Van Rossem împotriva Belgiei

Rezoluția CM/ResDH(2008)37 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Van Rossem împotriva Belgiei (Recherche n 41872/98, Hotărârea din 9 decembrie 2004, definitivă la 9 martie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte după încheierea acesteia Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește o încălcare a dreptului la respectarea domiciliului reclamantului din cauza condițiilor în care au fost efectuate, în 1990, percheziții la domiciliul său și la sediile mai multor societăți comerciale pe care le conducea (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile din anexă); Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții,

având în vedere obligația Belgiei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție Reamintind că constatarea încălcării de către Curte necesită, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE să încheie examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)37 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Van Rossem/Belgia Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la o încălcare a dreptului la respectarea domiciliului reclamantului din cauza condițiilor în care au fost efectuate, în 1990, percheziții la domiciliul său și la sediile mai multor societăți comerciale pe care le conducea (încălcarea articolului 8). Curtea Europeană a considerat că, în cazul în care aceste percheziții ar fi prevăzute de lege și ar urmări un scop legitim, acestea nu ar putea, în schimb, să fie considerate necesare într-o societate democratică. În această privință, Curtea a subliniat în special termenii largi în care au fost redactate diferitele mandate de percheziie, neadoptând limite suficiente pentru percheziiile care au avut un caracter masiv.

Pe de altă parte, în cazul de față, în cazul în care reclamantul ar putea fi considerat informat cu privire la contextul în care au avut loc perchezițiile, acesta nu a fost, în schimb, prezent în timpul niciunei percheziții și, prin urmare, nu s-a putut asigura că perchezițiile se limitează la căutarea infracțiunilor de care a fost suspectat și denunțând eventualele abuzuri. În plus, nu s-au întocmit inventare ale obiectelor confiscate la sediile societăților comerciale. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Curtea Europeană a considerat că nu este necesar să se acorde nicio sumă reclamantului pentru satisfacția echitabilă, întrucât persoana în cauză nu a formulat o astfel de cerere în termenele stabilite, deși Curtea Europeană și-a atras atenția asupra acestui punct.

(b) Măsuri individuale Un număr mare de documente sesizate au fost anexate la dosarul cauzei. Unele documente au fost restituite persoanei fizice sau juridice care a fost confiscată. Documentele contabile ale SPTL Publimax (una dintre societățile a căror administrare a fost efectuată de solicitant) au fost returnate custodelui. Doar documentele care nu au fost solicitate au fost distruse. La 20 ianuarie 2006, autoritățile belgiene i-au scris avocatului reclamantului pentru a întreba dacă acesta din urmă mai avea pretenții legate de restitutio in integrum în urma hotărârii Curții Europene. Nu s-a dat niciun răspuns, de către reclamant, la această cerere. II. Măsuri generale Din hotărârea Curții Europene reiese că originea încălcării nu constă în dispozițiile legislative, ci în aplicarea acestora în cazul de față.

Prin urmare, începând cu 20 decembrie 2004 s-a solicitat Colegiului Procurorilor Generali să difuzeze hotărârea, în special procurorilor Regelui și judecătorilor de instrucție, pentru a asigura aplicarea imediată a hotărârii în practică ; în conformitate cu această cerere, hotărârea a fost transmisă procurorilor din Antwerp, Bruxelles, Gand, Liège și Mons, precum și judecătorilor de cercetare. În plus, Hotărârea Van Rossem a făcut obiectul unor publicații și comentarii (inclusiv Mensenrechtenhof în huiszoeking: een gespannen huwelijk, Fr. Schuermans, T. Strafr., 2005, 200 și următoarele; Perchiziții și dreptul la apărare: o contestare a practicilor de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului Rev.

