ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1733/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul A. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților B., C., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. la plata de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suportat de acesta începând cu 01.07.2011 până la data introducerii acțiunii și pe viitor, până la data încetării acțiunilor păgubitoare după cum urmează:

a) pârâții B., C. și S.C. D. S.R.L. la plata, în solidar, a sumei de 135.000 RON depăgubiri materiale și 250.000 RON daune morale,

b) pârâții B., C. și S.C. E. S.R.L. la plata, în solidar, a sumei de 67.000 RON depăgubiri materiale și 100.000 RON daune morale, precum și obligarea pârâților la plata dobânzii penalizatoare aferente sumelor datorate cu titlu de despăgubiri materiale începând cu 01.07.2011 și până la plata efectivă a acestora, cu obligarea acestora și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2080 din 19 decembrie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri aferente perioadei 01.07.2011-19.04.2014.

A respins ca prescrisă cererea reclamantului A. de obligare a pârâților B., C., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. la plata de despăgubiri aferente perioadei 01.07.2011 - 19.04.2014.

A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., având ca obiect pretenții, în afara celor prescrise.

A obligat reclamantul A. să plătească pârâților B. și C. (în solidar), suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (reduse) constând în onorariu de avocat.

Prin decizia nr. 733 din 11 decembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a constatat nulitatea apelului declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2080/19.12.2018 a Tribunalului Iași.

A obligat apelantul să plătească intimaților B. și C. suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a formulat recurs reclamantul A., prin care a invocat că a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru, pentru lipsă de venituri. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimații B. și C. au solicitat, în principal, constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 17 iunie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulității recursului, însă nu pentru motivul invocat de către intimați, ci în raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinită condiția referitoare la timbrarea cererii de recurs.

Raportul a fost comunicat părților la 29 și 30 iunie 2020, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a acordat termen în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului, la data de 22 septembrie 2020, în camera de consiliu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată, din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic", sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Totodată, art. 32 din același act normativ stipulează că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În speță, se constată că, prin rezoluția de primire din 17 februarie 2020, instanța a stabilit că recurentul-reclamant datorează taxă judiciară de timbru în recurs în cuantum de 20 RON, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Adresa cuprinzând dispoziția de achitare a taxei judiciare de timbru a fost comunicată reclamantului la 24 martie 2020, conform dovezii aflate la dosar, însă acesta nu s-au conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa și nici nu a formulat cerere de reexaminare, ori de ajutor public judiciar în termenele prevăzute de lege.

Totodată, aspectul nedepunerii taxei judiciare de timbru a fost verificat și la finalizarea prezentei ședințe de judecată din data de 22 septembrie 2020, moment la care s-a constatat că nu a fost transmisă la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit de grefier în urma verificării datelor din sistemul informatic Ecris .

Așadar, Înalta Curte constată că partea nu s-a conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă".

În consecință, văzând că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON și, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității și anularea cererii de recurs formulată reclamantul A., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 733 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020