestatorul precizează faptul că, la pct. II a) din cadrul acestui capitol, trebuiau avute în vedere doar cauzele în care, după completarea orice redeschiderea urmăririi penale, au fost adoptate soluții, iar cu privire la ceilalți subindicatori arată că nu există o motivare a scăderii notelor ce i-au fost acordate. În plus, contestatorul susține că, prin Hotărârea nr. 67/12.03.2012 a Secției pentru procurori din cadrul CSM, a fost admisă contestația formulată de un alt procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X, reținându-se că, la notarea anumitor subindicatori din cuprinsul Raportului, Comisia de evaluare nu a menționat în mod concret motivele care au determinat acordarea notelor. 1.

Contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în raport de prevederile art. 21 alin. (1) și (2), art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Constituția României, republicată. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul CSM a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată și menținerea hotărârii atacate, precum și respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, pentru motivele prezentate la filele 119-133 dosar. Partea a depus la dosar documentația care a stat la baza adoptării hotărârii contestate în cauză, respectiv dosarul de evaluare a activității profesionale a contestatorului. 1.

La termenul de judecată din data de 09.02.1015, Înalta Curte a admis cererea formulată de contestator și a sesizat instanța constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată de parte pentru argumentele nominalizate în încheierea de ședință de la acea dată (filele 151-153 dosar). Prin decizia nr. 634 din 08.10.2015, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. 1.

La termenul de judecată din data de 18.09.2015, Înalta Curte a încuviințat contestatorului administrarea probei cu înscrisuri. 2. Soluția dată de Înalta Curte După cum s-a precizat la pct. 1.2 al acestei decizii, contestatorul A a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, cu cererea de verificare a legalității Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1118/16.10.2014 prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația depusă împotriva Hotărârii Secției pentru procurori din cadrul CSM nr. 384/04.06.2014, care a analizat media de 8,91 și calificativul “bine” acordate la evaluarea activității profesionale desfășurate de parte în perioada 2012-2014. Analizând conținutul hotărârii atacate și a documentației care a stat la baza emiterii acesteia, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate formulate de contestator pentru argumentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează. 2.1. Referitor la critica privind nelegala investire a Comisiei de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X Potrivit art. 26 alin. (8) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007, “există incompatibilitate între membrii comisiei de evaluare și judecătorul sau procurorul evaluat, în următoarele situații: 1. c ând unul dintre membrii comisiei de evaluare este soț, rudă sau afin până la al patrulea grad inclusiv cu judecătorul sau procurorul evaluat; 2. c ând există sau a existat în perioada de 5 ani înaintea evaluării un litigiu între unul dintre membrii comisiei de evaluare și judecătorul sau procurorul evaluat; 3. c ând președintele comisiei de evaluare este membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate nepermanentă.” Conform alin. (9) și (10) ale aceluiași articol, “dacă un membru al comisiei de evaluare se află într-o situație care, deși nu se încadrează în cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (8), este de natură să îi afecteze obiectivitatea în evaluarea unui judecător sau procuror, acesta are obligația de anunța deîndată colegiul de conducere al instanței sau parchetului. Î n situațiile prevăzute la alin. (8) și (9), membrul comisiei de evaluare care este incompatibil va fi înlocuit de membru supleant, cu excepția situației prevăzute la alin. (8) pct. 3, când va fi locuit de vicepreședintele instanței sau, după caz, de adjunctul conducătorului parchetului.” Relevante sunt și dispozițiile art. 26 1 din același Regulament care stipulează că: “(1) Colegiul de conducere al instanței sau parchetului constată situația de incompatibilitate în care se află un membru al comisiei de evaluare și dispune înlocuirea acestuia cu membru supleant (…) (2) Competen ța constatării situațiilor de incompatibilitate între 2 sau mai mulți membri ai comisiei de evaluare și judecătorul ori procurorul evaluat, în ipoteza în care membrii comisiei sunt și membrii ai colegiului de conducere, revine colegiului de conducere al instanței ierarhic superioare sau al unității de parchet ierarhic superioare celei la care funcționează judecătorul ori procurorul evaluat și membrii comisiei de evaluare aflați în situații de incompatibilitate. (4) În cazul constatării situației de incompatibilitate între 2 ori mai mulți