ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2396/2020

Ședința publică din data de 10 iunie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 29.04.2015, sub nr. x/2015, precizată la data de 22.07.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- reconstituirea vechimii în munca de magistrat pentru perioada februarie 1991-1 mai 1993;

- ca urmare a reconstituirii acestei perioade să se constate că reclamanta are o vechime totală în profesia de magistrat de peste 21 de ani și, în consecință,

- să fie obligat pârâtul la recalcularea sporului de vechime în magistratură și la plata retroactivă a sporului de 25% pentru vechimea de peste 20 de ani, începând cu data împlinirii acestei vechimi;

- obligarea pârâților la plata sporului de vechime de 25% în continuare, până la încetarea activității de judecător;

- obligarea pârâților la completarea în carnetul de muncă a perioadei menționate ca fiind stagiul unu de vechime în magistratură.

Prin sentința civilă nr. 1730/17.11.2015, Tribunalul Vâlcea, secția I-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Prahova și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A..

Prin Decizia nr. 1697/28.06.2016, Curtea de Apel Pitești, secția I-a civilă, a admis apelul, a anulat în tot procedura urmată și sentința nr. 1730/17.11.2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și a reținut cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești, înaintând-o spre soluționare secției a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 1445/20.10.2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței funcționale a secției învestite, a trimis cererea spre soluționare secției I-a Curții de Apel Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat instanța supremă pentru soluționarea acestuia.

Prin Decizia nr. 3358/24.11.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că în discuție este competența de soluționare a cauzei aflate în faza rejudecării pe fond după desființarea sentinței primei instanțe, de către instanța de apel, stabilind competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești sub nr. x/2017.

Prin sentința nr. 171/F-CONT din 12 octombrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

I. Analiza cererii de recurs

Recurenta a solicitat sa se dispună reconstituirea vechimii sale in munca de magistrat pentru perioada februarie 1991-1 mai 1993, conform actelor depuse la dosar.

In aceasta perioada a avut funcția de consilier juridic in structurile SRI, după care a promovat examenul de admitere in magistratura si a ocupat funcția de judecător anul II de stagiu, prin echivalarea perioadei in care a fost consilier.

Instanța de fond după casare a respins acțiunea considerând că sunt aplicabile dispozițiile legale ce au fost adoptate după anul 2004, ori in speța, prima instanța trebuia sa se raporteze la dispozițiile legale incidente in perioada 1991-1993, legislație care a permis la timpul respectiv echivalarea perioadei in care a desfășurat munca de jurist cu anul I de stagiu in magistratura.

Ordinul nr. 363/C/1993 emis de Ministrul Justiției a dispus încadrarea recurentei in postul de judecător stagiar, corespunzător anului II de stagiu, fara insa a preciza faptul ca pentru anul I de stagiu a fost echivalata activitatea desfășurata pe postul de jurist in cadrul SRI.

Se cuvine dintr-un început să se consemneze faptul că nu s-au vădit hotărâri judecătorești pronunțate de ÎCCJ în sensul susținut de recurentă în care parte să figureze parte Ministerul Justiției, existând doar o decizie CSM, pare-se singulară.

În schimb, după cum rezultă și din întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Justiției în dosarul Tribunalului Vâlcea, Înalta Curte a stabilit într-o speță similară, însă din 2013 (decizia 5225/2013, faptul că începând cu 1 ianuarie 2011, în temeiul prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și al Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a realizat reîncadrarea personalului în funcție, grad și gradație, pe clase de salarizare.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, "personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010".

În ceea ce privește drepturile salariale, actul normativ anterior menționat a prevăzut că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/20101, stabilind totodată că începând cu data de 1 ianuarie 2011 drepturile salariale sunt cele acordate pentru luna octombrie 2010 majorate cu 15%, cuantumul acestora fiind stabilit ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

În cadrul Capitolului I din Anexa VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "justiție", la Legea - cadru nr. 284/2010, sunt stabiliți coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și clasele de salarizare în raport de vechimea în funcție și vechimea în muncă.

S-a stabilit că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2006, prin vechime în funcție se înțelege vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor.

De asemenea, potrivit pct. 1 din Nota la Cap. I -"Coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor" din Anexa VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "justiție" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

"1. Prin vechime în funcție, în sensul prezentei anexe, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent".

Având în vedere aceste dispoziții legale, în calculul vechimii în funcție necesare pentru încadrarea în clasa de salarizare, respectiv pentru stabilirea drepturilor salariale, nu pot fi luate în considerare și alte funcții (precum ofițer de poliție judiciară sau consilier juridic) decât cele prevăzute, în mod expres, de lege.

Astfel fiind, rezultă că și după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010 și, respectiv, a Legii nr. 285/2010, noțiunile de "vechime în muncă", "vechime în magistratură" și respectiv "vechime în funcție", au rămas noțiuni juridice distincte, cu efecte juridice diferite.

Mai mult conform principiilor aplicării imediate a legii civile noi, dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006 coroborate cu cele ale legii generale Legea nr. 303/2004 se aplică și cererii pendinte.

Dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 au aplicabilitate doar în ceea ce privește stabilirea vechimii necesare pentru ocuparea unui post de judecător sau procuror în condițiile art. 33 și pot avea aplicabilitate în ceea ce privește calculul vechimii în vederea pensionării anticipate conform art. 82, însă nu sunt incidente în privința majorării indemnizației pentru vechimea în funcții, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

În concluzie, în raport de motivele invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 171/F-CONT din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2020.