CASE OF VAN ROSSEM AGAINST BELGIUM

Rezoluția CM/ResDH(2008)37 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Van Rossem, împotriva Belgiei (domanda nr. 41872/98, hotărârea din 9 decembrie 2004, finală la 9 martie 2005) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte după ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului de a respecta domiciliul său din cauza căutărilor efectuate în 1990 în domiciliul său și în sediul mai multor societăți ale căror regizor a fost (violație la art. 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Belgiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2008)37 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Van Rossem împotriva Belgiei Cazul introductiv Cazul se referă la o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta domiciliul său din cauza căutărilor efectuate în 1990 în casa sa și în sediul mai multor societăți ale căror regizor a fost (violație la art. 8). Curtea Europeană a constatat că cercetările, deși efectuate în conformitate cu legea și urmărirea unui obiectiv legitim, nu ar putea fi considerate cât de necesar într-o societate democratică. În acest sens, Curtea Europeană a atras o atenție deosebită asupra faptului că formularea imprecisa a mandatelor de căutare nu a stabilit suficiente limite pentru „caracterul masiv” al căutărilor. În plus, în timp ce reclamantul ar trebui să fi fost conștient de „contextul” cercetărilor, el nu a fost, de fapt, prezent în timpul oricărui dintre ele și nu a fost în măsură să asigure că cercetările au fost limitate la chestiunile pe care le-a fost suspectat. Prin urmare, el nu a fost în măsură să denunțeze posibilele abuzuri. În plus, nu a fost elaborată nicio listă a obiectelor confiscate în sediul societăților. Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Curtea Europeană a considerat că nu este necesar să acorde satisfacție echitabilă reclamantului, deoarece el nu a prezentat o astfel de cerere în termenele stabilite, chiar dacă Curtea Europeană și-a atras atenția asupra acestui punct. b) Măsuri individuale Multe dintre documentele confiscate au fost incluse în dosarul de caz. Unele dintre ele au fost returnate reclamantului sau entitatea juridică care a fost ținta crizei. Documentele contabile ale companiei Publimix (una dintre companiile ale cărora reclamantul a fost director) au fost returnate la „confident” (curator ). Numai documentele necolectate au fost distruse. La 20 ianuarie 2006, autoritățile belgiene au scris avocatului reclamantului să întrebe dacă a avut cereri suplimentare în vederea restituirii în integritate în urma hotărârii Curții Europene. Se poate observa din hotărârea Curții Europene că originea încălcării nu este legea în sine, ci punerea în aplicare a acesteia în cazul reclamantului. Astfel, începând cu 20 decembrie 2004, Colegiul Procurorilor Generali a fost solicitat să trimită hotărârea procurorilor regelui și magistraților de investigare, pentru a garanta punerea sa în aplicare imediată în practică. În conformitate cu această cerere, hotărârea a fost trimisă procurorilor regelui la birourile Antwerp, Bruxelles, Ghent, Liège și Mons, precum și pentru a investiga judecătorii. În plus, hotărârea Van Rossem a fost publicată și comentată („Mensenrechtenhof en huiszoeking: een gespannen huwelijk” , p. Schuermans, T. Strafr. , 2005, 200 și seq; „Perquisiții și drepturi de la défense: une remise en question des pratiques par la Cour européenne des droits de l'homme?”, Rev. Dr. Pén. , 2005, 903 et seq.); Guvernul consideră că, având în vedere efectul direct acordat Convenției în dreptul belgian, măsurile adoptate vor preveni noi încălcări similare. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că Belgia și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 25 iunie 2008 la a 1028-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2008)37

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Van Rossem

against Belgium

(Application No. 41872/98, judgment of 9 December 2004, final on 9 March 2005)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns an infringement of the applicant's right to respect for his home due to searches carried out in 1990 in his home and on the premises of several companies of which he was a director (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with Belgium's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2008)37

Information about the measures to comply with the judgment

in the case of Van Rossem against Belgium

Introductory case summary

The case concerns an infringement of the applicant's right to respect for his home due to searches carried out in 1990 in his home and on the premises of several companies of which he was a director (violation of Article 8).

The European Court found that the searches, although carried out in accordance with the law and pursuing a legitimate aim, could not be considered as necessary in a democratic society. In this respect, the European Court drew particular attention to the fact that the imprecise wording of the search warrants did not set sufficient limits to the “massive character” of the searches. Moreover, whilst the applicant may be supposed to have been aware of the “context” of the searches, he was not in fact present during any of them and was thus unable to ascertain that the searches were limited to the matters of which he was suspected. Hence, he was not in a position to denounce possible abuses. Furthermore, no list of the objects seized in the companies' premises was drawn up.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

The European Court held that it was not necessary to award just satisfaction to the applicant, since he had submitted no such request within the time-limits laid down, even though the European Court had drawn his attention to that point.

b) Individual measures

Many of the documents seized were included in the case file. Some of them were returned to the applicant or the legal entity which was the target of the seizure. The accountancy documents of the Publimax company (one of the companies of which the applicant was director) were returned to the “trustee” (

curateur

). Only the uncollected documents were destroyed.

On 20 January 2006, the Belgian authorities wrote to the applicant's lawyer to ask whether he had further demands with a view to the

restitution in integrum

following the European Court's judgment. No follow-up was given to this request by the applicant.

II.

General measures

It may be noted from the judgment of the European Court that the origin of the violation is not the law itself, but its implementation in the applicant's case.

Thus, as early as 20 December 2004 the College of Prosecutors General was asked to send the judgment out to King's Prosecutors and investigating magistrates, in order to guarantee its immediate implementation in practice. Pursuant this request the judgment was sent out to the King's Prosecutors at the offices of Antwerp, Brussels, Ghent, Liège and Mons as well as to investigating judges.

Furthermore, the Van Rossem judgment was published and commented (“

Mensenrechtenhof en huiszoeking: een gespannen huwelijk”

, Fr. Schuermans,

T. Strafr.

, 2005, 200 and seq; “

Perquisitions et droits de la défense: une remise en question des pratiques par la Cour européenne des droits de l'homme

?”,

Rev. Dr. Pén.

, 2005, 903 et seq.);

The Government considers that, given the direct effect given to the Convention in Belgian Law, the measures adopted will prevent new, similar violations.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent new, similar violations and that Belgium has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 25 June 2008 at the 1028th meeting of the Ministers’

Deputies