ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1814/2018

Prin sentința civilă nr. 591 din 6 iunie 2016 (completatăprin sentința civilă nr. 884 din 12 septembrie 2016 cu privire la cheltuielile de judecată), Judecătoria Novaci a admis acțiunea civilă în grănițuire și a stabilit linia de hotar dintre proprietăți.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Gorj, secția I civilă, prin decizia nr. 98 din 25 ianuarie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de judecătorie.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Gorj la data de 28 martie 2018.

Tribunalul Gorj, prin adresa Dosar nr. x/267/2015 din 3 aprilie 2018, a trimis cererea de recurs, împreună cu dosarul, prin intermediul Curții de Apel Craiova, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 aprilie 2018.

Prin rezoluția din 17 aprilie 2018, s-a fixat termen la 16 mai 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect grănițuire, a cărui competență de soluționare aparține în primă instanță, potrivit art. 94 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., judecătoriei.

în ceea ce privește interpretarea și aplicarea în cauză a dispozițiilor C. proc. civ., m conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea conținutului expres al normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.:

"Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Nici art. 483 alin. (3) C. proc. civ., normă ce reglementează natura și scopul căii extraordinare de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, nu poate conduce la o altă interpretare, a unei competențe de drept comun în materia recursului, care ar aparține instanței supreme.

Astfel, potrivit textului menționat, "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Rezultă că norma art. 483 alin. (3) C. proc. civ. are ca obiect de reglementare natura și scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.

În acest context, neexistând o legaiă învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel Craiova, careta îi aparține competența, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia în apel,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 98 din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Gorj., secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată in ședință publică astăzi, 16 mai 2018.