ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2020

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 501/09.10.2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamantă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 11.02.2019, sub dosar nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 74R/03.09.2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat cauza spre competentă soluționare, în favoarea secției a V-a sau a VI-a a aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că litigiul are ca obiect o cerere în pretenții derivată dintr-un contract de prestări servicii încheiat între cele două părți procesuale, prestatorul de servicii fiind societate comercială.

Astfel, natura și obiectul litigiului sunt specifice profesioniștilor, fiind incident caracterul de litigiu cu profesioniști al prezentei cauze deduse judecății, date fiind și dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017.

Instanța a mai constatat că secția nu are competență funcțională de soluționare a litigiilor cu profesioniști, neavând niciun complet cu o astfel de specializare, această competență aparținând secțiilor civile a V-a și a VI-a ale Curții de Apel, în temeiul dispozițiilor Hotărârilor nr. 654/2011 și nr. 750/2011 ale secției pentru judecători a CSM, Hotărârii nr. 42/2011 a Colegiului Curții de Apel București și Deciziei nr. 464/2011 a Președintelui Curții de Apel București, date în aplicarea inclusiv a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma modificată, hotărâri prin care s-a stabilit competența funcțională a celor două secții menționate de soluționare a litigiilor cu profesioniști, acestea fiind singurele secții în cadrul cărora s-au constituit completurile pentru rezolvarea acestui gen de cauze.

Tribunalul Giurgiu nu are configurată funcțional, secție specială separată care să judece litigiile cu profesioniști, judecând astfel de cauze în cadrul secției civile, care înglobează și soluționarea acestor dosare speciale.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat necompetența sa materială procesuală de soluționare a prezentei cauze și a declinat competența de soluționare a acesteia, în favoarea Secțiilor a V-a și a VI-a Civile ale Curții de Apel București, care au completuri specializate în materia litigiilor cu profesioniști.

Prin încheierea nr. 74/27.11.2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat cauza spre competentă soluționare, în favoarea secției a III-a și pentru Cauze cu Minori și de Familie a aceleiași instanțe. A fost constatat ivit conflictul negativ de competență, fiind înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că prin neinvocarea excepției de necompetență materială procesuală la primul termen de judecată în recurs, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel București a devenit exclusiv competentă a judeca recursul cu care a fost învestită, iar în acel moment oricare altă secție, chiar dacă aceasta ar fi fost competentă potrivit regulilor generale, a pierdut această prerogativă.

Faptul că, la primul termen de judecată în recurs, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declinat competența materială de soluționare a cauzei către Înalta Curte nu contrazice această concluzie.

Astfel, din moment ce s-a pronunțat asupra unui incident, rezultă implicit că secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel București, din punct de vedere al competenței material procesuale, nu s-a considerat necompetentă.

Prin urmare, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, fiind constatat conflictul negativ de competență.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) și art. 136 C. proc. civ., ivit între cele două secții ale aceleiași instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Din lucrările aflate la dosar reiese că reclamanta a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni în pretenții, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, potrivit art. 1350 C. civ., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 325,95 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate pentru serviciile de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice aferente perioadei cuprinse între 06.2011-02.2012, prestate în temeiul contractului nr. x/2011.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale".

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

În considerentele acestei decizii, s-a stabilit că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speță a competenței materiale procesuale proprii (paragraful 176).

Prin raportare la aceste texte de lege și la cele statuate prin decizia pronunțată în interesul legii, instanța supremă constată că raportul juridic dedus judecății este reprezentat de contractul nr. x/2011, încheiat între reclamanta Administrația Domeniului Public și A. S.A., în calitate de operator și pârâta C., în calitate de utilizator.

Astfel, pretențiile deduse judecății reprezintă contravaloarea serviciilor prestate în temeiul unui contract încheiat de reclamantă în realizarea activității sale profesionale, rezultând că reclamanta acționează în raportul juridic cu pârâta în caliltatea sa de profesionist, cererea de chemare în judecată având ca temei răspunderea civilă contractuală.

În aceste condiții, se reține că litigiul dedus judecății prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Aceasta, întrucât cele patru categorii de litigii prevăzute de acest text de lege sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe activitatea profesională sau economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist.

Cum litigiul de față derivă dintr-o astfel de activitate, de prestare servicii de salubrizare, pentru desfășurarea căreia reclamanta a fost autorizată în cadrul obiectului ei de activitate, competența materială procesuală aparține secției specializate, chemate să se pronunțe nu doar în litigiile enumerate exemplificativ în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci și în cele care privesc activitatea curentă a profesioniștilor și interacțiunea lor cu celelalte subiecte de drept.

Se cuvine subliniat că necompetența materială de atribuțiune, componentă a competenței materiale, intră în sfera ordinii publice, astfel, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ. poate fi invocată de instanță, din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Sub acest aspect, învestită cu soluționarea recursului, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a invocat excepția necompetenței materiale care însă, înglobează, sub aspect procedural două dimensiuni juridice: cea verticală, presupunând că legal, competența aparține unei instanțe de alt grad și cea orizontală, presupunând departajarea competenței de atribuțiune între secții ale aceleiași instanțe.

În mod logic, invocarea excepției necompetenței materiale, deși subînțelege ambele sale valențe, impune instanței care o sesizează să disocieze asupra ordinii de justificare a soluției de declinare.

Or, statuând prin decizia nr. 501/09.10.2018 că este competentă să soluționeze recursul Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a statuat asupra competenței materiale, rezolvând dimensiunea verticală a excepției și, în aceste condiții, nu putea, cu temei, să analizeze și justifice și asupra componentei de atribuțiune a instanței care este subordonată celei dintâi.

De aceea, nu se poate opune Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, omisiunea ridicării, la 09.10.2018, excepției necompetenței materiale de atribuțiune, deoarece la acel moment, această instanță nu avea premisele soluționării sale ca atare.

Abia prin reînvestire, ca urmare a deciziei nr. 666/27.03.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a activat posibilitatea evaluării în mod util a excepției necompetenței materiale de atribuțiune a secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel București, ca prim moment la care s-au creat premisele analizării acesteia.

Pentru aceste motive, nu se poate considera că la 03.09.2019 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie nu mai putea invoca excepția necompetenței materiale de atribuțiune în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., deoarece acesta a fost, în sensul aplicării corecte a legii, primul termen de judecată la care excepția putea fi invocată în mod util.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2020.