ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2170/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2170/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 204,06 RON, reprezentând facturi neachitate pentru serviciile de salubritate în perioada septembrie 2011 - februarie 2012.

Prin sentința civilă nr. 5070/12.10.2017 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, și a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca prescrisă.

Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 361/12.03.2018 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respins apelul declarat, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menționate a declarat recurs reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., solicitând casarea deciziei recurate și, în urma rejudecării, admiterea apelului formulat, cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 512 din 11.10.2018. a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de recurenta reclamantă S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A., în reorganizare prin B. SPRL, împotriva deciziei civile nr. 361/12.03.2018, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul pârât A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă nr. 279/13.02.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S.C. Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A..

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 11.06.2018, sub nr. x/2017.

La termenul de judecată din data de 16.05.2019, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a secției a III-a Curții de Apel București, apreciind că revine secției a V-a sau a VI-a Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei.

Curții de Apel București, secția a VI-a civilă a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a instanței și a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că (și) necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică, ca atare și necompetența materială procesuală a secției/completului specializat trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Neinvocând excepția de necompetență materială procesuală la primul termen de judecată în recurs (11.10.2018), secția a III-a civilă a Curții de Apel București a devenit exclusiv competentă a judeca recursul cu care a fost învestită, iar în acel moment oricare altă secție, chiar dacă aceasta ar fi fost competentă potrivit regulilor generale, a pierdut această prerogativă.

Faptul că, la primul termen de judecată în recurs, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu contrazice, ci întărește această concluzie.

Astfel, din moment ce a dispus o măsură precum admiterea excepției de necompetență materială, rezultă implicit că secția a III-a Civilă a Curții de Apel București s-a considerat competentă din perspectiva specializării să judece recursul.

Din interpretarea art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. (în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare) rezultă că verificarea competenței din perspectiva specializării reprezintă o operațiune prealabilă verificării competenței materiale pe verticală, întrucât aceasta din urmă nu poate fi efectuată decât în urma punerii în discuție la primul termen la care părțile sunt legal citate.

În același sens, în Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că posibilitatea instanței de a invoca necompetența specializată anterior verificării cererii de chemare în judecată și primului termen la care părțile sunt legal citate, în condiții derogatorii de la dispozițiile art. 130 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., fără contradictorialitate, plasează necompetența materială procesuală a secției/completului specializat în sfera unui regim juridic diferit de cel al necompetenței materiale funcționale sau procesuale "când procesul este de competența unei instanțe de alt grad" și de cel al necompetenței de ordine privată (teritorială neexclusivă).

Curtea a reținut că acest regim juridic diferit semnifică inclusiv prioritatea verificării specializării în raport cu competența materială "când procesul este de competența unei instanțe de alt grad".

Totodată, că acest lucru este valabil și în situația în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., caz în care totuși necompetența materială procesuală (specializată) poate fi invocată de părți ori de instanță inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale și declinată competența materială procesuală de judecare a recursului declarat, în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și Curtea de Apel București, secția a III-a civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Conflictul de competență dedus judecății a fost creat între două secții ale Curții de Apel București.

Litigiului de față vizează obligarea pârâtului A. la plata contravalorii serviciilor de salubrizare, precum și la plata penalităților aferente, obiect care se află în legătură indisolubilă cu activitatea comercială desfășurată de reclamantă, pretențiile deduse judecății derivând din pretinsa neexecutare a unui contract de prestări de servicii de către cocontractant.

Raportat art. 3 din C. civ., prezenta cauză intră în categoria litigiilor cu profesioniști, având în vedere obiectul de activitate al reclamantei, cât și faptul că recurenta reclamantă este în procedura de insolvență, fiind creditor al pârâtului.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabilește că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, iar potrivit dispozițiilor art. 225 secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a C. civ. în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței.

Prin Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curții de Apel București, la această instanță s-au înființat complete specializate în litigiile cu profesioniști în cadru secțiilor a V a civilă și a VI a civilă, în domeniile: litigii cu profesioniști, insolvență, societăți comerciale, concurență neloială, registrul comerțului, concluzia care se impune este în sensul că una dintre aceste două secții este competentă să soluționeze cauza de față.

Având în vedere dispozițiile legale menționate și în raport de calitatea uneia dintre părțile litigante și a obiectului cauzei, prezentul litigiu întră sub competența de soluționare a secțiilor civile specializate în litigiile cu profesioniști, în cauză această secție fiind secția a VI-a civilă.

Totodată, Înalta Curte, amintește că, prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantă, în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.