Dr. Pen., 2005, 903 și următoarele. Guvernul consideră că, având în vedere efectul direct acordat Convenției în dreptul belgian, aceste măsuri vor preveni încălcări similare. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz și vor preveni noi încălcări similare în viitor și, prin urmare, Belgia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 25 iunie 2008 în cea de-a 1028-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)37 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Van Rossem contre Belgique (Requête n o 41872/98, arrêt du 9 décembre 2004, définitif le 9 mars 2005) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit au respect du domicile du requérant en raison des conditions dans lesquelles ont été effectuées, en 1990, des perquisitions à son domicile et dans les locaux de plusieurs sociétés commerciales qu'il dirigeait (violation de l'article 8) (voir détails en Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la Belgique de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)37 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Van Rossem contre Belgique Résumé introductif de l'affaire L'affaire concerne une atteinte au droit au respect du domicile du requérant en raison des conditions dans lesquelles ont été effectuées, en 1990, des perquisitions à son domicile et dans les locaux de plusieurs sociétés commerciales qu'il dirigeait (violation de l'article 8). La Cour européenne a estimé que, si ces perquisitions étaient prévues par la loi et poursuivaient un but légitime, elles ne pouvaient pas, en revanche, être considérées comme étant nécessaires dans une société démocratique.

A cet égard, la Cour a notamment souligné les termes larges dans lesquels les différents mandats de perquisition étaient rédigés, ne fixant pas de limites suffisantes aux perquisitions qui ont été de « caractère massif ». Par ailleurs, si le requérant pouvait, en l'espèce, être considéré comme ayant été informé du « contexte » dans lequel les perquisitions s'inscrivaient, il n'était en revanche présent lors d'aucune perquisition et n'a donc pas pu s'assurer que les perquisitions se limitaient à la recherche des infractions dont il était soupçonné, et en dénoncer d'éventuels abus. De plus, aucun inventaire n'a été dressé des objets saisis dans les locaux des sociétés commerciales.

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable La Cour européenne a estimé qu'il n'y avait pas lieu d'octroyer de somme au requérant au titre de la satisfaction équitable, l'intéressé n'ayant pas formulé une telle demande dans les délais impartis, et ce, bien que la Cour européenne ait attiré son attention sur ce point. b) Mesures individuelles Un grand nombre des pièces saisies avaient été jointes au dossier de l'affaire. Certains documents ont été restitués à la personne, physique ou morale, qui a fait l'objet de la saisie. Les pièces comptables de la SPRL Publimax (l'une des sociétés dont le requérant avait la gestion) ont été rendues au curateur.

Seuls les documents qui n'ont pas été réclamés ont été détruits. Le 20 janvier 2006 les autorités belges ont écrit à l'avocat du requérant pour demander si ce dernier avait encore des prétentions afférentes à la restitutio in integrum à la suite de l'arrêt de la Cour européenne. Aucune suite n'a été donnée, par la partie requérante, à cette demande. II. Mesures générales Il ressort de l'arrêt de la Cour européenne que l'origine de la violation ne réside pas dans les dispositions législatives, mais dans l'application qui en a été faite en l'espèce.

Par conséquent, dès le 20 décembre 2004 une demande a été faite au Collège des Procureurs généraux, de diffuser l'arrêt, notamment aux Procureurs du Roi et aux juges d'instruction, afin de garantir une application immédiate de l'arrêt dans la pratique ; conformément à cette demande, l'arrêt a été transmis aux Procureurs du Roi des parquets d'Anvers, de Bruxelles, de Gand, de Liège et de Mons ainsi qu'aux juges d'instruction. En outre, l'arrêt Van Rossem a fait l'objet de publications et commentaires (« Mensenrechtenhof en huiszoeking : een gespannen huwelijk » , Fr. Schuermans, T. Strafr. , 2005, 200 et suiv; « Perquisitions et droits de la défense : une remise en question des pratiques par la Cour européenne des droits de l'homme ? », Rev.

Dr. Pén. , 2005, 903 et suiv.). Le gouvernement estime que, compte tenu de l'effet direct accordé à la Convention en droit belge, ces mesures vont prévenir des violations similaires. III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire et vont prévenir de nouvelles violations similaires à l'avenir et que, par conséquent, la Belgique a rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 25 juin 2008 lors de la 1028e réunion des Délégués des Ministres