ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1102/2016

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității acestuia de lucrător al Securității.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1315 din 25 aprilie 2014 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 1315 din 25 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul A. pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât arată că sentința atacată este nelegală pentru următoarele considerente: hotărârea pronunțată reproduce susținerile reclamantului și cuprinde aprecieri de ordin general, ceea ce conduce la concluzia că este nemotivată; în legătură cu încălcarea dreptului la viața privată prin contactarea soției persoanei urmărite, în opinia recurentului această afirmație nu se susține; în opinia recurentului contactarea s-a realizat prin serviciul eliberării pașapoartelor, cu ocazia unei vizite în străinătate ce urma să fie efectuată de aceasta; astfel se susține de recurent că metoda de contactare nu poate fi caracterizată ca o intruziune în viața privată a persoanei; presupusa atingere a drepturilor și libertăților persoanei s-a realizat din rațiuni exclusiv politice sau s-a încadrat în limitările inerente drepturilor fundamentale ce sunt acceptate și în societățile democratice.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor invocate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul disp.art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât A.. În temeiul Notei de constatare nr. Dl/1/1388 din 30 mai 2013, precum și al înscrisurilor atașate, A., având gradul de maior în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București, Serviciul 210, a participat la acțiunea de urmărire a domnului B., deschisă deoarece aceasta fusese semnalat cu "legături suspecte cu elemente dușmănoase din emigrație", precum și pentru că "adoptă o poziție politică necorespunzătoare". În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reține că este nefondată. Potrivit disp.art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită va cuprinde: "... motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Respectarea acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO. Jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența. Examinând considerentele sentinței recurate instanța constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor părților, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părților, contrar susținerilor recurentului-pârât, care afirmă că au fost reproduse susținerile reclamantului CNSAS. Critica privind neîncadrarea activității recurentului-pârât în prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este, de asemenea, nefondată. Potrivit dispozițiilor legale enunțate, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Prima condiție prevăzută de disp.art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, al Securității în perioada 1945 - 1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut gradul de maior în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București. Și cea de-a doua condiție prevăzută de textul legal, respectiv aceea ca persoana vizată să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, este evident întrunită în cauză. Astfel, recurentul a participat direct și nemijlocit la instrumentarea acțiunii de urmărire informativă a scriitorului B., acțiune motivată strict politic, chiar din momentul inițierii ei, în 1976, când despre titularul dosarului s-a consemnat că "adoptă o poziție politică necorespunzătoare" și "are legături suspecte cu elemente dușmănoase". Totodată, în calitatea sa de angajat al Securității Municipiului București, recurentul - pârât a întocmit și a semnat olograf mai multe documente - a căror autenticitate nu o contestă - prin care a propus măsuri operative complexe, aprobate de ofițerii superiori și puse în aplicare. Astfel, recurentul a propus și chiar a răspuns personal de punerea în aplicare a unor sarcini și măsuri operative complexe, prin care Securitatea a vizat, succesiv: influențarea pozitivă a lui B., prin intermediul soției sale și a unor persoane recrutate din rândul anturajului, pentru a-l determina să renunțe la poziția sa critică față de situația din țară, în special cea a scriitorilor români; controlul reacției sale, atât prin intermediul rețelei informative, cât și prin interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice; compromiterea lui B. în rândul profesorilor străini și al persoanelor contactate, pe perioada studiilor în RFG. În concluzie, urmărirea scriitorului B. a constituit o acțiune motivată politic, mijloacele informative complexe, propuse și chiar implementate personal de către recurentul-pârât - influențarea pozitivă prin intermediul soției și prietenilor, interceptarea telefoanelor, a scrisorilor și, nu în ultimul rând, compromiterea prin orice mijloace au atras după sine încălcarea gravă a drepturilor civile și constituționale ale persoanei urmărite. Niciunul dintre înscrisurile existente la dosarul cauzei nu sprijină afirmațiile recurentului - pârât, potrivit cărora măsurile pe care Ie-a propus și de care a răspuns personal au fost realizate "în scopul de a preveni săvârșirea unor fapte penale de către persoana urmărită, fapte ce erau prevăzute de legislația penală din acea perioadă. Concluzionând, sentința atacată este legală și temeinică, astfel că în temeiul disp.art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.