membri ai comisiei de evaluare și judecătorul sau procurorul evaluat, evaluarea se va efectua de către comisia de evaluare de la instanța ierarhic superioară ori unitatea de parchet ierarhic superioară celei la care funcționează judecătorul sau procurorul evaluat și membrii comisiei de evaluare aflați în situații de incompatibilitate.” În speța de față, membrii Comisiei de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, respectiv d-nele procuror F (membru de drept al comisiei), B (numită prin Hotărârea Plenului CSM nr. 864/20.08.2013) și G (numită prin Hotărârea Plenului CSM nr. 660/27.09.2011) au formulat cereri de abținere cu privire la evaluarea contestatorului. Aceste cereri de abținere au fost înregistrate sub nr. 4/I/5/04.04.2014, iar prin Hotărârea nr. 1/07.04.2014 a Colegiului de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X s-a decis înaintarea lor către Parchetul de pe lângă Tribunalul X. Prin Hotărârea din 08.04.2014, Colegiul de conducere din cadrul Parchetului de pe Tribunalul X a apreciat că “motivele invocate de membrii Comisiei de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X sunt întemeiate” și a constatat că “există o situație de incompatibilitate” , astfel încât a dispus ca evaluarea contestatorului să se realizeze de către Comisia de evaluare din cadrul Parchetului de pe Tribunalul X. Înalta Curte nu poate primi critica contestatorului în legătură cu participarea nelegală a d-nei procuror B în Comisia de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, în condițiile în care acesta nu a solicitat revocarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 864/20.08.2013 prin care s-a dispus numirea sa în comisie în locul d-nei procuror H, promovată la Parchetului de pe lângă Tribunalul X. Cu alte cuvinte, la data declanșării procedurii privind stabilirea nivelului de competență profesională a contestatorului, anterior formulării cererilor de abținere de către cei 3 membrii ai comisiei de evaluare, partea nu a invocat nelegala compunere a Comisiei aflate în discuție, din care făcea parte d-na procuror B, și nici nu a contestat actul administrativ de numire a acesteia în cadrul Comisiei. Ca atare, cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 26 și art. 26 1 din Regulamentul privind evaluarea, în urma admiterii cererilor de abținere formulate de membrii comisiei de evaluare constituite la nivelul unității de parchet unde își desfășura activitatea contestatorul, s-a procedat la investirea comisiei de evaluare din cadrul parchetului ierarhic superior. 2.2. Referitor la critica privind nelegala compunere a Comisiei de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X În opinia contestatorului, Comisia de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X nu a fost legal compusă, deoarece, la momentul realizării evaluării, la doi dintre membrii comisiei, respectiv d-nul procuror D și d-na procuror E, le încetase mandatele din data de 16.12.2013, fiind reinvestiți ulterior reevaluării, prin Hotărârea nr. 589/15.05.2014 a Plenului CSM. Într-adevăr, prin hotărârea anterior individualizată, s-a dispus reinvestirea comisiei de evaluare din cadrul acestei unități de parchet, însă, în baza Hotărârii Plenului CSM nr. 597/16.05.2014, data de la care operează reinvestirea membrilor comisiilor de evaluare a activității profesionale a judecătorilor/ procurorilor o reprezintă data de la care a expirat mandatul pentru care au fost reinvestiți în calitate de membri ai comisiei de evaluare. Ca atare, s-a menționat că, în situația reînvestirii, membrii comisiei de evaluare sunt confirmați de către Plen, la propunerea colegiilor de conducere, în temeiul art. 26 alin. (2 1 ) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor. Pe cale de consecință, în cazul reînvestirii în funcție a acelorași membrii ai comisiei de evaluare, hotărârea Plenului CSM are un caracter confirmativ al calității acestor persoane a căror evaluare a fost deja efectuată de către Plen la acordarea mandatului anterior și a căror numire se dispune în urma îndeplinirii condiției de a fi desemnați de către colegiul de conducere al instanței sau al parchetului la care funcționează. Este adevărat că instanța de contencios administrativ putea verifica legalitatea Hotărârii Plenului CSM nr. 597/16.05.2014, dar contestatorul a precizat în mod expres faptul că renunță la soluționarea dosarului nr. 1892/2/2015 având ca obiect hotărârea aflată în discuție. În atare situație, criticile contestatorului pe acest aspect nu mai prezintă nicio relevanță juridică. 2.3. Referitor la critica privind nerespectarea principiului imparțialității membrilor Comisiei de evaluare din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X Contestatorul precizează faptul că din componența Comisiei de evaluare constituită la nivelul Parchetul de pe lângă Tribunalul X au făcut parte și procurorii care au întocmit și semnat adresa și informarea nr. 934/I/3/2014, iar aceștia nu au înțeles să formuleze cereri de abținere. Pe acest aspect, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul X sub nr. 1096/I/5/10.04.2014, contestatorul a solicitat d-nului procuror Ștefan Valentin și d-nei procuror E să formuleze cereri de abținere cu privire la evaluarea sa, întrucât aceștia au făcut un control la Parchetul de pe lângă Judecătoria X în urma căruia au constatat existența unor deficiențe în activitatea sa profesională (fila 36 dosar). Prin adresa nr. 814/I/3/14.04.2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul X a comunicat contestatorului faptul că “din examinarea prevederilor art. 8 și 9 din Hotărârea Plenului CSM nr. 676/2007 nu a fost constatată existența unei situații de incompatibilitate” și că “potrivit art. 32 alin. (1) din Hotărârea Plenului CSM nr. 676/2007, în procedura de evaluare comisiile pot consulta orice evidență a parchetelor, inclusiv actele de control.” Înalta Curte apreciază că soluția analizată a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 26 alin. (8) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007. Cazurile de incompatibilitate reglementate de norma anterior enunțată sunt de strictă interpretare și aplicare, ele neputând fi extinse prin analogie la alte situații. În temeiul art. 26 alin. (9) din același Regulament, “dacă un membru al comisiei de evaluare se află într-o situație care, deși nu se încadrează în cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (8), este de natură să îi afecteze obiectivitatea în evaluarea unui judecător sau procuror, acesta are obligația de a anunța de îndată colegiul de conducere al instanței sau parchetului.” În cauza de față, nu se poate reține lipsa de obiectivitate a procurorilor care au efectuat un control anterior la parchetul ierarhic inferior în condițiile în care Regulamentul permite analizarea rezultatelor actelor de control. 2.4. Referitor la criticile de netemeinicie formulate de contestator și la respectarea principiului motivării actelor administrative În baza prevederilor art. 40 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 37 din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007, cu modificările și completările ulterioare, “judecătorii și procurorii nemulțumiți de calificativul acordat pot face contestație la secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în urma soluționării contestației, Secția putând hotărî menținerea aceluiași calificativ sau acordarea unui calificativ superior. Prin raportul de evaluare activității profesionale a judecătorului sau procurorului, întocmit de Comisiile de evaluare, se poate acorda unul dintre calificativele: “foarte bine”,“bine”, “satisfăcător” sau “nesatisfăcător”. Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) din Regulamentul aflat în discuție, fiecare indicator se notează cu note cuprinse între 1 și 10, iar fiecare notă acordată se motivează, făcându-se dacă este cazul, recomandările necesare. În speța dedusă judecății, partea a uzat de căile administrative de contestare a calificativului profesional ce i-a fost acordat, reglementate de normele anterior enunțate, iar în hotărârile pe care le-au emis atât Secția pentru procurori cât și Plenul CSM au motivat soluțiile adoptate în mod corespunzător. În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de evaluare profesională a magistraților și la atribuțiile comisiei de evaluare, iar nu aspectele privind punctajul acordat persoanei evaluate. Altfel spus, instanța de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de evaluare, respectiv nu poate realiza evaluarea activității profesionale a magistratului. Această abordare se regăsește și în jurisprudența CEDO, care a decis că în situația când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața comisiei de admitere, precum și examinarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională doar viciile de procedura și deturnarea de putere. Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt, însă, elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar, ce se îndepărtează atât de mult de la sarcina unui judecător, încât garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cauza Van Marle și alții c. Olandei, Hotărârea din 26 iunie 1986). O poziție similară a fost exprimată și la nivel național, în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (e.g. decizia nr. 3289/27.06.2007, decizia nr. 3784/14.10.2014). Concluzionând, Înalta Curte apreciază că, în speța de față, evaluarea contestat torului s-a desfășurat cu respectarea principiului legalității. În fine, instanța de contencios administrativ reține că practica contradictorie a Secției pentru procurori din cadrul CSM, argument invocat de către contestator, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii contestate. În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1118 din 16.10.2014, prin care a fost respinsă contestația depusă împotriva Hotărârii Secției pentru procurori a CSM nr. 384/04.06.2014.