ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 268/2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 470 din 10 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consulatul Germaniei.

Prin Decizia civilă nr. 1A din 4 ianuarie 2002, a Curții de Apel Alba Iulia, s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva hotărârii sus-menționate.

Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de către reclamant.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat judecata acesteia, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Prin Decizia nr. 1894 din 20 februarie 2006, instanța a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1A din 4 ianuarie 2002, a Curții de Apel Alba Iulia.

La motivarea soluției, s-a constatat că, față de data suspendării procesului, cauza a rămas în nelucrare pe o perioadă mai mare de 1 an, recurentul nesolicitând luarea unei vreunei măsuri procedurale care să ducă la continuarea judecății. Prin urmare, sunt operante prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. ce dispun: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an."

Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 6 noiembrie 2018.

În ședința publică de la termenul de judecată din 6 noiembrie 2018, instanța a suspendat cauza pentru lipsa părților, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 8 noiembrie 2018, revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol, iar, pentru discutarea acesteia, s-a fixat termen la 13 februarie 2019.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce succed:

Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a constatat perimat recursul.

În cauză, se constată că decizia nr. 1894 din 20 februarie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. x/2002, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul, întrucât prin aceasta s-a constatat perimat recursul reclamantului.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În consecință, Înalta Curte reține că decizia pronunțată de instanța de recurs, nu evocă fondul pricinii, astfel încât în speța supusă analizei nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.

Pentru aceste considerente, prin raportare la aspectele mai sus menționate, precum și la dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia a cărei revizuire se solicită, neevocând fondul, nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1894 din 20 februarie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. x/2002, formulată de revizuentul A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT