ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4348/2018

HOTĂRÂRE

16.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4348/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 16 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Ilfov, secția Civilă, la data de 2 februarie 017, înregistrată sub dosarul nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata lipsei de folosință în cuantum de 167.059 RON pentru terenul în suprafață de 924 mp aflat Județul Ilfov, oraș Chitila, localitatea Rudeni, tarla x parcela x, având nr. cadastral x, înscris în CF x a UAT Chitila, și sultă anuală pentru terenul afectat în cuantum de 37.940 RON, deoarece terenul său este traversat pe o lungime de 40 de metri de conductă de gaze de înaltă presiune Dn 700 Inel -București, iar acest fapt îi îngrădește dreptul de a construi pe acest teren ce se află în intravilanul orașului Chitila.

Prin sentința civilă nr. 293 din 6 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în favoarea Judecătoriei Buftea.

În argumentarea acestei soluții s-a reținut că cererea ce face obiectul cauzei vizează două obligații de plată având temeiuri distincte și întemeiate pe fapte diferite, pretinzându-se pe de o parte despăgubiri egale cu valoarea suprafeței de 924 mp afectate de interdicția de a construi, iar pe de altă parte stabilirea unei sulte anuale pentru pătrunderea angajaților pârâtei pe terenul său ce excede celor 924 mp.

Astfel, competența materială de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Buftea, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. raportat la fiecare din cele două capete de cerere, neavând nici o relevanță faptul că prin petitul cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat și valoarea cumulată a sumelor pretinse.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Buftea, sub dosarul nr. x/2017, la 12 martie 2018.

Prin sentința civilă nr. 2283/2018 din 19 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția Civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș.

În argumentarea acestei soluții s-a reținut că nu sunt incidente dispoziții derogatorii de la regula de drept comun instituită prin art. 107 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 337/1993, s- declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș, aceasta fiind instanța de la sediul pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 1070 din 25 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a dispus declinarea competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buftea.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență, s-a dispus suspendarea oricărei alte proceduri și trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție a României pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. (3) C. proc. civ., care sunt derogatorii de la regula comună prevăzută de art. 107 C. proc. civ., întrucât dispozițiile premenționate conțin o normă de competență teritorială absolută, deci imperativă și de ordine publică, de la care nici instanța nu poate deroga și nici părțile nu pot conveni în alt fel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017, la 23 iulie 2018.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele trei instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș pentru următoarele considerente:

Se reține că obiectul litigiului îl constituie acțiunea în pretenții privitoare la obligarea pârâtei B. la plata sumei de 205.000 RON, compusă din 167.059,2 RON reprezentând echivalentul lipsei de folosință a unei suprafețe de aproximativ 924 mp aflat Județul Ilfov, oraș Chitila, localitatea Rudeni, tarla x parcela x, având nr. cadastral x, înscris în CF x a UAT Chitila, și din suma de 37.940 RON, reprezentând sultă anuală pentru terenul afectat, fiindu-i îngrădit dreptul de a construi pe acest teren.

Așadar, se constată că reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune în realizarea dreptului, patrimonială, prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță, și nicidecum cu o acțiune reală imobiliară - cum eronat a reținut Judecătoria Mediaș -, situație în care, în speță, se aplică regula generală de drept comun în competența teritorială.

Dispozițiile art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală a competenței de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanță, în sensul că în absența unei norme contrare, instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului.

În raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Mediaș este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia pârâta B. S.A. își are sediul, respectiv în Mediaș, jud. Sibiu.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș.