ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 480/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 990/2019 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respins apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Municipiul Lugoj, ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a Civilă.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 noiembrie 2019, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 2, 8 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Temeiul de drept al acestei cereri a fost recalificat corespunzător de către instanță la termenul de judecată din 20 februarie 2020, fiind cel reprezentat de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 27 și art. 513 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că decizia atacată este contradictorie cu dispozițiile cuprinse în decizia nr. 154/R din 25 martie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă.

Contrarietatea de hotărâri rezultă din faptul că prin decizia nr. 154/R din 25 martie 2105 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a constatat că acțiunea principală a dobândit autoritate de lucru judecat, aspect contrazis ulterior prin decizia atacată în prezent.

Se mai susține că obiectul pricinii nu se mai află în ființă, întrucât sentința care constituie titlu executoriu nu a fost executată în cadrul termenului legal impus de lege.

Prin cererea completatoare formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 06 ianuarie 2020, au fost dezvoltate argumente cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În susținerea cererii de revizuire, în raport de motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv nu a analizat cererea apelantei privind incidența art. 18 din Decretul nr. 167/1958.

Pentru toate aceste motive, revizuenta solicită admiterea cererii și anularea deciziei civile nr. 990/2019 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

În combaterea cererii de revizuire, intimatul Municipiul Lugoj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, în cauză nefiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În ceea ce privește motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., a susținut necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea acestor petite ale cererii, iar în subsidiar respingerea acestora ca nefondate.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de față, este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit textului legal citat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului. b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând așadar între ele tripla identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză. c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanța a luat în dezbatere această excepție și a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăși puterea de lucru judecat a rezolvării date excepției procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunțate mai întâi și pe acest temei menține prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Având în vedere aceste precizări, se constată că motivul reglementării revizuirii prevăzut de textul legal mai sus menționat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat hotărâri definitive potrivnice.

În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile mai sus citate nu sunt îndeplinite. Astfel în primul litigiu care a format obiectul dosar nr. x/2011 al Tribunalului Timiș, soluția a avut la bază un litigiu de natură comercială, obiectul fiind reprezentat de cererea Municipiului Lugoj în vederea rezilierii unui contract de închiriere încheiat între părțile litigante, cu consecința evacuării revizuentei din imobilul închiriat și cu obligarea acesteia la plata chiriei restante, pentru care s-a solicitat și plata penalităților de întârziere aferente. În cel de al doilea litigiu, asupra căruia poartă cererea de revizuire de față, care a format obiectul dosar nr. x/2018, decizia nr. 990 din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, a vizat un litigiu de natură civilă, având ca obiect contestația la executare formulată de revizuentă împotriva executării silite pornită de Municipiul Lugoj în temeiul titlului executoriu materializat în sentința civilă nr. 166/05 noiembrie 2011, rămasă irevocabilă la data pronunțării deciziei nr. 154/R din 25 martie 2015 evocată mai sus.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu este îndeplinită condiția identității de obiect, precum nici cea a identității de cauză.

Astfel, în primul litigiu, temeiul juridic al acțiunii a fost reprezentat de art. 1421 C. civ., iar în cel de al doilea litigiu temeiul juridic a fost reprezentat de prevederile art. 712 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că numai condiția privind identitatea de părți este îndeplinită între hotărârile pretins potrivnice, fiind evident că în situația de față că nu există imposibilitatea de a executa cele două hotărâri.

Prin urmare, pentru toate considerente arătate în precedent, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile stipulate, în mod imperativ, de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În ceea ce privește necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține în drept dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Având în vedere faptul că hotărârile menționate în motivarea cererii sunt pronunțate de Tribunalul Timiș, instanța apreciază că nu este competentă material să soluționeze această cerere, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va disjunge capetele de cerere care vizează cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile sus citate și va trimite cauza spre competentă soluționare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială.

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 1 și 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 990/2019 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL LUGOJ și declină competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș, secția a II-a Civilă.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 990/2019 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL LUGOJ.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește soluția privind declinarea competenței de soluționare a cauzei.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2020.