ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 711/2019

Ședința publică din data de 28 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, reclamanta A. S.A. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Brăila, obligarea acesteia la plata sumei de 465.887 RON, cu titlu de prejudiciu material adus reclamantei ca urmare a refuzului nejustificat de a-i furniza energie electrică în perioada mai 2012- martie 2014, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 170/Fciv din 13 octombrie 2016, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 465.887 RON, reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a refuzului de a furniza energie electrică, precum și suma de 2.326 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 75/A din 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a fost admis apelul declarat de pârâta B. S.A. BRĂILA împotriva sentinței civile nr. 170/Fciv din 13 octombrie 2016. A fost schimbată în parte sentința apelată și, în rejudecare: a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 134.133,58 RON; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost obligată intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 12.506,98 RON, cheltuieli de judecată în apel, după compensare.

Împotriva acestei decizii, ambele părți au declarat recurs.

Motivele recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.:

Decizia civilă nr. 75/A din 02 mai 2018 este criticată parțial, numai sub aspectul sumelor care au fost respinse în apel.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1385 alin. (1) din C. civ. - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fapta delictuală este dovedită și reținută chiar de instanța de apel, care precizează că fapta ilicită a apelantei constă în aceea că a întrerupt abuziv furnizarea energiei electrice pârâtei (existând și putere de lucru judecat în acest sens - sentința civilă nr. 3695/2013 a Tribunalului Brăila).

Cu toate acestea, instanța de apel nu a dispus ca prejudiciul să fie reparat integral, contrar dispozițiilor de drept material invocate mai sus.

Instanța de apel a diminuat suma acordată de prima instanță cu suma pe care reclamanta ar fi plătit-o către S.C. B. S.A. dacă aceasta i-ar fi furnizat energie electrică, plătindu-se astfel o cantitate de energie electrică ce nu a fost furnizată.

Intimata a acționat sub forma unei fapte ilicite dovedite, motiv pentru care nu poate fi vorba despre o ignorare a costului privind achiziția energiei de la S.C. B. S.A., așa cum apreciază instanța de apel față de motivarea primei instanțe.

Instanța de apel a mai înlăturat din cuantumul prejudiciului, așa cum a fost reclamat, o parte din cantitatea de motorină folosită pentru a produce energie electrică, motivând că aceasta a fost folosită la autoturisme. Instanța de apel a considerat că s-au produs dovezi în acest sens, dar nu le precizează, astfel de dovezi neexistând.

Curtea de apel a mai înlăturat din suma solicitată cheltuielile pentru mentenanța generatoarelor și pentru salariile personalului care s-a ocupat de generatoare și de mutarea de la un sediu la altul.

S-a reținut de către instanța de apel că nu s-au produs dovezi sub acest aspect, deși odată cu depunerea acțiunii introductive au fost atașate și dovezi care constau în contracte de muncă, state de plată salariu și înregistrări contabile referitor la mentenanța generatoarelor. Aceste fișe contabile prevăd: denumirea produsului respectiv (folosit la mentenanța), cantitatea achiziționată, prețul, furnizorul și numărul și data facturii, fiind suficiente date pentru a dovedi cheltuiala efectuată de recurentă.

Pentru toate aceste motive, suma solicitată, în cuantum de 465.887 RON este pe deplin dovedită și justificată.

Și sub aspectul bunei-credințe, recurenta arată că i-a fost sistată furnizarea de energie electrică în mod abuziv de către pârâtă, care reprezintă o poziție dominantă în Portul Brăila și care a încercat astfel falimentarea și eliminarea sa de pe piață.

Motivele recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A.:

Cauza se circumscrie, din punct de vedere juridic, răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, reglementate de art. 1.349 alin. (1) și (2), art. 1.357-1.371 C. civ.

De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 1.381-1.395 C. civ., care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului, cât și dispozițiile art. 1.331 și art. 1.537 C. civ., care reglementează prejudiciul și dovada acestuia.

Ca o primă critică generală, recurenta arată că în cuprinsul motivării hotărârii instanței de apel nu a fost evocat nici un text de lege care să justifice interpretarea situației de fapt pe norme de drept substanțial.

Angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie în cadrul răspunderii delictuale presupune existența cumulată a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția. Întotdeauna proba îndeplinirii acestor condiții ale răspunderii revine reclamantului, conform principiului "actori incubit probatio".

Această analiză a condițiilor răspunderii delictuale nu a avut o interpretare corectă în lumina dispozițiilor art. 1.385 alin. (3), art. 1.531 alin. (2), art. 1.532 alin. (3), art. 1.534, art. 1.537 din C. civ.

Articolul 1385 alin. (3) și art. 1531 alin. (2) din noul C. civ. prevăd că în determinarea beneficiului nerealizat instanța trebuia să țină seama de cheltuielile pe care intimata le-a făcut într-o limită rezonabilă pentru limitarea sau evitarea prejudiciului.

Sub acest aspect, apelanta-pârâtă a arătat că în perioada mai 2012- martie 2014, când nu exista o hotărâre definitivă de obligare a recurentei la furnizarea de energie electrică, intimata putea să limiteze cheltuielile cu producerea acesteia dacă ar fi optat pentru racordare directă la alt furnizor.

