ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1996/2018

Ședința publică din data de 16 mai 2018

Deliberând în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești, sub nr. x/2016 din 02.02.2016, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 9, Onești, județul Bacău, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a solicitat să se constate, că pârâta A. a avut calitatea de administrator în Asociația de Proprietari nr. 9 Onești până în anul 2011.

Prin sentința civilă nr. 1472 din 24.05.2016 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. x/2016, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată în prezenta cauză în favoarea Tribunalului Bacău, în temeiul art. art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 269 alin. (1) Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, secția I civilă data de 04.07.2016, cu același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1015/2016 din 26.10.2016 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă și în consecință a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 1015 din 26.10.2016 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă reclamanta a declarat apel, prin care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul că pârâta A. a deținut funcția de administrator al asociației.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă prin decizia nr. 561 din 19.06.2017 a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 9, Onești, județul Bacău în contradictoriu cu intimații - pârâți A. și B..

A fost obligată apelanta să plătească intimatei - pârâte A. suma de 350 RON reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei A. suma de 300 RON cheltuieli de judecată și 600 RON cheltuieli de judecată pârâtului B..

Împotriva deciziei nr. 561 din 19.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs reclamanta.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea de la 16 mai 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamanta a formulat o acțiune prin care a solicitat să se constate că pârâta A. a avut încheiat un contract de muncă, în care a fost menționată calitatea de casier, deși, în fapt aceasta a avut calitatea de administrator - casier. Or, în cauză este necesar a se stabili adevărata natură a raporturilor de muncă ale pârâtei A. în scopul recuperării prejudiciilor aduse reclamantei.

Prin urmare, în speță este vorba de un raport juridic de muncă, ipoteză în care decizia recurată este supusă numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, republicat, astfel cum a fost modificat de art. XX din Legea nr. 2/2013, prevede că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, iar conform art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, astfel cum a fost modificat prin art. XXI din Legea nr. 2/2013, stabilește că tribunalul este instanța care soluționează conflictele individuale de muncă în primă instanță.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Conform art. 453 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 150 RON către intimata-pârâtă A., reprezentând onorariu de avocat, dovedită cu chitanța aflată la dosarul cauzei, depusă în original, la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - reclamantă Asociația de Proprietari nr. 9, împotriva deciziei nr. 561 din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția i Civilă.

Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte A. suma de 150 RON cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 16 mai 2018.