ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2019

HOTĂRÂRE

22.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 19 octombrie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., prin administrator judiciar A. a solicitat instanței obligarea pârâtului B. la plata sumei de sumei de 108 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate pentru serviciile de salubritate în perioada 09.2011-02.2012.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3245 din 22 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Giurgiu a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă acțiunea, ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A. prin administrator judiciar A., care prin decizia civilă nr. 1235 din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., prin administrator judiciar A., a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul secției a III-a Civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 304 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 5222 din 6 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub același număr de dosar.

Prin încheierea nr. 58R din 20 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis excepția necompetenței materiale funcționale, a scos cauza de pe rol și a înaintat recursul spre competentă soluționare în favoarea uneia dintre secțiile specializate în litigiile cu profesioniști din cadrul Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, pornind de la definiția profesioniștilor, prevăzută de art. 3 C. civ., precum și de la criteriile înscrise în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, secția a III-a civilă a Curții de Apel București a reținut că prezenta cauză intră în categoria litigiilor cu profesioniști.

S-a reținut că pretențiile solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de aceasta, potrivit obiectul său de activitate, în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice nr. 8814/2011, reclamanta acționând deci în raportul juridic cu pârâta în calitatea sa de profesionist, iar cererea de chemare în judecată are ca temei răspunderea civilă contractuală.

Aceeași secție a reținut că, prin Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curții de Apel București, au fost înființate complete specializate în litigiile cu profesioniști în cadrul Secțiilor a V-a Civilă și a VI-a Civilă în domeniile: litigii cu profesioniști, insolvență, societăți comerciale, concurență neloială și registrul comerțului.

În aceste condiții, secția a III-a civilă a Curții de Apel București a apreciat că una dintre aceste două secții civile specializate în litigiile cu profesioniști este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății.

Prin încheierea nr. 45 din 19 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței sale material procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a III-a Civile a aceleiași curți de apel; a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secția a V-a civilă a Curții de Apel București a reținut că, la primul termen de judecată din recurs, nu a fost invocată excepția necompetenței materiale procesuale, ci a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aceste condiții, secția a V-a civilă a apreciat că secția a III-a Civilă nu mai putea invoca necompetența sa materială procesuală după momentul prevăzut de art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ.

Aceeași secție a constatat că prin încheierea secției a III-a Civile a Curții de Apel București nu au fost identificate elemente comune cu tipurile de litigii prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 71/2011, care să atragă eventual competența de soluționare a recursului în favoarea unei secții specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniștii.

Secția a V-a Civilă a mai reținut că este irelevantă starea societății recurente, aflată în procedura insolvenței, întrucât litigiul nu are ca obiect soluționarea vreunei cereri incidentale în cadrul procedurii insolvenței, ci vizează o cerere în pretenții a unui profesionist împotriva unei persoane fizice.

Referitor la calitatea de profesionist a recurentei, secția a V-a civilă a constatat că această calitate nu atrage per se competența secțiilor specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniștii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 octombrie 2019, sub număr de dosar x/2019

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și secția a V-a Civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece recursul formulat în cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce.

De asemenea, se reține că în cadrul Curții de Apel București au fost înființate și funcționează secții specializate, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Sub un prim aspect, se impune precizarea faptului că dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și cele ale art. 131 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt potrivnice secțiunii privind calea de atac a recursului, de unde rezultă că ele sunt aplicabile și pentru instanța de recurs.

Prin urmare, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței de recurs.

Prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că (și) necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Rezultă, așadar, că și necompetența materială procesuală a secției/completului specializat trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

În cauză, se constată că la primul termen de judecată a cauzei în recurs, respectiv la 16 mai 2018, nu s-a invocat excepția necompetenței materiale procesuale de soluționare a acestuia, ci a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De altfel, după cum rezultă și din practicaua deciziei pronunțate la 16 mai 2018, la acel termen de judecată nici nu a fost avută în vedere excepția necompetenței materiale procesuale a secției a III-a Civile, ci doar excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București ca instanță de recurs.

În aceste condiții, prin neinvocarea excepției de necompetență materială procesuală la primul termen de judecată în recurs (16 mai 2018), secția a III-a și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București a devenit competentă a judeca recursul cu care a fost învestită, nemaiputând invoca necompetența sa materială procesuală după momentul prevăzut de art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ.

În consecință, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.