Instanța de apel a considerat că această modalitate, de evitare a unor cheltuieli mai mari, nu era benefică pentru intimată, deoarece aceasta ar fi trebuit să suporte din patrimoniul propriu cheltuielile cu racordarea, costurile fiind de notorietate foarte mari.

Instanța a făcut trimitere la răspunsul primit de recurentă de la ELECTRICA S.A. prin adresa nr. x/2015, fără a face o analiză a conținutului acesteia.

Prin Legea nr. 123/2012 - a energiei și a gazelor naturale, s-a liberalizat această piață care permite oricărui consumator sa beneficieze de curent electric de la orice furnizor de pe piața liberă, situație recunoscută și de instanță.

Racordarea locului de consum se face în baza eliberării unui aviz tehnic de racordare emis de A.N.R.E. conform regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 59/2013. Tarifele pentru eliberarea acestor avize sunt stabilite prin Ordinul A.N.R.E. nr. 114/2014 și cuprind avizul de amplasament cu valoarea maximă de 125 RON, la care se adaugă T.V.A. și avizul tehnic pentru utilizatori noi cu valoarea maximă de 435 RON, la care se adaugă T.V.A.

Prin anexa 1 la Ordinul nr. 141/2014 al A.N.R.E. s-au stabilit tarife specifice de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice în raport de tipul de branșament, cu priză la pământ sau fără, îngropat sau aerian, pe distanțe, etc., care încep sub aspect valoric de la câteva zeci de RON până la ordinul miilor de RON.

În speță, intimata putea să obțină acest aviz tehnic de racordare încă de la momentul în care recurenta a refuzat să îi furnizeze energie electrică dacă ar fi utilizat procedura de racordare prevăzută de Legea nr. 123/2012, conform ordinelor emise de A.N.R.E.

Schimbarea furnizorului de energie electrică se poate face pe baza Ordinului A.N.R.E. nr. 88/2009 care reglementează această procedură.

Conform art. 1.531 alin. (2) și art. 1.537 din noul C. civ., proba prejudiciului trebuie făcută de reclamant, iar la stabilirea întinderii acestuia se va ține cont și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut într-o limită rezonabilă. Conform art. 1.532 din același cod, acesta trebuie să aibă un caracter cert, iar în cazul în care cuantumul nu poate fi stabilit, acesta se face de instanță.

Aplicarea acestor norme de drept material s-a făcut în mod greșit de către instanța de control judiciar.

Instanța a validat cantitatea de energie electrică stabilită de către expertul desemnat și valoarea acesteia în sumă de 114.191,90 RON.

În considerentele deciziei nu au fost avute în vedere aspectele de nelegalitate evocate prin motivele de apel cu privire la producerea de energie electrică prin folosirea motorinei, respectiv constatările experților contabili care precizează că bonurile fiscale emise de casa de marcat și depuse la dosar constituie un document justificativ de achiziție a motorinei și de plată, de către intimată, dar nu și pentru consumul acesteia, și nu pot fi luate în calcul pentru a justifica producerea energiei electrice.

De asemenea, prin răspunsurile la întrebările nr. 9 și 11 de la interogatoriul luat intimatei, cât și prin răspunsul transmis experților contabili prin adresa nr. x/28.01.2016, intimata a arătat în mod expres că sumele folosite la achiziționarea motorinei nu au fost facturate către clienții ale căror comenzi au generat profit, ceea ce înseamnă că aceste cantități au fost folosite pentru realizarea altor activități care impuneau acest consum. Urmare a acestei recunoașteri, și considerentele instanței de apel sunt greșite atunci când reține că activitatea specifică desfășurată de intimată ar fi impus costuri suplimentare de producție generate de faptul că energia electrică a fot obținută la un preț mai mare, din moment ce aceste cantități nu s-au folosit la realizarea comenzilor către clienți. Experții tehnici au constatat că intimata mai are în dotare nave cu propulsie Diesel, autovehicule, alte tipuri de generatoare care sunt alimentate pentru consum cu motorină și este posibil ca motorina consumată să fi fost folosită la acestea.

Așadar, instanța de apel și-a însușit greșit modul de calcul al cheltuielilor stabilite de expertul numit pentru producerea energiei electrice la comenzile clienților intimatei, atâta timp cât există recunoașterea expresă a intimatei că aceste cantități de motorină nu s-au folosit pentru clienți, iar la stabilirea consumurilor pe generatoare s-au folosit caracteristici tehnice de la generatoare care nu s-au utilizat, așa cum a arătat aceasta.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Părțile au depus asemenea puncte de vedere.

Analizând recursurile sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurenți.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că temeiul de drept al cererilor este reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, susținerile recurenților nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs, reprezentând aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, urmărindu-se o reapreciere a probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri, expertize judiciare și interogatoriu, fapt ce excedează motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., acestea situându-se în afara competențelor instanței de recurs.

Invocarea încălcării sau a aplicării greșite a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1331 și urm. C. civ., este formală, argumentele în susținerea motivelor de recurs vizând exclusiv situația de fapt.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerințe care nu sunt îndeplinite în cauză.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. BRĂILA și de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 75/A din 2 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. BRĂILA și de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 75/A din 2 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.