ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2020

Ședința publică din data de 26 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 4 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, urmare declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 2909/11.12.2015, pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, contestând prevederile O.U.G. nr. 105/2001 (pagina 16 dosar Judecătoria Vaslui) aprobată prin Legea nr. 243/2002, pentru necorelarea acestui act normativ cu legislația europeană, ceea ce a determinat prejudicierea sa prin condamnarea penală.

Prin sentința civilă nr. 20 din 2 februarie 2016, Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

La data de 24 iunie 2016, reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 20 din 2 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 6 iunie 2018, pronunțată în cameră de consiliu, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 17 aprilie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

La termenul din 17 aprilie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea de drept a recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 20 din 2 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În baza referatului întocmit la data de 5 decembrie 2019, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., în vederea discutării excepției de perimare, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., acordându-se termen de judecată la 26 februrie 2020, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului (…), în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6", formulată de partea interesată în continuarea judecății.

Încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019, prin care s-a dispus suspendarea judecății, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 17 octombrie 2019.

În cauză, se constată că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. (decedat) împotriva sentinței civile nr. 20 din 2 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.